Contestație decizie de concediere. Decizia 2726/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 444/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2726R
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - - - AL SRL împotriva sentinței civile nr.6256 din data de 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.-/27.04.2009, și intimatul prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.-/27.04.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocaților părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurenta - - - AL SRL, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile atacate și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, conform motivelor expuse în cererea de recurs. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, arătând că decizia de concediere a fost dată cu încălcarea art.74 lit.a din Codul Muncii, nefiind detaliate motivele concedierii și nici nu a fost menționată instanța la care se contestă decizia de concediere, încălcându-se dispozițiile prevederilor art.62 alin.2 Codul Muncii. Se arată că reclamantul realiza un cumul de funcții, îndeplinind și funcția de șef Aprovizionare Transporturi, Resurse Materiale, iar decizia de concediere a fost dată doar pentru o singură funcție, acea de șef secție turnare bare. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr- și restrânsă în timpul judecății, reclamantul a solicitat instanței anularea deciziei de concediere nr.2/30.01.2008 emisă de intimata - --AL SRL, reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile de care a fost lipsit și obligarea intimatei la plata unor daune morale.
Prin sentința civilă nr. 6256/13.10.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte contestația restrânsă, formulata de contestatorul, în contradictoriu cu intimata - -L SRL; a dispus anularea deciziei de concediere nr.2/30.01.2008; a obligat intimata sa reintegreze contestatorul pe postul deținut anterior; a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si la celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit acestuia incepand cu data concedierii si pana la reintegrare; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei - --AL SRL, în baza contractului de muncă nr.275 înregistrat la ITM la data de 11.09.2001.
La data de 30.01.2008 pârâta a emis decizia cu nr.2 prin care a dispus concedierea reclamantului în baza disp.art.65 Codul Muncii.
Instanța de fond a reținut că decizia de concediere susmenționată are efect retroactiv, fiind emisă la data de 30.01.2008, având în cuprinsul ei prevederea că-și produce efectele începând cu data de 28.01.2008, fiind astfel emisă cu încălcarea dispozițiilor art.75 Codul Muncii, ce prevăd că decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
Sub aspectul legalității instanța de fond a apreciat că Decizia nr.2/30.01.2008 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.74 litera a și art.62 al.2 Codul Muncii.
Astfel, potrivit disp.art.74 litera a Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină motivele care determină concedierea, ceea ce în cauză nu se regăsește, angajatorul rezumându-se să menționeze în cuprinsul acesteia, că motivul concedierii îl constituie reorganizarea activității în cadrul societății fară a preciza însă în mod concret în ce constă acea reorganizare.
Detalierea motivelor concedierii, este esențială întrucât în funcție de acestea instanța poate aprecia cu privire la caracterul real al cauzei desființării postului ocupat de reclamant, și în funcție de care instanța poate aprecia dacă măsura concedierii reclamantului se justifică, fiind impusă de nevoile reale ale societății.
Un alt motiv de nelegalitate reținut de instanța de fond a fost acela că Decizia nu menționează actul decizional prin care s-a stabilit reorganizarea societății și prin care s-a hotărât desființarea postului ocupat de reclamant, situație în care instanța nu a putut aprecia dacă reorganizarea a fost dispusă de organul competent conform actului constitutiv și statutului societății.
De asemenea,s-a observat că decizia nu menționează instanța judecătorească la care se contestă decizia de concediere cu încălcarea dispozițiilor art.62 al.2 Codul Muncii, angajatorul indicând în decizie doar că salariatul are drept de contestație la " instanța competentă" fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a apreciat că desființarea postului de șef secție turnare bare ocupat de reclamant nu trebuia să atragă concedierea acestuia, întrucât din actele dosarului rezultă că acesta din urmă ocupa pe lângă funcția de șef turnare bare și funcția de aprovizionare transporturi și resurse materiale, post ce nu a fost desființat din schema organizatorică a societății, așa cum rezultă din organigrama valabilă după momentul concedierii reclamantului.
Astfel, conform deciziei nr.9/1.07.2004, reclamantul a fost numit începând cu data de 1.07.2004 în funcția de șef cu atribuțiile prevăzute în Fișa postului aflată în copie la dosarul de fond, iar prin Decizia nr.19/1.07.2004, același reclamant a fost numit și pe funcția de Aprovizionare, Transporturi, Resurse, Materiale, având ca atribuții cele cuprinse în fișa postului, aflată de asemenea în copie la dosar, rezultând că reclamantul realiza astfel un cumul de funcții în cadrul aceleiași societăți.
In consecință, a apreciat instanța de fond că decizia de concediere cu nr.2/30.01.2008 este netemeinică și nelegală, și astfel a dispus anularea acesteia, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata despăgubirilor salariale, conform dispozițiilor art.78 Codul Muncii. Cum reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, instanța de fond a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta-intimată - --AL SRL, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Greșit a reținut prima instanță că decizia de concediere a fost emisă cu caracter retroactiv, aceasta nefăcând altceva decât să constate împlinirea termenului de preaviz, care a început să curgă de la data de 21.12.2007, când intimatului-contestator i-a fost comunicată desființarea posturilor ocupate de acesta, prin adresa nr.1974/21.12.2007. Decizia nr.2/30.01.2008 a fost emisă după expirarea perioadei legale de preaviz.
- Consideră recurenta că este neîntemeiată critica în ceea ce privește menționarea în cuprinsul deciziei, a motivului care a determinat concedierea. Atât în cuprinsul adresei de preaviz, nr.1974/21.12.2007, cât și în cuprinsul deciziei nr.2/30.01.2008, se menționează clar că desființarea locului de muncă al contestatorului s-a produs ca urmare a reorganizării activității societății, fapt ce a fost dovedit în fața primei instanțe cu decizia de restructurare din data de 12.11.2007, cu statele de funcții și cu organigrama unității, înainte și după restructurare. Practic, restructurarea societății a fost determinată de deteriorarea situației economice și financiare a societății, reflectată în evoluția indicatorilor financiari, de modificarea condițiilor de piață (cererea pentru profile de aluminiu fiind în continuă scădere, pe fondul crizei economice și al reducerii investițiilor din domeniul imobiliar), precum și de necesitatea eficientizării costurilor de producție.
- În ceea ce privește nemenționarea în cuprinsul deciziei de concediere a actului decizional prin care s-a stabilit reorganizarea activității, învederează recurenta că nu există nicio prevedere legală care să impună acest lucru. Legiuitorul nu a stipulat o asemenea obligație în sarcina angajatorilor, întrucât deciziile de restructurare conțin o serie întreagă de măsuri referitoare la reorganizarea societății, nu numai cele referitoare la desființarea unui anumit post, iar unele din aceste prevederi au caracter confidențial, astfel încât comunicarea lor către salariații cărora li se desface contractul de muncă în urma restructurării ar putea aduce societății însemnate prejudicii.
- Învederează recurenta că a depus la dosarul cauzei actul decizional care a stat la baza restructurării, statele de funcții și organigramele înainte și după restructurare, astfel încât instanța ar fi putut lesne să verifice dacă reorganizarea a fost dispusă de organul competent conform actului constitutiv al societății. În acest context, menționează că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din actul constitutiv al societății, "atribuțiile de conducere a societății aparțin asociatului unic; acesta stabilește și decide asupra activității societății, asupra politicii economice, financiare și sociale", iar decizia de restructurare din data de 12.11.2007 este o decizie a asociatului unic, astfel încât competența în luarea acesteia este în afara oricărei discuții.
- Referitor la indicarea în cuprinsul deciziei a instanței competente să judece contestația, de asemenea critica adusă nu este întemeiată, art.3 Art. 3 din decizie menționând expres "Cu drept de contestație în termen de 30 de zile calendaristice la instanța de judecată competentă". Neindicarea textuală a Tribunalului București nu este de natură a produce vreo vătămare în drepturi contestatorului (care să justifice nulitatea deciziei de concediere) din moment ce, chiar dacă acesta ar introduce, din eroare, contestația la altă instanță, ar opera declinarea de competență în favoarea Tribunalului.
- Cu privire la ultima critică, și anume cea referitoare la cumulul de funcții, (instanța a apreciat că desființarea postului de șef secție turnare bare ocupat de reclamant nu ar fi trebuit să atragă concedierea, întrucât acesta ocupa și funcția de șef aprovizionare), recurenta arată că din eroare, instanța s-a raportat la organigrama anterioară restructurării, și nu a observat că, prin decizia de restructurare, s-a desființat și postul de șef aprovizionare, astfel cum rezultă din organigrama ulterioară restructurării, existentă de asemenea la dosar.
Față de motivele de recurs invocate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței pronunțată de instanța de fond, iar pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Decizia de incetare a contractului individual de munca al intimatului contestator, nr. 02/30.01.2008, priveste numai restructurarea postului de sef sectie turnare bare. Atat in preambulul deciziei, cat si in dispozitivul acesteia, recurenta a mentionat ca incetarea contractului de munca este impusa de necesitatea restructurarii acestui post, fara nicio referire la celalalt post ocupat de contestator in cadrul societatii, si anume cel de sef aprovizionare.
Prin urmare, lipsa unor mentiuni in cuprinsul deciziei contestate, care sa priveasca si restructurarea celuilalt post ocupat, echivaleaza cu neindicarea motivelor care au determinat concedierea din acest post de sef aprovizionare, ceea ce atrage sanctiunea nulitatii absolute a deciziei, conform art. 74 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, coroborat cu art. 76 Codul Muncii.
Curtea nu va retine sustinerile recurentei, in sensul ca din adresa comunicata contestatorului la data de 21.12.2007 si din organigrama ulterioara restructurarii, ar rezulta ca ar fi fost afectate de restructurare ambele posturi ocupate de catre contestator. Art. 77 Codul Muncii prevede imperativ ca "in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere". Or, atat corespondenta dintre parti, cat si organigrama societatii, nu pot constitui decat mijloace de proba, care sa sustina o masura luata si motivata prin decizia de concediere. In speta, recurenta invoca aceste inscrisuri nu ca pe mijloace de proba, ci ca pe acte de natura sa complineasca lipsurile din decizia de concediere, care, dupa cum s-a aratat, nu mentioneaza restructurarea postului de sef aprovizionare.
Curtea constata ca prima instanta a apreciat in mod corect si faptul ca decizia nr. 02/30.01.2008 este lovita de nulitate, prin faptul ca stabileste ca data de incetare a contractului individual de munca o data anterioara emiterii ei, incalcand in acest fel dispozitiile art. 75 din Codul Muncii, conform carora "decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului". Recurenta invoca faptul ca decizia constata doar implinirea termenului de preaviz, care a inceput sa curga de la data de 21.12.2007, sustinere lipsita de relevanta de dispozitiile exprese si imperative ale art. 75 din Codul Muncii. Data de la care o decizie isi produce efectele intereseaza din mai multe puncte de vedere, nu numai in vederea respectarii termenului de preaviz.
Curtea apreciaza ca fiind intemeiate sustinerile recurentei, in sensul ca lipsa din cuprinsul deciziei a mentiunilor referitoare la actul decizional prin care s-a stabilit reorganizarea societatii si la instanta competenta sa judece contestatia, nu sunt de natura sa atraga nulitatea deciziei, pentru considerentele expuse chiar de catre recurenta si redate mai sus.
Cu toate acestea, mentinerea sentintei instantei de fond se impune, intrucat subzista celelalte motive de nulitate absoluta a deciziei de concediere, mai sus expuse.
de aceste considerente, in baza art. 312 proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată - --AL SRL împotriva sentinței civile nr.6256/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
19.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Silvia Georgiana Ignat
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2612/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 248/2009. Curtea... → |
|---|
