Contestație decizie de concediere. Decizia 2731/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8862/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2731R
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Călin
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.5946 din data de 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA,având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta peronal, legitimată în fața instanței și intimata prin delegat, ce depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 17.04.2009, de către intimata, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică recurentei, copie întâmpinare.
Recurenta arată că în ceea ce privește înscrisul de la pagina 45, se înscrie în fals, întrucât nu este semnată de președintele societății. Această semnătură există și pe întâmpinare fiind a d-lui. La data de 27.08.2008, nu exista specimentul de semnătură al acestuia la Registrul Comerțului. Această cerere de înscriere în fals a formulat-o și în fața instanței de fond, dar aceasta nu a fost soluționată. În temeiul art.180-184 Cod procedură civilă, lasă la aprecierea instanței dacă se suspendă cauza și înaintarea dosarului la parchet.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată, cererea de înscriere în fals formulată de recurenta, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că societatea nu a ținut o evidență a salariaților și a pontajului. În consecință, solicită anularea deciziei de concediere și obligarea intimatei la acordarea drepturilor bănești de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrare. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata SC SA prin delegat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 13.08.2008 sub nr.30654/3LM/2008, contestatoarea a solicitat a se dispune anularea deciziei nr.122/9.06.2008 emisă de intimata SC Distribution SA, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă și reintegrarea sa în postul și funcția avute anterior, obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, de care ar fi beneficiat de la data la care s-a dispus încetarea contractului de muncă și până la data integrării sale efective, precum și achitarea obligațiilor rezultate din contractul de muncă nr.62418/14.05.2008 către bugetul asigurărilor de pensie, sănătate și șomaj, pentru întreaga perioadă, de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării sale efective.
Prin sentința civilă nr. 5946/29.09.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația formulata de reclamanta, în contradictoriu cu intimata SC Distribution SA, ca neîntemeiată; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta a fost salariata intimatei începând cu data de I9.05.2008, ocupând funcția de contabil, în baza contractului individual de muncă înregistrat cu nr.62418/4.05.2008. Cu prilejul negocierii condițiilor de derulare a raporturilor de muncă, părțile au convenit la art.K din contract și asupra unei perioade de probă de 30 de zile calendaristice.
La data de 26.05.2008 intimata a emis notificarea nr.3403, prin care contestatoarea era înștiințată că, începând cu data de 26.05.2008, contractul de muncă încetează conform art.31 alin.41din Codul muncii.
Prin decizia nr.122/09.06.2008 intimata a constatat încetat contractul individual de muncă încheiat cu contestatoarea, începând cu data de 26.05.2008, în baza art.31 alin.41din codul muncii.
A reținut instanța de fond că art.31 alin. 1 din codul muncii instituie posibilitatea părților de a stabili la încheierea contractului individual de muncă o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție. 41al textului legal menționat prevede posibilitatea încetării contractului individual de muncă, din inițiativa oricăreia dintre părți, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, printr-o notificare scrisă.
Astfel, potrivit dispoziției legale, singura condiție ce trebuie îndeplinită pentru a opera încetarea contractului de muncă din inițiativa unei dintre părți în perioada de probă este emiterea notificării.
Cum intimata a emis notificarea la data de 26.05.2008, în timpul perioadei de probă, notificare ce i-a fost comunicată prin e-mail contestatoarei la aceeași dată, instanța de fond a constatat că raporturile de muncă au încetat ca efect al notificării.
Reclamanta a criticat această decizie în sensul că în conținutul ei nu se precizează motivele de fapt care au determinat desfacerea contractului de muncă, și nici instanța competentă teritorial la care ar fi avut dreptul să o conteste, că stabilește încetarea relațiilor de muncă retroactiv, de la data de 26.05.2008, deși este emisă ulterior, precum și că a fost semnată în numele administratorului Priit de către o persoană necunoscută, care nu are calitatea de reprezentant legal al societății.
Cu privire la această critică, instanța de fond a reținut că încetarea raporturilor de muncă operează ca efect al notificării emisă în perioada de probă, astfel că legea nu impune alte condiții, respectiv nu este necesară emiterea unei decizii, ca în cazul concedierii, instituție care este reglementată de art.58 și următoarele din codul muncii. Condiția inserării în decizie a motivelor de fapt și de drept, a termenului în care poate fi contestată și a instanței judecătorești competente este impusă de art.62 din codul muncii în situația deciziei de concediere, însă în nu este vorba despre concediere. Contractul de muncă dintre părți a încetat la data comunicării notificării, astfel că decizia contestată nu are relevanță din punct de vedere juridic dacă a fost emisă ulterior acestei date, de vreme ce angajatorul nu are obligația de a emite decizie în acest caz. Pentru aceste considerente, împrejurarea că semnătura aplicată pe decizie nu aparține administratorului societății, astfel cum este menționat în cuprinsul acesteia nu prezintă relevanță, de vreme ce raporturile de muncă nu au încetat ca efect al deciziei, ci ca efect al notificării.
Astfel, considerând că decizia emisă de intimată constată încetarea raporturilor de muncă din inițiativa angajatorului in perioada de probă, care a operat la data notificării, în temeiul dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a respins contestația, și pe cale de consecință, celelalte cereri cu caracter accesoriu.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat recurenta-reclamantă, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7,9, 3041și 312 Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Sentința cuprinde motive contradictorii, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în speță art.31 alin.41din codul muncii.
Sintagma "notificare scrisa", implica fara niciun echivoc obligația emitentului notificării sa intre in posesia unei dovezi ca a comunicat cu adevărat notificarea celeilalte parti, iar dovada sa fie opozabila părții adverse.
Ori, o "notificare scrisa" nu poate fi comunicata decât prin înmânare directa, prin posta - cu scrisoare recomandata si confirmare de primire sau prin executor judecătoresc. Daca legiuitorul ar fi considerat admisibila comunicarea notificării si prin mijloace electronice - de tip e-mail - atunci ar fi precizat aceasta explicit in textul legii, impreuna cu condițiile in care un astfel de mesaj ar putea fi considerat ca fiind cu adevărat "comunicat" - recepționat de către cealaltă parte.
Atâta vreme cat textul legii inca nu conține o astfel de precizare, "comunicarea" unei notificări prin e-mail ramane inadmisbila in fata instanțelor judecătorești din România.
Chiar si daca un asemenea mesaj ar fi fost trimis, iar in attachments s-ar fi găsit "Notificarea", recurenta susține că nu ar fi avut posibilitatea să ia cunoștința de o informație trimisa in eter, către o adresa de e-mail pe care intimata pretinde ca a preluat-o dintr-un document anonim, nesemnat nici de către recurentă și nici de către intimată.
Sentința pronunțată de instanța de fond a reținut numai una si cea mai precara dintre cele doua pretinse dovezi de comunicare a notificării, omițând sa se pronunțe asupra scrisorii pe care intimata pretinde că i-ar fi trimis-o "prin societatea de curierat cu care lucrează in mod obișnuit (afiliata intimatei), si care a făcut eforturi.etc" evident lipsite de orice șansa de succes, atâta vreme cat intimata a trimis prin, un plic la o adresa diferita de adresa de domiciliu.
Arată recurenta că asa zisa Notificare depusa la dosar de către intimata si reținuta ca proba de către instanța de fond, chiar daca ar fi fost emisa, nu i-a fost comunicata niciodată.
-Intimata a falsificat nu numai probatoriul, ci si circumstanțele in care pretinde ca a decis sa înceteze raporturile de munca cu recurenta, uzând de o asa zisa cerere de concediu a sa, pe care ar fi inregistrat-o la secretariatul societății in data de 23.05.2008 si care "nu a fost aprobata" dupa care nu s-a mai prezentat la serviciu, pana in data de 18.07.2008.
În realitate, recurenta susține că nu a depus niciodată o astfel de cerere la secretariat, documentul depus de intimată la dosar nu conține nici un fel de apostila a Administratorului societății, fie ea de aprobare sau de respingere.
În perioada 26.05- 18.07.2008 recurenta arată că și-a desfășurat activitatea în condiții normale, nu a primit niciun semnal negativ din partea societății, si cu atat mai puțin niciun fel de notificare de incetare a raporturilor de munca insa, ca urmare a antedatării notificării, în aceasta perioada nu a mai fost retribuita de catre intimata.
- Sentința recurata este lipsita de temei legal, deoarece in realitate societatea intimata nu a emis niciun fel de notificare in vederea încetării raporturilor de munca cu recurenta.
Documentul numit Notificare si depus de catre intimata la dosarul de fond, nu este semnat de catre Administratorul societății intimate Priit, al cărui specimen de semnătura furnizat de catre Registrul Comerțului nu a fost identificat, documentul fiind semnat în fals de catre o alta persoana ce activează in departamentul de vânzări al societății intimate si care nu are calitatea de reprezentant legal al intimatei, numitul.
Față de această situație expusă, recurenta solicită să se constate că intimata a prezentat in proba un document falsificat si nu a respectat condițiile legale de încetare a relațiilor de munca cu aceasta, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile recurate.
La data de 17.04.2009, prin fax și apoi la data de 21.04.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata-pârâtă SC Distribution SA, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
In perioada de proba de 30 de zile stabilita prin contractul individual de munca incheiat intre parti, intimata a comunicat recurentei reclamante o notificare privind incetarea contractului. Dupa cum a retinut in mod corect prima instanta, singura conditie prevazuta de codul muncii, in art. 34 alin. 41este ca aceasta notificare sa imbrace forma scrisa. Nici o alta conditie nu este necesara a fi indeplinita, oricare dintre partile semnatare ale contractului individual de munca avand posibilitatea sa notifice celeilate parti intentia sa de incetare a raporturilor de munca.
Primul aspect care urmeaza a fi analizat este daca notificarea comunicata recurentei prin e-mail indeplineste aceasta cerinta, de a imbraca forma scrisa.
Curtea apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art 34 alin. 41din codul muncii, intrucat ratiunea legiuitorului, avuta in vedere la edictarea acestei dispozitii legale, a fost aceea de a se putea dovedi, fara echivoc, intentia partii privind incetarea contractului individual de munca si data certa.
Or, o astfel de intentie a fost dovedita in cauza, iar mijloacele informatice de comunicare a textului asigura posibilitatea dovedirii imprejurarii ca recurenta a primit aceasta notificare, precum si data exacta.
Faptul ca notificarea a fost transmisa prin posta electronica nu inseamna ca aceasta nu imbraca forma scrisa, cat timp este compusa din caractere grafice specifice, ci doar mijlocul de transmitere este diferit, prin comparatie cu textele imprimate pe suport de hartie.
Mai mult, acest mijloc de comunicare este chiar mai transparent decat cel prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, intrucat la rubrica "subiect" din e-mail-ul transmis recurentei, parata a inscris chiar esenta comunicarii, si anume "notificare incetare activitate la Distribution " In cazul in care aceasta notificare ar fi fost trimisa prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, mijloc pe care recurenta il apreciaza ca indeplineste cerintele Codului muncii, simpla fotocopie a confirmarii de primire nu ar fi fost in masura sa dovedeasca ce anume inscris s-a expediat in aceasta maniera.
Utilizarea tehnologiei informatiei pentru transmiterea de date asigura dovezi mult mai puternice decat in cazul mijloacelor traditionale. in vedere sustinerea recurentei, precum ca notifcarea ar fi fost antedatata, context in care Curtea noteaza ca mai curand poate fi antedatata o notificare scrisa pe suport de hartie, decat una transmisa prin posta electronica. Din inscrisul de la fila 51 din dosarul de fond rezulta ca notificarea a fost comunicata prin e-mail la data de 26.05.2008, astfel ca vor fi inlaturate toate consideratiile recurentei referitoare la acest aspect.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei, in sensul ca nu s-a dovedit trimiterea, odata cu e-mail-ul respectiv, a atasamentului care sa contina notificarea propriu-zisa, cat timp, dupa cum s-a aratat mai sus, chiar in subiectul mesajului s-a inscris esenta comunicarii, astfel ca recurenta a fost instiintata in mod corespunzator despre intentia paratei de incetare a contractului de munca.
Este neintemeiata si sustinerea conform careia e-mailul ar fi fost transmis la o adresa de posta electronica inexistenta, intrucat din inscrisul depus la dosarul de fond, la fila 52, rezulta ca recurenta a aplicat pentru acest post pe site-ul www.ejobs.ro, unde si-a inscris ca adresa valida de mail, la data de 14.04.2008 (cu o luna si 12 zile inainte de comunicarea notificarii), exact adresa -.net.ro, la care parata i-a comunicat incetarea contractului individual de munca.
Odata retinute aceste aspecte, se constata ca sunt lipsite de relevanta sustinerile recurentei privind trimiterea notificarii, prin curierat, la o alta adresa de domiciliu decat cea corecta, intrucat Curtea apreciaza ca trimiterea notificarii prin posta electronica indeplineste conditiile prevazute de art 34 alin. 41din codul muncii.
De asemenea, nu mai necesita o analiza separata criticile recurentei referitoare la semnarea notificarii de catre o alta persoana decat reprezentantul legal al societatii, cat timp intentia paratei de incetare a contractului individual de munca incheiat cu recurenta a fost confirmata prin pozitia procesuala adoptata in cadrul litigiului de fata. Prin urmare, indiferent cine ar fi semnat aceasta notificare, reprezentantul legal al societatii parate sau alta persoana, efectele au fost confirmate, ratificate, insusite ulterior de catre societatea parata.
Nu intereseaza in speta motivele care au stat la baza emiterii notificarii de incetare a raporturilor de munca, angajatorul avand dreptul, pe intreaga perioada de proba, sa aiba initiativa incetarii contractului, fara sa justifice in niciun fel masura luata. Prin urmare, toate apararile recurentei, precum ca nu ar fi inaintat nicio cerere de concediu la data de 23.05.2008 (atitudine care l-ar fi determinat pe angajator sa ii comunice respectiva notificare), nu necesita niciun fel de analiza.
Singurele conditii care trebuie intrunite pentru ca masura luata impotriva recurentei sa fie legala sunt ca recurenta sa fi fost in perioada de proba si notificarea sa ii fi fost comunicata in scris. Avand in vedere ca aceste conditii sunt indeplinite, conform consideratiilor mai sus expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.5946/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30654/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact:
2 ex.
13.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena PetreJudecători:Magdalena Petre, Silvia Georgiana Ignat, Călin
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1784/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3721/2009. Curtea... → |
|---|
