Contestație decizie de sancționare. Decizia 1784/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(8483/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1784/
Ședința publică din 20.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ceaușescu Maria
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 3: Comșa
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B împotriva sentinței civile nr.5635 din data de 12.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 12879/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar fila 11, și intimatul personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea procedează la identificarea intimatului, care se legitimează cu seria - nr. -.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea dar și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței în sensul respingerii obligării la plata sumei reținute în baza deciziei de sancționare.
Intimatul, personal solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinica și legală. Depune note scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5635/12.09.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a anulat decizia nr. 122/25.02.2008 emisă de intimată.
A dispus restituirea către contestator a sumei reținute în baza deciziei de sancționare.
A obligat pe intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că analizând decizia sus-menționată prin prisma respectării cerințelor de conținut obligatoriu prevăzute de lege, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art.268 alin 2 lit.a) și c) Codul muncii ce atrage nulitatea absolută a deciziei contestate.
Tribunalul a mai reținut că potrivit dispozițiilor cuprinse la litera a) din art.26801, decizia trebuie să cuprindă descrierea faptei săvârșite, element esențial în funcție de care instanța poate aprecia dacă fapta reținută constituie sau nu abatere disciplinară, în sensul dispozițiilor art.263 Codul muncii și, în funcție de împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, de gradul de vinovăție a salariatului, de consecințele abaterii disciplinare, ce trebuie să rezulte din descrierea faptei - instanța să poată stabili dacă angajatorul a respectat cerințele obligatorii de individualizare a sancțiunii disciplinare prev.de art.266 Codul muncii.
A mai reținut tribunalul că data săvârșirii faptei constituie de asemenea un element esențial ce trebuie precizat în cuprinsul descrierii faptei întrucât în raport de această dată instanța poate verifica dacă angajatorul a respectat dispozițiile art.268 alin.1 din Codul muncii cu privire la termenul de prescripție a răspunderii disciplinare a salariatului, iar din lecturarea deciziei contestate,a reieșit faptul că angajatorul a descris la modul general fapta imputată contestatorului vorbind de "supraconsum nejustificat de motorină" fără a indica în concret care era consumul normal și cu cât s-a depășit acest consum.
De reținut este că, deși actul sancționator a fost întocmit la data de 25.02.2008, data săvârșirii faptei este prevăzută ca fiind "decembrie 2008", rezultând astfel că, contestatorul a fost sancționat pentru o faptă comisă "în viitor".
Decizia nu cuprinde de asemenea, nici motivul înlăturării apărărilor formulate de contestator cu ocazia cercetării disciplinare, cu încălcarea disp.art.268 alin 2 lit. c) Codul muncii, angajatorul rezumându-se să menționeze în decizie doar că "apărările sunt nefondate".
Dat fiind caracterul formal al deciziei de sancționare disciplinară, fapt ce rezultă din reglementarea cu caracter imperativ a dispozițiilor art.268 Codul muncii, a rezultat că lipsa unor elemente, esențiale, din cuprinsul deciziei nu poate fi complinită prin alte acte concomitente, anterioare sau ulterioare întocmirii deciziei, și nici prin apărări făcute cu ocazia contestării în instanță a acesteia.
Din acest punct de vedere, tribunalul a apreciat că apare ca nefiind întemeiată apărarea intimatei făcută în cuprinsul întâmpinării, prin care se descrie în concret fapta săvârșită de contestator și anume că acesta nu ar fi respectat dispoziția de a alimenta zilnic și la plin autobuzul și că nu a putut justifica cei 29 litri de motorină, câtă vreme această descriere nu este cuprinsă în decizia de sancționare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal recurs motivat pârâta Regia Autonomă de Transport
Recurenta-pârâtă, susține că referitor la motivele de nulitate absolută a deciziei de sancționare disciplinara reținute de instanța de fond și anume încălcarea dispozițiilor art.268 aiin.2 din Codul muncii,decizia de sancționare nr.122/25.02.2008 cuprinde descrierea faptei și anume: "supraconsum de motorina", faptă prevăzuta în Regulamentul Intern la art.58 pct.65 lit.a ca abatere, fiind sancționată.
Recurenta susține că în momentul întocmirii deciziei menționate au existat acte în susținerea acesteia și anume: procesul verbal al comisiei de carburanți cu nr.-/31.01.2008; nota de analiză și tratare a depășirilor de combustibil și lubrefianți, al autobazei cu nr.30263/25.01.2008;-ul, toate aceste acte aflându-se în dosarul de fond al cauzei.
Precizează de asemenea recurenta că tribunalul a reținut și faptul ca nu a "indicat concret care era consumul normal și cu cât s-a depășit acest consum". Din actele depuse la dosar și anume nota de analiza și tratare a depășirilor de combustibil și lubrefianți al autobazei cu nr.30263/25.01.2008 și listing-ul se vede clar ca normat = 1279 litri, efectiv =1308 litri, de aici rezultând că depășirea este de 29 litri. Această depășire de 29 litri i-a fost adusă la cunoștință salariatului în cauză prin convocarea nr.30486/12.02.2008 (convocare luată la cunoștință sub semnătură).
A mai precizat recurentul că la baza deciziei de sancționare au stat atribuțiile conducătorului autobuz din "Instrucțiunea 0903" - fișa postului pentru aceștia, dar si reglementările prevăzute de Regulamentul Intern, si anume: art.40 coroborat cu anexa 4 din Instrucțiunea 0903: "conducătorul de autobuz este obligat sa realizeze o conducere economica"; art.ll din Regulamentul Intern: "să respecte normele tehnice de alimentare cu carburanți și lubrefianți, zilnic și la capacitatea rezervorului autovehiculului, cu respectarea reglementarilor în vigoare; acest articol este coroborat cu art.70 lit.a din Instrucțiunea 0903;
Recurentul susține că tribunalul a reținut "încălcarea dispozițiilor art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii (-):
Astfel, în decizia de sancționare nr.122/25.02.2008 la punctul s-a reținut că apărările celui în cauză nu înlătură răspunderea disciplinară întrucât sunt nefondate. Din actele existente la dosar a rezultat clar vinovăția conducătorului autobuz deoarece domnul era cel care a alimentat autobuzul nr.inv.732 u motorina (a se vedea listing-ul ); - nu a respectat obligația de a alimenta zilnic si la plin;-nu a reclamat nici un defect la autobuzul nr.inv.732 cu toate că printre atribuțiile și sarcinile sale se aflau și următoarele obligații:"daca autobuzul nu îndeplinește condițiile tehnice, conducătorul de autobuz este obligat să solicite maistrului remedierea defecțiunilor constatate" -art.30 din Instrucțiunea 0903;"conducătorul autobuz este obligat să informeze permanent controlorul de circulație de la cap linie în legătură cu condițiile de circulație din traseu." art.53 lit.c din Instrucțiunea 0903;"conducătorul autobuz este obligat să informeze revizorul de tracțiune de la cap linie, la fiecare cursă, asupra funcționarii autobuzului și să solicite remedierea eventualelor defecțiuni apărute în timpul exploatării" art.54 din Instrucțiunea 0903 "în timpul staționarii la cap linie, conducătorul autobuz este obligat sa oprească funcționarea motorului pana la plecarea într-o nouă cursă și să oprească funcționarea motorului până la plecarea într-o noua cursă și să facă următoarele verificări tehnice: - lit.d: eventualele pierderi de aer, lichid de răcire, motorina sau ulei" art.56 din Instrucțiunea 0903.
Recurentul precizează că tribunalul a reținut ca "deși actul sancționator a fost întocmit la data de 25.02.2008, data săvârșirii faptei fiind prevăzută ca fiind "decembrie 2008", rezultând astfel că, contestatorul a fost sancționat pentru o fapta comisă în viitor"; regia a recunoscut prin întâmpinare că din eroare s-a menționat decembrie 2008 în loc de decembrie 2007, dar acest fapt nu atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare, iar data săvârșirii abaterii rezultă din procesul verbal al comisiei de carburanți cu nr.-/31.01.2008, nota de analiză și tratare a depășirilor de combustibil și lubrefianți al autobazei cu nr.30263/25.01.2008, listing-ul, convocarea nr.30486/2008, dar și din declarația salariatului în cauză, care chiar el a consemnat perioada "perioada lunii decembrie".
Referitor la contradictorialitate, tribunalul a reținut că "dat fiind caracterul formal al deciziei de sancționare disciplinară ce rezultă din reglementarea cu caracter imperativ a dispozițiilor art.268 Codul muncii, a rezultat că lipsa unor elemente, esențiale, din cuprinsul deciziei nu poate fi complinită prin alte acte concomitente, anterioare sau ulterioare deciziei, și nici prin apărări făcute cu ocazia contestării acesteia in instanța."
Recurentul precizează că la baza deciziei de sancționare au stat actele menționate mai sus - acte anterioare deciziei; concomitent și ulterior deciziei nu au existat/ nu există alte acte; apărările făcute cu ocazia contestării deciziei au fost depunerea actelor care au stat la baza deciziei de sancționare (acte anterioare deciziei), iar la termenul de probe din data de 12.09.2008 a fost respinsă proba cu înscrisuri; b) în cuprinsul sentinței Tribunalul "a apreciat nulitatea absoluta a deciziei contestate", pentru ca în dispozitiv instanța să hotărască anularea deciziei nr.122/25.02.2008, ca urmare a acestui fapt, și în concluzia celor de mai sus, solicită a se vedea și reține că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru emiterea deciziei de sancționare, că - a făcut dovada existentei faptei ilicite a salariatului în cauză.
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit art. 3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii.
Astfel, prin decizia de sancționare nr. 122/25.02.2008 recurentul a aplicat sancțiunea reducerii salariului cu 5 % pe lună intimatului, sancțiune prevăzută de art. 264 alin.1 lit.b din Codul muncii, salariatul având funcția de conducător auto la Autobaza, pentru fapta săvârșită în luna decembrie 2007, constând într-un supraconsum nejustificat de motorină, faptă prevăzută de art. 58 pct. 65 a din Regulamentul Intern al unității, menționându-se că apărările intimatului nu înlătură răspunderea disciplinară întrucât sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin.2 din Codul muncii " Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată".
Curtea reține ca nefondată prima critică formulată de către recurentă, deoarece, după cum corect a reținut instanța fondului, deși în cuprinsul deciziei contestate se menționează, lapidar, la modul general,fapta săvârșită de către intimat ca fiind un supraconsum nejustificat de motorină, această prevedere nu corespunde exigențelor dispozițiilor art. 268 al.2 lit.a din Codul muncii ce prevede "descrierea faptei săvârșite"; în cauză fapta pretins săvârșită de către recurent nu a fost descrisă ci doar menționată la modul general, în aceste condiții instanța de jurisdicția muncii neavând posibilitatea de a cenzura decizia contestată în prezenta cauză, în raport și de dispozițiile art. 263 din Codul muncii în ceea ce privește împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție al salariatului și consecințele abaterii disciplinare săvârșite.
Împrejurarea că la dosarul cauzei instanței de fond au fost depuse de către recurentă înscrisurile la care se face referire în cuprinsul deciziei contestate, respectiv, procesul verbal al comisiei de carburanți cu nr.-/31.01.2008, nota de analiză și tratare a depășirilor de combustibil și lubrefianți, al autobazei cu nr.30263/25.01.2008 și -ul nu semnifică descrierea corespunzătoare a faptei în sensul dispozițiilor art. 268 al.2 lit.a din Codul muncii, câtă vreme aceste înscrisuri au doar valoare probatorie, iar în raport de dispozițiile art. 77 din Codul muncii nu pot completa motivele de fapt și de drept ale deciziei de sancționare.
Mai mult, împrejurarea că decizia contestată în cauză este temeinică, în condițiile în care fapta imputată intimatului de către recurentă este susținută de probe nu poate remedia nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator, din cuprinsul căreia lipsește descrierea faptei săvârșite de către recurent, întrucât sancțiunea procedurală a nulității absolute lipsește de efecte juridice actul de sancționare încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative edictate pentru încheierea sa valabilă.
Curtea mai reține că din cuprinsul deciziei de sancționare lipsește și mențiunea prevederilor din Regulamentul Intern sau contractului colectiv de muncă aplicabil încălcate de salariat, menționându-se doar săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 58 pct. 65 din Regulamentul Intern de către acesta, recurenta menționând în motivele de recurs prevederile încălcate ca fiind dispozițiile art. 40 coroborat cu anexa 4 din Instrucțiunea 0903, art.ll din Regulamentul Intern, coroborat cu art.70 lit.a din Instrucțiunea 0903; în aceste condiții susținerile recurentului nu pot fi primite, în raport de dispozițiile art. 77 din Codul muncii, menționate anterior, ce prevăd că în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele prevăzute în decizia de concediere.
Sunt nefondate și susținerile recurentei privitoare la greșita reținere de către instanța fondului a încălcării de către angajator a dispozițiilor art. 268 alin.2 lit.c din Codul muncii, deoarece menționarea generică în decizia tip emisă de către angajator a faptului că apărările intimatului sunt nefondate nu semnifică descrierea în decizia de sancționare a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului formulate în faza cercetării prealabile disciplinare, iar menționarea acestora în recurs nu poate fi primită în raport de aceleași dispoziții ale art. 77 din Codul muncii.
Chiar dacă instanța fondului a reținut excesiv că intimatul a fost sancționat pentru o faptă săvârșită în viitor, deși în cuprinsul deciziei contestate rezultă existența unei erori materiale certe, această împrejurare va fi remediată de instanța de control judiciar, ca urmare a efectului devolutiv al recursului exercitat împotriva hotărârii atacate în prezenta cauză, în raport de dispozițiile art. 3041Cod pr.civilă, reținându-se că fapta imputată a fost săvârșită în decembrie 2007.
Sunt nefondate și susținerile recurentului privind reținerea contradictorie de către instanța fondului a nulității, respectiv a anulabilității deciziei contestate, câtă vreme decizia întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 268 al.2 din Codul muncii, lovită de nulitate absolută ca sancțiune procedurală a actului întocmit cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute pentru valabila sa încheierea, deduse judecății instanței de jurisdicție a muncii și apreciată ca nelegală și/sau netemeinică poate fi în raport de dispozițiile art. 78 al.1 din Codul muncii anulată.
Pentru aceste considerente, Curtea văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul,ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B împotriva sentinței civile nr.5635 din data de 12.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 12879/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/27.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Ceaușescu MariaJudecători:Ceaușescu Maria, Scrob Bianca Antoaneta, Comșa
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 208/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2731/2009. Curtea... → |
|---|
