Contestație decizie de concediere. Decizia 3721/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1043/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3721R
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurentul și - MONDIAL SRL împotriva sentinței civile nr.7560 din data de 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.39349/28.04.2009 aflată la fila 17 dosar, recurenta - MONDIAL prin avocat ce depune împuternicire avocațială de substituire împuternicită de avocat.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 18.05.2009, de către recurenta - MONDIAL, înscrisurile de care înșelege să se folosească și care au fost încuviințarea la termenul anterior.
Avocatul recurentului depune la dosar, în copie, chitanța nr.23/04.04.2005, reprezentând garanția aparatului de taxat, cu mențiunea că această sumă nu i-a fost restituită recurentului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea/combaterea recursurilor.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea contestatorului recurent la contravaloarea aparatului de taxat fiscal, întrucât instanța de fond nu a făcut dovada cum s-a ajuns la această sumă, cu atât mai mult, cu cât societatea recurentă a reținut și garanția pentru acest aparat, garanție ce nu a fost restituită, acesta fiind sustrat, conform înscrisurilor depuse la dosar. În ceea ce privește recursul formulat de societatea MONDIAL SRL, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Recurenta - MONDIAL prin avocat solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și pe fond respingerea contestației formulate de, admiterea cererii reconvenționale, conform motivelor de recurs susținute oral în fața instanței. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată. În ceea ce privește recursul formulat de contestatorul solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că într-adevăr a fost oprită garanția pe aparatul de taxat fiscal, dar aceasta a fost restituită contestatorului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului civil de, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 7560/04.12.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si asigurari sociale, in dosarul nr-, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu intimata Sc taxi Mondial SRL, dispunandu-se anularea deciziei nr. 543/01.01.2008 si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii si pana la pronuntarea hotararii, precum si la plata contributiilor neachitate la fondul asigurarilor sociale de stat de la data incheierii contractului de munca si pana la incetarea raporturilor de munca. S-a luat act de renuntarea reclamantului la judecata cererii privind restituirea carnetului de munca. A fost admisa in parte cererea reconventionala, fiind obligat reclamantul la plata sumei de 600 lei reprezentand contravaloarea aparatului de taxat fiscal. Au fost compensate cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin decizia nr. 543/01.01.2008 a fost desfacut disciplinar contractul individual de munca al reclamantului in temeiul art. 61 lit a Codul muncii pe considerentul ca, desi acesta avea cunostinta de obligatiile contractuale, de fisa postului si regulamentul de ordine interioara, nu si-a mai indeplinit atributiile de serviciu din data de 01.10.2007 si nu s-a mai prezentat la locul de munca, refuzand sa presteze munca pe unul din autoturismele angajatorului. Mai retine tribunalul ca la data de 05.11.2007 reclamantul a predat statia de emisie receptie si cablul de alimentare, iar la data de 17.03.2008 a sesizat organele de politie cu privire la sustragerea cu chei potrivite a 2 aparate de taxat fiscale dintre care unul apartinea societatii. Retine prima instanta ca decizia de concediere este nelegala. Astfel, convocarea trebuie sa indeplineasca mai multe cerinte prev. de art. 267 alin 2 Codul muncii, iar, in speta, parata a convocat de reclamant insa nu a indicat faptele imputate, iar cercetarea disciplinara nu a fost efectiv realizata.
Totodata, mai retine tribunalul ca decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului precum si motivele pentru care nu a fost realizata cercetarea disciplinara prealabila, lisap acestor metniuni atragand nulitatea absoluta a deciziei cf. art. 268 alin 2 Codul muncii.
Mai retine tribunalul ca decizia nu este nici temeinica. Astfel, nu s-a facut dovada ca salariatul avea obligatia de a se prezenta la locul de munca zilnic. Nerespectarea dispozitiei de a presta munca pe unul din autoturismele societatii nu este justificata, atat timp cat nu s-a facut dovada ca exista o decizie a conducerii angajatorului care sa stabileasca o astfel de obligatie a salariatului.
de acestea, decizia de concediere este nelegala si netemeinica, fiind lovita de nulitate, astfel incat si cererea accesorie privind obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul este intemeiata.
A mai retinut tribunalul ca angajatorul nu a facut dovada platii in totalitate a contributiilor datorate cf. legii pentru perioada desfasurarii raporturilor de munca, asa incat si aceasta cerere este intemeiata.
In privinta cererii reconventionale, retine tribunalul ca parata a facut dovada calitatii de proprietar asupra aparatului de taxat fiscal si memoriei fiscale, incredintate reclamantului prin contractul de comodat. Deoarece reclamantul a facut dovada ca a fost sustras, va fi obligat numai la plata sumei de 600 lei reprezentand contravaloarea lui. A fost respinsa ca neintemeiata cererea de restituire a incasarilor si rapoartelor fiscale, avand in vedere ca reclamantul a facut dovada ca au fost sustrase si nu se mai in posesia lui.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantul si - MONDIAL SRL, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeincie.
In motivare recursului sau recurentul solicita modificarea in parte a sentintei recurate in sensul inlaturarii obligarii la plata sumei de 600 lei. Arata recurentul ca a facut dovada cu inscrisurile depuse la dosar ca la data de 17.03.2008 a fost sustras aparatul de taxat fiscal, fiind obligat la plata contravalorii acestuia desi parata nu a facut dovada valorii acestui aparat. Arata recurentul ca a achitat la momentul predarii aparatului de taxat suma de 800 lei cu titlu de garantie, suma ce nu i-a fost restituita de intimata.
In drept, cererea se intemeiaza p dispozitiile art. 304 pct 9 si art. 304ind1 Cpc.
In motivarea recursului sau, recurenta - MONDIAL SRL solicita modificarea sentintei recurate, respingerea actiunii si admiterea cererii reconventionale. Arata recurenta parata ca in contractul individual de munca al reclamantului nu se prevede in mod expres un anumit loc de munca al salariatului, astfel ca nu se putea considera ca acesta avea obligatia de a presta munca pe autoturismul propriu. Mai arata recurenta ca reclamantul a fost convocat de doua ori pentru cercetare disciplinara, la adresa pe care acesta a indicat-o in contractul individual de munca, insa acesta nu s-a prezentat. Faptul ca salariatul s-a prezentat ulterior, la alta data si alta ora, nu are relevanta intrucat la acel moment nu se desfasura nicio cercetare disciplinara. Sanctiunea a fost corect individualizata de gravitatea faptei salariatului, intrucat prin conduita sa acesta a pus societatea in imposibilitatea de a desfasura activitatea. Precizeaza recurenta ca cererea reconventionala a fost admisa in parte in mod eronat.
In drept, cererea se intemeiaza p dispozitiile art. 304 pct 9 si art. 304ind1 Cpc.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si temeiurile de drept invocate de recurenti, Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia nr. 543/01.01.2008 a fost desfacut disciplinar contractul individual de munca al reclamantului in temeiul art. 61 lit a Codul muncii motivat de faptul ca acesta nu si-a mai indeplinit atributiile de serviciu din data de 01.10.2007 ca urmare a absentei de la locul de munca, refuzand sa presteze munca pe unul din autoturismele angajatorului.
In vedere efectuarii cercetarii disciplinare, angajatorul a convocat pe salariat pentru data de 13.11.2007(fila 51) precizand data, ora, locul, precum si faptul ca notificarea este facuta in vederea cercetarii prealabile pentru lipsa nemotivata de la locul de munca din 01.10.2007, primita sub semnatura la data de 12.11.2007(fila 52).
O alta convocare a fost facuta pentru data de 03.12.2007(fila 53), avand aceleasi mentiuni ca si precedenta, primita sub semnatura la data de 28.11.2007(fila 54).
ca notificarile au fost inaintate la adresa indicata de reclamant in contractul de munca.
de acestea, afirmatia recurentului reclamant din cererea de chemare in judecata in sensul ca singura notificare primita este din 27.08.2007 nu se sustine.
Cele expuse de tribunal in privinta legalitatii convocarii la cercetare prealabila nu sunt intemeiate pe probele administrate, inscrisurile de mai sus nefiind avute in vedere in integralitatea lor, desi instanta face trimitere la ele. Desi retine ca angajatorul are obligatia de a faca dovada ca a convocat pe salariat, prima instanta nu are in vedere situatia concreta a reclamantului si probele administrate, mentinandu-se la aprecieri de ordin general, de principiu, in conditiile in care, in raport de cele doua adrese, este evident ca angajatorul si-a indeplinit obligatia de convocare cu indeplinirea cerintelor legale. Mai mult, aprecierea tribunalului in sensul ca angajatorul trebuie sa faca dovada, pentru valabilitatea convocarii la cercetare disciplinara, a obligatiei incalcate reprezinta o apreciere gresita a legii, intrucat aceasta tine de valabilitatea si temeinicia deciziei de sanctionare.
Lipsa mentiunilor prev. de art. 268 alin 2 Codul muncii, retinute de tribunal, este o consecinta a faptului ca reclamantul nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara si nu formulat aparari.
Cat priveste temeinicia deciziei, retinem ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii.
Reclamantul invoca faptul ca aceasta reprezinta o modificare unilaterala a contractului individual de munca cf. art. 41.muncii.
Potrivit art. 41 alin 1.muncii, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, iar alin 3 al art. 41.muncii prevede ca reprezinta o modificare a contractului individual de munca cea referitoare la urmatoarele elemente durata contractului individual de munca, locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, salariul si timpul de munca si de odihna.
Constatam ca in contractul individual de munca incheiat intre parti nu se prevede in mod expres un anumit loc de munca al salariatului, astfel incat nu se poate sustine ca el avea obligatia sa presteze activitate numai pe autoturismul propriu ce a facut obiectul contractului de inchiriere. Contestatorul avea obligatia sa presteze munca in favoarea intimatei in calitate de conducator auto, or aceasta trebuia desfasurata in conditiile pe care angajatorul le impunea cu respectarea dispozitiilor legale.
Potrivit art. 40 alin 1 lit a si c muncii, angajatorul are dreptul de a stabili organizarea si functionarea unitatii si sa dea dispozitii obligatorii pentru salariat sub rezerva legalitatii lor.
Avand in vedere dispozitiile Legii nr. 265/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, intimata avea dreptul de a stabili ca activitatea salariatilor sa se desfasoare pe autoturisme proprietatea societatii, intrucat insasi legea impunea acest lucru, stabilind si un termen imperativ in acest sens. Prin urmare, dispozitia data de angajator contestatorului este intemeiata pe o prevedere legala, astfel incat acesta avea obligatia de aoa duce la indeplinire.
Aceasta nu reprezinta o modificare a contractului individual de munca sub aspectul locului muncii deoarece pe de o parte, asa cum am mentionat mai sus, nu exista un loc al muncii stabilit in considerarea unui anumit autoturism, iar pe de alta parte angajatorul are posibilitatea de a organiza propria-i activitate, in speta, asigurand aplicarea unui act normativ.
Mai retinem ca dispozitia aceasta poate fi si verbala, deoarece Codul muncii nu prevede obligativitatea consemnarii in scris a oricarei dispozitii din partea angajatorului.
Cu privire la prezentare la locul de munca, constatam ca, desi nu este stabilita in mod explicit in fisa postului sau in regulamentul intern, prezenta locul de munca se subintelege.
de acestea, decizia de concediere nu este nula, ci valabila atat din puncte de vedere formal, cat si al temeiniciei, astfel incat cererea de anulare a acesteia si, pe cale de consecinta, si de plata a despagubirillor, nu este intemeiata.
In schimb, sentinta recurata este corecta cat priveste obligarea paratei la plata contributiilor prevazute de lege, pozitia procesuala a paratei recurente fiind de altfel relevanta.
In privinta cererii reconventionale, Curtea constata ca reclamantul recurent a primit in comodat un aparat fiscal, avand obligatia de a-l restitui. Faptul ca reclamantul a depus o plangere la sectia de politie in sensul ca i-au fost sustrase din autoturism aparatul fiscal (fila 68) nu faca dovada certa ca acest aparat a fost sustras, fiind o simpla afirmatie a reclamantului, neurmata de vreo cercetare sau constatare a organelor de cercetare penala. Prin urmare, recurentul reclamant are obligatia de a-l restitui in natura si numai daca aceasta nu este posibil va achita contravaloarea acestuia de 600 lei.
Cat priveste apararea recurentului in sensul ca achitat suma de 800 lei cu titlu de garantie, nerestituita pana in prezent, retinem ca aceasta nu este de natura sa exonereze pe salariat de executarea obligatiei de restituire a aparatului. Potrivit Legii nr. 22/1969, garantia nu poate fi executata decat pe baza unui titlu executoriu. Pe cale de consecinta, pana la obtinerea acestui titlu executoriu angajatorul nu poate retine garantia in considerarea unui pretind prejudiciu, salariatul avand dreptul la restituirea ei. In speta, un astfel de titlu executoriu il reprezinta prezenta hotarare, astfel incat recurentul reclamant are dreptul la restituirea integrala a garantiei in masura in care aparatul va fi restituit in natura sau la restituirea unei diferente in cazul in care aparatul nu mai exista in natura si angajatorul retine valoarea acestuia de 600 lei din garantie.
Curtea considera ca sunt intemeiate si cererile de restituire a rapoartelor fiscale si a incasarilor efectuate de salariat, atat timp cat nu se face dovada inexistentei acestora si a sustragerii lor, dupa cum am retinut mai sus. Perioada pentru care recurentul este obligat sa predea rapoartele fiscale si incasarile este 01.10.2007 - 10.06.2008, cand au incetat raporturile de munca prin autorizarea reclamantului ca independent.
Pentru aceste considerente, in baza art. 304 pct 9 Cpc si art. 312 Cpc, Curtea va admite recursul declarat de - MONDIAL SRL. Modifică în tot sentința atacată în sensul că: Admite în parte cererea principală. Obligă intimata la plata contribuțiilor de asigurări sociale de stat aferente drepturilor salariale ale contestatorului pe perioada existenței contractului individual de muncă. Respinge restul pretențiilor contestate ca neîntemeiate. Admite cererea reconvențională astfel cum a fost restrânsă. Obligă contestatorul să predea intimatei aparatul de tăiat fiscal seria - sau contravaloarea acestuia de 600 lei, în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă. Obligă contestatorul să predea intimatei rapoartele fiscale și contravaloarea încasărilor calculate potrivit acestor rapoarte, aferente perioadei 01 octombrie 2007-10.06.2008.
In temeiul art. 274 Cpc, va obliga contestatorul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimată MONDIAL L, reprezentand onorariu de avocat achitat de parata recurenta in instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MONDIAL
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Admite în parte cererea principală.
Obligă intimata la plata contribuțiilor de asigurări sociale de stat aferente drepturilor salariale ale contestatorului pe perioada existenței contractului individual de muncă.
Respinge restul pretențiilor contestate ca neîntemeiate.
Admite cererea reconvențională astfel cum a fost restrânsă.
Obligă contestatorul să predea intimatei aparatul de taxat fiscal seria - sau contravaloarea acestuia de 600 lei, în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Obligă contestatorul să predea intimatei rapoartele fiscale și contravaloarea încasărilor calculate potrivit acestor rapoarte, aferente perioadei 01 octombrie 2007-10.06.2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Respinge recursul declarat de ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.05.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.2ex/15.07.2009
Jud.
Jud.fond:,
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2731/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4055/2009. Curtea... → |
|---|
