Contestație decizie de concediere. Decizia 2755/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1752/2009
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
Decizia Civil Nr.2755/
Ședința Public din data de 28 aprilie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECTOR: - - -
JUDECTOR: - -
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-intimat ROMÂNIA -, împotriva sentinței civile nr.7551 din data de 03.12.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a - Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr.14076/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint recurenta-intimat România -, prin aprtor, d-na avocat, cu împuternicire avocațial de reprezentare atașat la fila 18 dosar recurs, emis în baza contractului de asistenț juridic nr.17168 din data de 07.04.2009 și intimatul-contestator personal. Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz Curții faptul c, la dosar, s-a depus prin serviciul"Registratur"al secției, la data de 23.04.2009, de ctre intimatul-contestator, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauz, în dublu exemplar, act procedural necomunicat prții recurente.
Curtea, în ședinț public, procedeaz la identificarea intimatului-contestator, acesta legitimându-se cu cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședinț.
În ședinț public, procedeaz la comunicarea întâmpinrii formulat în cauz de ctre intimatul-contestator, ctre recurenta-intimat ROMÂNIA -, prin avocat.
Prțile prezente, întrebate fiind, arat c numai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul prților prezente în susținerea, respectiv combaterea, motivelor de recurs.
Recurenta-intimat ROMÂNIA -, prin avocat, având cuvântul, solicit admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris. Arat c apreciaz c, în acest sens, hotrârea pronunțat de ctre instanța de fond este netemeinic și nelegal, sub aspectul greșitei interpretri a aplicrii dispozițiilor art.268 Codul muncii, întrucât s-a interpretat trunchiat materialul probator administrat în cauz, respectiv c nu ar fi fost precizate motivele pentru care au fost înlturate aprrile formulate de contestator în timpul cercetrii disciplinare, pe de o parte, iar, pe de alt parte, c nu s-ar fi fcut dovada faptului c intimatul a luat cunoștinț de Regulamentul intern.
Cât privește primul aspect, solicit a se avea în vedere conținutul deciziei contestate, de unde reiese faptul c, pentru fiecare abatere disciplinar descris de parte, a fost artat și aprarea formulat în cadrul cercetrii disciplinare, detaliat, nefiind înclcate dispozițiile art.268 lit. c) alin.1 din Codul muncii. Referitor la cel de-al doilea aspect, solicit a se avea în vedere faptul c, în cauz, angajatorul a fcut dovada c intimatul a luat cunoștinț de Regulamentul intern, aspect înlturat de tabelul atașat la dosar - vezi filele 128 - 132 dosar fond.
Referitor la constatarea instanței de fond, în sensul c decizia contestat este lovit de nulitate absolut, nefiind identificat data svârșirii faptei, recurenta-intimat, prin avocat, apreciaz c aceasta este netemeinic, întrucât, din analiza deciziei, se poate constata data svârșirii acesteia.
În ceea ce privește abaterea disciplinar constând în nerespectarea obligației de gestionare a mrfii, recurenta-intimat, prin avocat, solicit a se avea în vedere, ca urmare a controlului efectuat, faptul c au fost constatate nereguli în modul de desfșurare a atribuțiilor de serviciu de ctre intimatul-contestator, producându-se, astfel, un prejudiciu la nivelul societții recurente.
Faț de aceste considerente, faț de cele dezvoltate în scris, recurenta-intimat ROMÂNIA -, prin avocat, concluzioneaz în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Nu solicit cheltuieli de judecat în recurs.
Intimatul-contestator, având cuvântul, susține oral motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare, concluzionând în sensul respingerii recursului declarat de ctre recurenta-intimat, ca nefondat, cu consecința menținerii hotrârii judectorești atacate, ca fiind temeinic și legal.
Nu solicit cheltuieli de judecat.
Curtea declar dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civil și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de faț, deliberând, reține urmtoarele:
Prin sentința civil nr.7551 din data de 03.12.2008, pronunțat în dosarul nr.14076/3/LM/2008, Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a - Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, a admis, în parte, acțiunea formulat de contestatorul, în contradictoriu cu intimata ROMÂNIA -
A dispus anularea deciziei de sancționare disciplinar nr.679 din data de 14.03.2008, emis de intimat.
A dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținut anterior concedierii.
A obligat pârâta intimat la plata ctre reclamant a unei despgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la emiterea deciziei și pân la reintegrarea efectiv.
A respins cererea de obligare a pârâtei intimate la daune morale, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța de fond a reținut c între prți s-au stabilit raporturi de munc în baza contractului individual de munc nr.3374/13.09.2001, contestatorul fiind salariat al societții intimate, în funcția de tranșator și apoi de șef raion. La data de 14.03.2008, intimata a emis Decizia nr.679/14.03.2008, în baza creia s-a dispus desfacerea disciplinar a contractului de munc al contestatorului.
Temeiul de drept reținut const în dispozițiile art.61 lit. a), art.63, art.264 lit. f), art.39 alin.2 lit. b) și lit. c) din Codul muncii.
În motivarea deciziei, intimata și-a fundamentat sancțiunea disciplinar pe faptul c angajatul a înclcat urmtoarele sarcini din Fișa postului și Regulamentul intern: obligația de a verifica și menține în permanenț curțenia la locul de munc, prevzut de Fișa postului și art.3.2 lit. q) din Regulamentul intern, obligația de a purta echipament de lucru și protecție pe întreaga perioad a programului de lucru, prevzut de punctul 3.2 lit. g), o) și q) din Regulament, obligația de îndeplini sarcinile trasate de șeful ierarhic superior, prevzut de Fișa postului și de punctul 3.2 lit. c) din Regulament, obligația de gestionare a mrfii, obligație prevzut de fișa postului, obligația de a respecta normele de protecție, sntate și securitate în munc, obligație prevzut de fișa postului și de punctul 3.3 lit. m) din Regulament, obligația de depozitare a mrfii, prevzut de Fișa postului.
Prima instanț, având în vedere dispozițiile art.263 din Codul muncii, a reținut c abaterea disciplinar este o fapt în legtur cu munca și care const într-o acțiune sau inacțiune, svârșit cu vinovție de ctre salariat, prin care acesta a înclcat normele legale, Regulamentul intern, Contractul individual de munc sau Contractul Colectiv de Munc aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conductorilor ierarhici.
S-au mai avut în vedere, de ctre tribunal, dispozițiile art.267 alin.3 și ale art.268 alin.2 lit. a) -f) din Codul muncii.
Din dispozițiile legale susmenționate, instanța a reținut c decizia contestat, concretizând o msur disciplinar luat de angajator împotriva angajatului, trebuie s fie, deopotriv, legal și temeinic, iar analiza cerințelor de legalitate prevaleaz celor referitoare la temeinicia deciziilor.
Din analiza deciziei de sancționare emis și din actele care i-au stat la baz, instanța a constatat c aceasta nu îndeplinește condițiile de form prevzute de lege sub sancțiunea nulitții absolute, aspect în raport de care a apreciat c cererea reclamantului este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art.268 alin.2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulitții absolute, decizia trebuie s cuprind descrierea faptei care constituie abatere disciplinar.
Așa cum s-a stabilit în doctrin și jurisprudenț, dispozițile legale menționate nu se refer la o descriere generic a faptei, angajatorul având obligația de a indica, în mod concret, abaterile disciplinare pentru care a emis decizia de sancționare disciplinar, pentru a permite angajatului s-și formuleze aprri și pentru a permite instanței s exercite controlul prevzut de art.268 al.5 Codul muncii.
În decizie nu se specific, în legtur cu toate faptele imputate, data la care au fost svârșite. Astfel, nu rezult la ce dat au fost svîrșite faptele, constând în înclcarea obligației de a purta echipamentul de lucru și protecție pe întreaga perioad a programului și înclcarea obligației de gestionare a mrfii, înțelegându-se, din decizie, c a avut loc în mod repetat, pe parcursul anului 2007 și înclcarea obligației de a asigura în totalitate depozitarea mrfii în condiții optime, cerute de normele sanitare.
Acest ultim element are o mare importanț, deoarece, în lipsa acestuia, instanța nu poate calcula termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare, prevzut de dispozițiile art.268 alin.1 din Codul muncii, iar angajatului nu ii este permis exercitarea dreptului la aprare.
Termenul de 30 de zile prevzut de art.268 alin.1 din Codul muncii este un termen de prescripție a aplicrii rspunderii disciplinare, asa cum a stabilit doctrina, termen ce curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica, abilitat sa aplice sancțiuni disciplinare, a luat cunoștința despre svârșirea abaterii.
termenului de 30 de zile calendaristice conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare. Dac intervine, insa, sancțiunea, aceasta va fi nelegala.
În cauza, contestatorul a invocat excepția tardivitții aplicrii sancțiunii disciplinare, artând c angajatorul a cunoscut despre existența abaterilor disciplinare înc de la data de 08.02.2008, decizia fiind emis dup împlinirea termenului legal de 30 de zile, la data de 14.03.2008.
S-a reținut, de ctre prima instanț, pentru faptele a cror dat a svârșirii a fost menționat în decizie, c termenul legal de 30 de zile curge, conform textului enunțat mai sus, de la data lurii la cunoștinț a abaterii disciplinare și nu a faptei, noțiunile fiind diferite. Angajatorul a luat cunoștinț de svîrșirea abaterii disciplinare, adic a faptei ce prezint caracteristicile prevzute de art.263 alin.2 Codul muncii, la data 11.03.2008, când s-a încheiat referatul în cadrul cercetrii disciplinare. Acest referat constat existența unor fapte ce se încadreaz în categoria abaterilor disciplinare, acesta fiind momentul de la care curge termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii, fiind respectat și termenul de 6 luni de la data svârșirii faptelor, astfel c instanța nu a reținit acest motiv, drept cauz de nulitate a deciziei.
De asemenea, în mod obligatoriu, decizia trebuie s cuprind si motivele pentru care au fost înlturate aprrile formulate de salariat in timpul cercetrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevzute de dispozițiile art.267 alin.3, nu a fost efectuat cercetarea.
Din cuprinsul deciziei, nu reiese îndeplinirea acestei condiții, prevzut sub sancțiunea nulitții absolute. Astfel, instanța de fond a constatat c în decizie s-a menționat c salariatul a recunoscut faptele, îns, din nota explicativ dat în timpul cercetrii disciplinare, nu rezult acest aspect, salariatul formulând aprri cu privire la faptele imputate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta ROMÂNIA -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârât invoc greșita interpretare a instanței de fond, referitoare la nedovedirea aspectului privitor la aducerea la cunoștința contestatorului a prevederilor Regulamentului Intern.
Consider c instanța de fond a interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauz, apreciind, în mod netemeinic, c reclamantului nu i s-ar fi adus la cunoștinț prevederile Regulamentului Intern.
La dosar, recurenta a depus un tabel cuprinzând semnturile angajaților si, care au luat la cunoștinț de prevederile Regulamentului Intern la data de 16.11.2005, iar, la poziția nr.106 din cuprinsul acestui tabel, apare numele și semntura contestatorului. De altfel, chiar contestatorul arat, prin rspunsul su la întâmpinarea depus de -, c a luat la cunoștinț de Regulamentul Intern la o dat ulterioar încheierii contractului individual de munc, respectiv în cursul anului 2005, aspect care conduce la concluzia c, la data de 07.02.2008, când s-a efectuat controlul intern, d-nul cunoștea dispozițiile Regulamentului.
De asemenea, recurenta mai invoc și greșita apreciere a instanței de fond cu privire la nemenționarea, în cuprinsul deciziei, a aprrilor formulate de contestator în cadrul cercetrii prealabile disciplinare.
Instanța de fond, în mod greșit și profund nelegal, interpreteaz c în cauz au fost înclcate art. 268 lit. c) din Codul muncii, respectiv c nu au fost precizate"motivele pentru care au fost înlturate aprrile formulate de salariat în timpul cercetrii disciplinare prealabile. ".
Solicit a se constata c, din cuprinsul Deciziei nr.679/2008 reiese faptul c, pentru fiecare situație reprezentând "abatere disciplinar" descris în parte, a fost prezentat aprarea contestatorului, formulat în cadrul cercetrii disciplinare prealabile, pentru cazurile în care d-nul a formulat asemenea aprri.
Recurenta mai invoc și greșita apreciere a instanței de fond cu privire la data svârșirii abaterilor disciplinare, reținute în cuprinsul Deciziei de concediere disciplinar nr. 679/14.03.2008. Arat c marea majoritate a abaterilor disciplinare, constatate cu ocazia controlul intern din data de 07.02.2008, au un caracter continuu (nerespectarea obligației de a purta echipamentul lucru și protecție pe întreaga durat a programului), iar altele au caracter continuat (înclcarea obligației de gestionare a mrfii, înclcarea obligației de a asigura, în totalitate, depozitarea mrfii, condițiile optime cerute de normele sanitare), îns toate acestea caracterizeaz activitatea contestatorului ca indolent, nepstoare și chiar iresponsabil.
Faptul c în cuprinsul Deciziei nr.679/14.03.2008 se face trimitere la Referatul nr.658/08.02.2008, întocmit de, la adresa d-nei din data de 08.02.2008 și la Nota de serviciu întocmit la data de 07.02.2008 de ctre medicii veterinari, este evident c, în urma controlului intern, desfșurat la data de 07.02.2008, s-au constatat abaterile disciplinare din partea lui, svârșite chiar Ia acea dat, respectiv la data de 07.02.2008.
Arat c pentru celelalte abateri disciplinare menționate în decizia de concediere disciplinar, atunci când s-a artat c abaterea disciplinar a fost svârșit cu o alt ocazie, s-a precizat în mod expres data svârșirii acesteia (de exemplu: la data de 24.01.2008 a refuzat s trimit angajații pe care îi avea în subordine la instruirea pentru protecția muncii).
Mai susține recurenta c, din chiar succesiunea întrebrilor formulate în cadrul cercetrii disciplinare prealabile, rezult c perioada supus verificrilor a fost octombrie - decembrie 2007 și, ca atare, aprecierea instanței c nu poate fi identificat exact data svârșirii abaterilor disciplinare este profund eronat, pârâta fiind prejudiciat prin aceast motivare, sub aspectul c rmân nesancționate faptele generatoare de prejudicii materiale, reclamantul având posibilitatea de a manifesta în continuare aceeași atitudine indolent, neconform obligațiilor postului de Raion Carne sau Regulamentului Intern al societții.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invoc dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod proc. civil.
Prin întâmpinarea formulat (filele 9 - 17 dosar recurs), intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legal și temeinic, a sentinței atacate, invocând aprri de fond la motivele de recurs.
În cuprinsul întâmpinrii, intimatul susține c instanța de fond a interpretat corect materialul probator administrat în cauz, reținând, în mod justificat, c recurenta nu a fcut dovada faptului c i-ar fi adus la cunoștinț Regulamentul Intern, deși aceast obligație îi incumba.
Ca urmare, solicit instanței de recurs s constate c nu se susțin afirmațiile recurentei, în sensul c el ar fi recunoscut (prin rspunsul la întâmpinare formulat la judecata în fond a cauzei) c a luat la cunoștinț de prevederile Regulamentului Intern, la o dat ulterioar încheierii contractului individual de munc, respectiv în cursul anului 2005 și c acest aspect ar conduce la concluzia c, la data controlului intern din data de 07.02.2008, el ar fi cunoscut prevederile acestui regulament.
În sprijinul celor artate mai sus, învedereaz c data încheierii contractului su individual de munc este 13.09.2001, în timp ce data intrrii în vigoare a Regulamentului Intern este data de 15.12.2005, deci sup mai bine de 4 ani, aspect ce rezult din mențiunile de pe ultima fil a acestuia.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrrile dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma aprrilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civil, Curtea constat c recursul este fondat, pentru considerentele ce urmeaz a fi expuse în continuare:
Codul muncii (adoptat prin Legea nr.53/2003) reglementeaz, prin norme imperative, cazurile și condițiile în care poate avea loc încetarea contractului individual de munc al salariatului.
În ceea ce privește concedierea disciplinar, în Codul muncii este prevzut strict, prin norme cu un vdit caracter de protecție a salariatului, procedura ce trebuie parcurs de ctre angajator, cu prilejul emiterii deciziei de concediere, cât și cerințele obligatorii de fond și de form ale unei atari decizii.
Astfel, sunt reglementate atât cerințe legale prealabile, cât și concomitente actului de concediere, în scopul de a se preveni eventualele abuzuri ale angajatorului, într-o astfel de situație.
Înclcarea dispozițiilor legale imperative cu privire la emiterea deciziei de concediere disciplinar este sancționat cu nulitatea, legiuitorul folosind chiar sintagma nulitate absolut, pentru a înltura orice dubiu asupra felului nulitții ce intervine.
Așa cum a reținut și prima instanț, în doctrin și jurisprudenț s-a stabilit c dispozițile legale menționate nu se refer la descrierea generic a faptei, angajatorul având obligația de a indica, în mod concret, abaterile disciplinare pentru care a emis decizia de sancționare disciplinar, pentru a permite angajatului s-și formuleze aprri și pentru a permite instanței s exercite controlul prevzut de art.268 al.5 Codul muncii, sancționarea disciplinar efectuându-se potrivit unor reguli procedurale, care au ca scop, pe de o parte, eficiența combaterii unor acte și comportri duntoare procesului muncii, iar, pe de alt parte, pentru a se garanta stabilirea exacta a faptelor și de a se asigura dreptul la aprare al salariatului, evitându-se, astfel, aplicarea unor sancțiuni nejuste.
Curtea constat c decizia de concediere disciplinar nr.679/14.03.2008 (filele 14 -17 dosar fond), contestat în speț, respect toate aceste cerințe, astfel c sancțiunea aplicat salariatului - sancțiunea cea mai sever, extrem, aceea a desfacerii disciplinare a contractului individual de munc - nu este nelegal, așa cum a reținut, în mod nejustificat instanța de fond.
Faț de aceste aspecte, Curtea apreciaz c în mod nejustificat s-a reținut, de ctre prima instanț, c în decizia concediere disciplinar nu s-ar fi specificat, în legtur cu toate faptele imputate, data la care acestea au fost svârșite, astfel c nu ar rezulta la ce dat au fost svârșite faptele constând în înclcarea obligației de a purta echipamentul de lucru și protecție pe întreaga perioad a programului și înclcarea obligației de gestionare a mrfii, din decizie înțelegându-se c a avut loc în mod repetat, pe parcursul anului 2007 și înclcarea obligației de a asigura în totalitate depozitarea mrfii în condiții optime, cerute de normele sanitare.
cauz de nulitate a deciziei.
De asemenea, nu se justific aprecierea primei instanțe, în sensul c decizia susmenționat nu ar cuprinde motivele pentru care au fost înlturate aprrile formulate de salariat, în timpul cercetrii disciplinare prealabile și c, din cuprinsul deciziei, nu ar reieși îndeplinirea acestei condiții, prevzut sub sancțiunea nulitții absolute. Astfel, instanța de fond a constatat c în decizie s-a menționat c salariatul a recunoscut faptele, îns, din nota explicativ dat în timpul cercetrii disciplinare, nu rezult acest aspect, salariatul formulând aprri cu privire la faptele imputate acestuia.
Dimpotriv, Curtea reține c, așa cum în mod corect susține recurenta (în motivarea cererii de recurs), din cuprinsul deciziei nr.679/14.03.2008 reiese faptul c, pentru fiecare situație reținut ca fiind abatere disciplinar și descris fiecare în parte, a fost prezentat aprarea contestatorului, formulat în cadrul cercetrii disciplinare prealabile, pentru cazurile în care salariatul a formulat atari aprri.
De asemenea, așa cum arat recurenta, marea majoritate a abaterilor disciplinare reținute în sarcina intimatului-contestator și constatate cu ocazia controlul intern efectuat la data de 07.02.2008, au caracter continuu - unele dintre ele, iar altele au caracter continuat, rezultând cu claritate conduita necorespunztoare a salariatului.
De altfel, în cuprinsul deciziei nr.679/14.03.2008 se face trimitere la referatul nr.658/08.02.2008, întocmit de, la adresa d-nei din data de 08.02.2008 și la Nota de serviciu întocmit la data de 07.02.2008 de ctre medicii veterinari, ceea ce face dovada faptului c în urma controlului intern, desfșurat la data de 07.02.2008, s-au constatat abaterile disciplinare, svârșite de intimatul-contestator chiar Ia acea dat - 07.02.2008.
Pentru celelalte abateri disciplinare s-a menționat în, în mod expres, data svârșirii faptei, cum este cazul abaterii constând refuzul de a trimite angajații pe care îi avea în subordine, la instruirea pentru protecția muncii de exemplu, fapt svârșit la data de 24.01.2008. Ori, fapta de a-i împiedica pe proprii subordonați s participe la instructajul instructajul obligatoriu de protecția muncii, reprezint, în sine, o abatere suficient de grav ca s justifice sancțiunea extrem a concedierii disciplinare. La fel de grave sunt și faptele ce au legtur cu respectarea normelor sanitar-veterinare privind pstrarea și manipularea în bune condiții a crnii și a produselor din carne.
Faț de aceste aspecte, aprrile intimatului-contestator apar ca fiind simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel c vor fi înlturate, ca nefondate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciaz c recursul declarat de recurenta-intimat - este fondat, astfel c îl va admite, ca atare, apreciind c decizia de sancționare disciplinar este, deopotriv, legal și temeinic.
În consecinț, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 din Codul d e procedur civil, va modifica, în parte sentința atacat, în sensul c va respinge, ca neîntemeiat, contestația formulat de contestatorul .
Totodat, va respinge, ca neîntemeiat și cererea de obligare a intimatului-contestator la plata cheltuielilor de judecat avansate, la fond, de ctre societatea recurent-intimat, constatând c nu s-a fcut dovada acestora (recurenta nu a depus, la dosar, nici un înscris prin care s probeze efectuarea cheltuielilor solicitate).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimat ROMÂNIA -, împotriva sentinței civile nr.7551 din data de 03.12.2008, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a - Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr.14076/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Modific, în parte, sentința atacat, în sensul c respinge în tot contestația.
Respinge, ca neîntemeiat, cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecat avansate de pârât la fond.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 03.06.2009
Jud.fond:;
Dalina
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1022/2009. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
