Contestație decizie de concediere. Decizia 2775/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1168/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2775/
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul-intimat Spitalul Clinic de Urgență " " împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2009 pronunțate de către Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare - având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-intimat Spitalul Clinic de Urgență " " prin apărător d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 21 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.8814 din data de 04.02.2009 și intimata-contestatoare prin apărător d-nul avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 16 dosar emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 14.04.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă în ședință publică apărătorul ales al recurentului-intimat d-nul avocat care, potrivit dispozițiilor încheierii de ședință de la termenul anterior de judecată, face dovada calității de reprezentant, în acest sens depunând la dosar copia contractului de asistență juridică încheiat cu partea recurentă.
Părțile prezente arată că nu au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs.
Recurentul-intimat Spitalul Clinic de Urgență " " prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința modificării încheierii de ședință recurate.
Astfel, arată că recursul vizează un aspect îngrijorător, respectiv faptul că prima instanță, deși îndrituită să observe doar dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin.(1) - (3) din Legea nr.47/1992, a încălcat dreptul la cenzură, pronunțându-se pe excepția de neconstituționalitate în ansamblul său.
Or, în opinia sa, instanța de fond trebuia să constate dacă norma atacată are sau nu legătură cu pricina, deși s-a arătat că are, întrucât, prin contestația formulată s-a cerut, printre altele, anularea deciziei de revocare, invocând nerespectarea cercetării prealabile - vezi dispozițiile art. 267 și urm. Codul muncii.
Instanța de fond avea prerogativa de a bloca accesul la Curtea Constituțională doar dacă aprecia că s-a mai pronunțat Curtea Constituțională, similar, pe constituționalitatea articolelor invocate.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate în scris, recurentul-intimat Spitalul Clinic de Urgență " " solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, și pe cale de consecință, trimiterea dosarului Curții Constituționale, cu suspendarea judecății, în acest fel, respectându-se drepturile procesuale conferite expres prin lege și pe care prima instanță le golește de conținut. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-contestatoare prin avocat solicită respingerea recursului declarat de către recurentul-intimat Spitalul Clinic de Urgență " ", menținerea hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, cu consecința trimiterii dosarului la instanța de fond pentru continuarea judecății. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.10.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.37363/3/LM/2008, a contestat decizia nr.377/16.09.2008 emisă de intimatul Spitalul Clinic de Urgență " " prin care a fost revocată din funcția de director medical, solicitând anularea deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite, la plata unor daune morale de 100 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de la data de 04.02.2009, Tribunalul Bucureștia respins cererea intimatului Spitalul Clinic de Urgență " " de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.266-268 din Codul muncii, considerând că, anterior, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.268 al.2 Codul muncii. Așa fiind, cum textele criticate au făcut obiectul analizei controlului de constituționalitate și cum deciziile pronunțate sunt definitive și general obligatorii, excepția a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs la data de 05.02.2009 intimatul Spitalul Clinic de Urgență " ", înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 13.02.2009, sub nr-.
Prin motivele de recurs neîntemeiate în drept în dispozițiile art.304 Cod pr.civilă, recurentul-intimat a arătat că prima instanță a respins în mod greșit excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză, necercetând cerințele prevăzute de art.29 al.1-3 din Legea nr.47/1992.
Susține recurentul că în cauza de față nu sunt incidente nici unul din finele de neprimire prevăzute de textul citat anterior, deoarece textul criticat are legătură cu soluționarea cauzei, reprezentând tocmai temeiul de drept al contestației, este cuprins în Codul muncii și este în vigoare, nefiind declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională.
Examinând motivele de recurs față de încheierea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Deși nu se indică temeiul de drept al recursului, Curtea constată că este aplicabil art.304 pct.9 Cod pr.civilă care permite cercetarea legalității unei hotărâri în sens larg (incluzând și încheierile) sub aspectul corectei aplicări și interpretări a legii de către instanța de judecată.
Ori, în cauză, recurentul-intimat critică tocmai modul în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Critica este fondată.
Conform art.29 al.1-3 din Legea nr.47/1992 republicată, sunt admisibile excepțiile invocate în fața instanței de către una din părțile procesului care au ca obiect neconstituționalitatea unor texte dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia și care nu au fost declarate anterior neconstituționale.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuie îndeplinite cumulativ aceste trei cerințe.
Prin notele scrise formulate la 21.01.2009, intimatul Spitalul Clinic de Urgență " "a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.266-268 Codul muncii față de prevederile art.16, art.21, art.24, art.45 și art.53 din Constituție.
Excepția a fost motivată de partea care a ridicat-o pe faptul că dispozițiile art.268, care reglementează modul în care angajatorul poate dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare printr-o decizie, încalcă accesul liber la o activitate economică și libera inițiativă, astfel cum sunt acestea reglementate în Constituție. Normele constituționale presupun dreptul unei persoane de a-și stabili cadrul organizatoric în care să-și desfășoare activitatea, inclusiv abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile în cazul săvârșirii unor astfel de abateri. Ori, regimul extrem de restrictiv prevăzut pentru încetarea raporturilor de muncă, ca și procedura de luare a măsurilor disciplinare, însoțite de răsturnarea sarcinii probei, lezează libertatea economică și provoacă un dezechilibru între părțile din litigiu în favoarea salariatului.
Cu privire la art.45 și art.21 al.3 din Constituție, se arată că activitatea economică și libera inițiativă presupun dreptul persoanelor constituite într-o societate comercială să aibă rezerve în a-și începe activitatea economică sau aod ezvolta în măsura în care restricțiile pe care le au în relațiile cu angajatul pot conduce la serioasa afectare sau blocare a activității.
Instituția recurentă a considerat și că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și egalitatea în drepturi prin impunerea cu titlu de norme de ordine publică a unui cuprins extrem de laborios și de natură a fi interpretat în favoarea angajatului a deciziei prin care se aplică o măsură disciplinară. În plus, prin răsturnarea sarcinii probei prevăzută de art.287 Codul muncii, legiuitorul creează toate premisele ca în litigiul având ca obiect contestarea valabilității măsurii disciplinare dispuse de angajator, părțile să se afle într-un vădit dezechilibru procesual.
Poziția exprimată de intimata-contestatoare - a făcut obiectul notelor scrise din 4.02.2009, fiind în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pe motiv că textele criticate au mai făcut obiectul verificărilor anterioare, iar Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate.
Instanța de fond a considerat corectă poziția contestatoarei, însă a nesocotit condițiile de admisibilitate a unei sesizări în temeiul art.29 a Legii nr.47/1992, întrucât numai textele din legi sau ordonanțe în vigoare, care anterior au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională nu mai pot face obiect al unei noi verificări. În cauză însă, excepțiile anterior cercetate de Curtea Constituțională au fost respinse considerând că textele art.266 și art.268 Codul muncii, sunt conforme cu Constituția. Prin urmare, această condiție de admisibilitate a fost greșit interpretată și aplicată.
Curtea consideră că excepția ridicată de intimatul Spitalul Clinic de Urgență " " este admisibilă deoarece normele contestate (art. 268 Codul muncii ) fac parte dintr-o lege în vigoare, nedeclarată neconstituțională și potențial aplicabilă cauzei întrucât pune în discuție procedura de aplicare de către angajator a unei sancțiuni disciplinare salariaților săi. În consecință, va sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 268 Codul muncii, raportat la prevederile art.16, art.21, art.24, art.45 și art.53 din Constituție.
Opinia Curții de apel este în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate întrucât normele cuprinse în art.268 Codul muncii referitoare la condițiile în care angajatorul stabilește și aplică o sancțiune disciplinară salariaților săi, nu contravin normelor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, libertate economică sau înfăptuirea justiției.
Deși partea care a ridicat excepția citează toate aceste norme din Constituție, în realitate criticile sale se limitează la inegalitatea părților în raporturile juridice de muncă, la condițiile impuse de lege, atât de formă, cât și de conținut, pentru valabilitatea unei decizii de sancționare disciplinară și implicit la sarcina probei în conflictele de muncă.
Ori, egalitatea părților în drepturi vizează egalitatea cetățenilor în exercițiul drepturilor civile și de altă natură, egalitatea și lipsa oricărei discriminări în a participa la raporturi juridice de drept privat. Aceasta nu presupune cu necesitate ca părțile să aibă întotdeauna aceleași drepturi și aceleași obligații. Câtă vreme în raporturile de muncă angajatorul are o poziție de superioritate față de angajat, acesta din urmă fiind obligat de a îndeplini sarcinile dispuse de angajator și atribuțiile postului și funcției convenite prin contractul individual de muncă sau alte contracte, este evident că acest raport de subordonare guvernează întreaga materie a raporturilor de muncă, iar nu doar faza încheierii și executării contractului de muncă. Salariatul aflat pe poziția de subordonare este protejat de lege împotriva unor posibile manifestări abuzive ale angajatorului, prin faptul că acesta din urmă este obligat a menționa în decizia prin care salariatul este sancționat disciplinar, cea mai gravă sancțiune fiind desfacerea contractului de muncă, mai multe elemente care să permită instanței a verifica dacă măsura luată de angajator este justă, este în acord cu reglementările interne ale organizației din punct de vedere al statutului disciplinar și dacă nu este disproporționată față de fapta săvârșită de salariat și calificată drept abatere de la disciplina muncii.
Cum numai angajatorul poate emite o astfel de decizie de sancționare disciplinară, este evident că sarcina de a menționa anumite elemente în act nu poate să-i revină decât acestuia, iar Codul muncii nu prevede elemente deosebite în dispozițiile art.268, ci se limitează la obligativitatea de a se emite o decizie în formă scrisă, într-un termen strict reglementat de lege și cu indicarea faptei, a normei încălcate, a motivelor pentru care apărarea salariatului nu a fost luată în considerare, a temeiului în care sancțiunea disciplinară se aplică, precum și a termenului în care poate fi contestată și instanța competentă.
Nici faptul că jurisdicția muncii consacră regula potrivit căreia sarcina probei este răsturnată în litigiile de muncă nu are relevanță sub aspectul analizat aici, deoarece această normă este cuprinsă în art.287 și nu a fost contestată drept neconstituțională de către instituția recurentă.
Prin reglementările arătate anterior nu se încalcă în nici un fel dreptul la un proces echitabil, pentru că ambele părții într-un conflict de muncă, atât angajatorul, cât și angajatul pot prezenta apărările lor în fața instanței de judecată, astfel că drepturile procesuale sunt respectate.
Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este admisibilă față de cerințele prevăzute de art.29 al.1-3 din Legea nr.47/1992 republicată și, în consecință, în baza art.312 al.3 coroborat cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă va admite recursul și va modifica în tot încheierea atacată, în sensul că va sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.266-268 Codul muncii. Se va face și aplicarea prevederilor art.29 al.5 din Legea nr.47/2009, în sensul că se va dispune suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-intimat Spitalul Clinic de Urgență " " împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2009 pronunțate de către Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
Modifică încheierea de ședință din data de 04.02.2009 în sensul că:
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.266-268 din Codul muncii.
Suspendă judecata în fața primei instanțe până la soluționarea excepției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./21.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1073/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5335/2009. Curtea... → |
|---|
