Contestație decizie de concediere. Decizia 2778/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7629/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2778R
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr. 5370 din data de 07.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 31678/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata - Uniunea Națională a Cooperației de Consum.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 24.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 28.04.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5370 din data de 07.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 31678/3/LM/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatorul, domiciliat în B, în contradictoriu cu intimata -Uniunea Națională a Cooperației de Consum, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr.47/21.08.2007, emisă de intimată, reintegrarea în funcție, plata drepturilor salariale indexate, majorate, reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la momentul desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării.
Prima instanță reținut că petentul a avut calitatea de salariat al intimatei, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub numărul 4211 din 08.09.2003, pe durată nedeterminată, îndeplinind funcția de jurisconsult și, ulterior, consilier juridic, potrivit act adițional nr.6/03.07.2006 la.
Prin decizia sus menționată, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispozițiilor art.65 (1) din Codul Muncii, întrucât intimata a procedat la reorganizarea activității sale, postul contestatorului fiind desființat. Acesta a beneficiat de un preaviz de 20 de zile lucrătoare conform Contractului Colectiv de Muncă la nivel național pe 2007.
Analizând decizia contestată sub aspectul legalității, instanța a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea cerințelor prevăzute de art.74 Codul Muncii.
Referitor la susținerea contestatorului că nu au fost respectate dispozițiile art.74 litera d din Codul muncii, instanța a reținut că în cuprinsul deciziei se menționează că nu există locuri de muncă disponibile, corespunzătoare pregătirii profesionale a contestatorului.
Sub aspectul temeiniciei măsurii dispuse prin decizia nr.47/2007, instanța a avut în vedere faptul că intimata a procedat la reorganizarea activității sale, așa cum rezultă din organigramele depuse la dosar și din decizia nr.37/26 iulie 2007 și potrivit cărora postul ocupat de contestator nu există în noua organigramă, context în care s-a apreciat că măsura concedierii are un caracter efectiv.
Din conținutul referatului privind motivele care au stat la baza reorganizării activității prin desființare de posturi, aflat la pagina 84 și urm, a reieșit că această măsură a fost justificată atât de considerente economice, cât și de corelarea volumului de activitate cu personalul existent, aspecte ce țin de prerogativele intimatei, singura în măsură să-și organizeze activitatea astfel încât aceasta să devină mai eficientă.
În acest context, susținerile contestatorului potrivit cărora situația financiară precară nu reprezintă adevăratul motiv al concedierii, au fost apreciate ca neîntemeiate, având în vedere că încheierea de către intimată a unui contract de consultanță juridică se referă la alte aspecte decât atribuțiile ce figurează în fișa postului contestatorului, iar persoana angajată în cadrul departamentului de resurse umane are atribuții legate de specificul acestui departament.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, contestatorul.
În motivarea recursului, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art.299 raportat la art.304 Cod pr civ. s-a arătat că probele considerate irelevante cad în sarcina intimatei și nu pot fi imputate
contestatorului, conform art. 287din Legea 53/2003, că atât timp cât o altă persoană reprezintă intimata în instanțe în calitate de consilier juridic, rezulta că desființarea postului de consilier juridic nu a fost efectivă și că funcția inventată de intimata pentru a putea încadra in locul său altă persoana este ilegală, întrucât Legea consilierilor juridici 514/2003 prevede expres, la articolul 10 litera C "exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu orice altă profesie autorizată sau salarizată în țară sau în străinătate". Astfel persoana încadrata la serviciul Resurse Umane poate fi ori consilier juridic, ori inspector resurse umane si nu amândouă in același timp.
De asemenea, s-a arătat că ocupația din decizia intimatei este una fictivă, nefiind prevăzuta în (clasificarea ocupațiilor din România).
A mai arătat recurentul că instanța nu a constatat ca nu exista corelare între organigrama de dinainte de reorganizare si cea de după, actele depuse de intimata nu corespund cu înregistrările de la ITM, iar în actele depuse la instanța nu rezulta că în momentul concedierii existau posturi vacante, care nu au fost desființate, intimata neoferind posibilitatea contestatorului de a opta pentru unul dintre acestea.
A fost criticat și faptul că instanța a admis probele intimatei, deși acestea nu respecta regula certificării, și că nu a fost admisă analiza legalității convocării Colegiului, considerându-se că aceasta nu este de competența sa. Sub acest aspect, s-a arătat că instanța nu a mai observat ca este organizata in baza unei legi organice, statutul acesteia nu este unul ce tine de prerogativele conducerii, ci conform legii 1/2005, acesta poate fi modificat doar de un Național al Cooperației, iar acest congres a stabilit ca prima funcțiune a, reprezentarea juridica a intimatei cat si a membrilor asociați, aproximativ o mie de entități.
Recurentul a susținut că intimata avea obligația, rezultând din art.191 din Legea 53/2003, de a-i oferi un curs de scurta durata, respectiv cel de inspector personal, înainte de a angaja alta persoana pe postul său.
În privința cauzei reale si serioase care a dus intimata la reorganizare, s-a invocat faptul că sumele alocate personalului sunt cu mult mai mari in urma reorganizării, iar în afara posturilor din organigrama au apărut si firme ca cea a numitei, absolventa de facultate de drept, dar care profesează ca și consilier juridic cu ajutorul unui SRL ce are ca obiect de activitate activități de consultanța pentru afaceri și management, firme care sunt plătite cu sume imense în raport cu salariul recurentului.
Postul pe care recurentul îl ocupa nu a fost desființat, ci mai mult, în momentul de față există doua posturi de consilier juridic ocupate de numitele și .
Intimata avea un singur lucrător la serviciul personal si 30 angajați înaintea reorganizării, plătind la ITM cota redusa (0.25%). După reorganizare, rămân 17 angajați, dintre care doi la serviciul personal, iar plătește cota majorata către ITM (0.75%), de unde rezulta ca in realitate nu are niciun lucrător resurse umane atestat de ITM.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23.04.2009, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La solicitarea instanței, intimata a depus la dosar, statele de funcții și organigramele, anterioare și ulterioare concedierii recurentului-contestator, certificate pentru conformitate cu originalul.
În cadrul probei cu înscrisuri, încuviințată recurentului, acesta a depus la dosar actele aflate la filele 17- 44.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Nu pot fi reținute criticile referitoare la faptul că desființarea postului recurentului nu a avut un caracter efectiv, în condițiile în care, așa cum rezultă din organigramele și statele de funcții depuse la dosar, anterioare și ulterioare reorganizării, cele două posturi de consilieri juridici din cadrul Departamentului Juridic, între care și cel ocupat de recurentul, au fost efectiv suprimate din structura organizatorică a angajatorului.
Înscrisurile sus menționate au fost certificate pentru conformitate cu originalul, purtând ștampila și semnătura de la Cabinetul președintelui, și această obiecțiune fiind nefondată.
Potrivit art. 65 din Codul muncii, în forma în vigoare la data concedierii recurentului, "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".
Așadar, condiția impusă pentru legalitatea măsurii, este ca motivul concedierii să fie exterior salariatului, iar desființarea locului de muncă să nu disimuleze realitatea și să aibă un caracter obiectiv.
În speță, aceste condiții au fost dovedite de către intimată, în mod corect reținându-se de către prima instanță că aspectele privind redimensionarea schemei de personal, corelat cu volumul de activitate, în scopul eficientizării activității desfășurate, constituie exclusiv prerogativa angajatorului, care suportă nu numai beneficiile dar și riscurile decurgând dintr-o organizare defectuoasă.
Referatul depus de intimată la dosar (fila 84 dosar fond), privind motivele care au stat la baza reorganizării activității prin desființare de posturi, Decizia nr.9/2007, prin care Colegiul Național a aprobat noua organigramă și reducerea de personal de la 29 la 17 salariați, aprecierea angajatorului legată de faptul că externalizarea serviciului de consultanță juridică ar răspunde mai bine și cu un cost mai eficient problemelor, relevă faptul că măsura desființării postului recurentului s-a datorat unor aprecieri obiective ale intimatei legate de organizarea activității și nu a urmărit înlăturarea recurentului-contestator din cadrul.
Nu a rezultat din probatoriul administrat existența unui post vacant, compatibil cu pregătirea profesională a recurentului, care putea fi oferit acestuia, iar în ceea ce o privește pe numita, Curtea constă că aceasta ocupa funcția de consilier juridic cu atestat de inspector resurse umane, în cadrul Departamentului Resurse umane, atât înainte cât și după reorganizare.
Prin urmare, nu se poate susține că această persoană a fost angajată pe postul său și că intimata avea obligația, rezultând din art.191 din Legea 53/2003, de a-i oferi un curs de scurta durata pentru postul de inspector personal, lipsite de relevanță, în raport de cele anterior reținute și de obiectul cauzei, fiind și susținerile recurentului, referitoare la prevederile de incompatibilitate din art.10 din Legea consilierilor juridici 514/2003 și clasificarea ocupațiilor din România ().
Cât privește externalizarea serviciului de consultanță juridică, Curtea apreciază că o astfel de măsură, parte componentă a procesului de reorganizare, nu are, prin ea însăși, nimic ilicit.
De asemenea, în mod corect nu au fost primite de către prima instanță obiecțiunile asupra legalități convocării Colegiului, având în vedere împrejurarea că instanța nu a fost învestită cu soluționarea unei contestații privind Decizia Colegiului nr.9/2007, obiectul pricinii de față constituindu-l un litigiu de muncă.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art 312 Cod pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr. 5370 din data de 07.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 31678/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata - Uniunea Națională a Cooperației de Consum.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
29.05.2009
Jud. fond:;
Președinte:Zuluf Petronela IuliaJudecători:Zuluf Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 140/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3195/2009. Curtea... → |
|---|
