Contestație decizie de concediere. Decizia 3195/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 677/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3195R
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.7059 din data de 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/07.05.2009, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea din oficiu, invocă excepția nulității recursului și acordă cuvântul intimatului, prin avocat, pe acest aspect.
Intimatul prin avocat solicită admiterea excepției nulității recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, depunând chitanța nr.194/07.05.2009.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția nulității recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.6092/LM/18.02.2008 contestatorul a chemat în judecată pe intimata Garda Naționala de Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: anularea deciziei nr.102/16.01.2008 emisa de intimata, repunerea partilor in situația anterioara emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata către contestator a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si a celorlalte drepturi si sporuri de care a fost lipsit contestatorul începând cu data de 15.02.2008 si pana la reintegrarea efectiva, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.7059/13.11.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Garda Națională de Mediu; a anulat decizia nr.102/16.01.2008 emisă de intimată; a dispus reintegrarea contestatorului în funcția și postul deținute anterior; a obligat intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii până la efectiva reintegrare; a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 2380 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Intre parti au existat raporturi de munca, contestatorul fiind angajat al intimatei pana la data comunicării deciziei de concediere nr.102/16.01.2008.
Prin aceasta decizie intimata a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatorului care ocupa funcția de comisar general adjunct, in temeiul art.65 al.1 muncii, ca urmarea a desființării postului. Decizia a fost întemeiata pe prev.HG nr.1224/2007 privind organizarea si funcționarea Gărzii de Mediu, care impunea desființarea a trei posturi de comisar general adjunct, având la baza o noua organigrama si un nou stat de funcții, avizate de Agenția Naționala a Funcționarilor Publici, potrivit cărora pentru postul unic de comisar general adjunct erau prevăzute cerințe de studii si vechime diferite, precum si atribuții diferite, postul urmând a fi ocupat prin concurs.
Or, analizând decizia contestată prin prisma cerințelor obligatorii, de formă, Tribunalul, reține lipsa mențiunii prevăzută de art.74 al. 1 litera d din Codul Muncii, respectiv "lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul pe care salariatul l-a avut la dispoziție pentru a opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant sau mențiunea eventualului refuz al salariatului de a opta pentru ocuparea unuia dintre locurile vacante oferite.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că, în măsura în care, la momentul concedierii existau locuri de muncă vacante, intimata avea obligația să menționeze lista tuturor acestor locuri de muncă disponibile (cât și obligația să acorde reclamantului un termen pentru a opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant), să menționeze eventualul refuz al salariatului de a opta pentru ocuparea unuia dintre locurile vacante oferite sau, în caz contrar, să menționeze faptul că la nivelul unității nu există locuri de muncă vacante, astfel încât, din această perspectivă, această cerință legală obligatorie, sa fie respectată,
Practica judiciara s-a pronunțat in mod constant in sensul ca, in pofida formulării limitative a art. 64 al.1 si 2 muncii, dispozițiile sale trebuie aplicate si in situațiile vizate de art.65 al 1, întrucat relațiile de munca se bazează pe principiul bunei -credințe si a garantării dreptului la protecție împotriva șomajului.
Aceeași interpretare se impune și prin completarea acestor prevederi cu prevederile art.80 al.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2010, în conformitate cu care, în situația în care disponibilizările de personal nu pot fi evitate conducerea unității va comunica în scris fiecărui salariat ai cărui post urmează a fi desființat, dacă i se oferă sau nu un alt loc de muncă, desfacerea contractului individual de muncă putând opera numai în cazul în care salariatului nu i se poate oferi un alt loc de muncă sau în cazul refuzului locului de muncă oferit.
Lipsa mențiunilor obligatorii, expres prevăzute de lege cât și nerespectarea procedurii prevăzute de lege, constituie conform art. 76 alin 1 din codul muncii, cauza de nulitate absoluta expresa a deciziei de concediere individuală pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ducând la desființarea acesteia ca nelegală.
In ceea ce privește temeinicia măsurii concedierii Tribunalul retine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 65 alin.1 din codul muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie "desființarea locului de munca ocupat de salariat determinată de unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia.
Desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reală si serioasa "(art.65 al.2).
Legat de aceasta, intimata a susținut ca "aprobarea G nr.1224/2007- pentru organizarea si funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, care abroga HG nr. 440/ 2005, a condus la adoptarea noi structuri de organizare a acestei instituții. De asemenea, a arătat ca, in noua structura organizatorica exista o funcție cu aceeași titulatura - de comisar general adjunct - aceasta insa nu trebuie confundata cu vechile funcții care existau in baza HG nr. 440/ 2005, fiind doar o similitudine de denumire. In baza HG 440/2005 existau trei funcții de comisar general adjunct ce au fost desființate, prin HG 1224/ 2007 fiind înființată o singura funcție noua de comisar general adjunct, care prevede cu totul alte atribuții fata de vechile funcții.
Pe de alta parte, eliberarea contestatorului din funcția publica desființată a fost dispusa cu respectarea prevederilor legale, i-a fost acordat un termen de preaviz de 30 de zile si i-au fost aduse la cunoștința funcțiile publice vacante existente in noua structura organizatorica, funcții pe care acesta le putea ocupa in mod legal, conform calificării si pregătirii sale profesionale".
Este adevărat ca, la data intrării in vigoare a HG 1224/ 2007 pentru organizarea si funcționarea Gărzii Naționale de Mediu a fost abrogata vechea reglementare ce privea reorganizarea si funcționarea acestei instituții, HG nr. 440/2005, si in care se menționa existenta a trei funcții de comisar general adjunct si ca ulterior, prin art.7 al.7 din HG 1224/ 2007 acestea au fost reduse la o singura funcție de comisar general adjunct, insa nu nouă si nu cu alte atribuții fata de vechile funcții.
Intimata dă o interpretare proprie si total eronata actului normativ enunțat, in cazul de față nefiind vorba nici de o noua organizare a activității, nici de o organizare sub o altă structura organizatorica teritoriala, asa cum susține aceasta.
In realitate, prin acest act normativ s-a urmărit sa se faca o plafonare a personalului Gărzii de Mediu, limitandu-se numărul de posturi la 748 si s-a făcut o reașezare a atribuțiilor instituției, comisarului general, comisarului general adjunct si personalului cu atribuții de control, fara ca aceasta sa însemne ca persoanele care deja erau incadrate in cadrul acestei instituții nu mai corespundeau om punct de vedere al cerințelor de studii si vechime in munca sau profesie, fund necesara încadrarea lor doar pe baza unui concurs. Pe de alta parte nu este lipsit de importanta faptul ca, in anul 2005, contestatorul a ocupat tot prin concurs postul de comisar general adjunct.
Nicăieri in actul normativ nu exista o asemenea mențiune si chiar daca prin HG nr. 1528/2007 privind completarea unor acte normative, s-a stipulat in art.III pct.l ca "structura organizatorica detaliata la nivel de servicii, birouri, compartimente, statul de funcții si încadrarea personalului se aproba prin act administrativ al comisarului general, in limita numărului maxim de posturi si fondurilor aprobate prin bugetul de stat", aceasta nu înseamnă ca automat tot personalul anterior incadrat trebuie disponibilizat pentru ca nu mai corespunde noilor exigente menționate in noul act normativ de modificare a organizării.
In aceste condiții, cu excepția actului normativ care are caracter de noutate sub aspectul datei edictarii si unor modificări in cadrul structurilor teritoriale, nu se poate vorbi de o noua organizare, noi state de funcții, noi organigrame si noi incadrari pe post, ci este vorba despre o redefinire a activității acestei instituții, statele de funcții, organigramele si personalul fiind aceleași, insa cu limitările corespunzătoare aduse prin noua reglementare.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs recurenta-intimată Garda Națională de Mediu-Comisariatul General, prin reprezentant legal Comisar General G, sub rezerva depunerii ulterior prin memoriu separat a motivelor de recurs.
La termenul de judecată din 11.05.2009, Curtea a ridicat din oficiu și a pus în discuția părții prezente excepția nulității recursului declarat, pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Conflictul de muncă dedus judecății este supus normelor de procedură cuprinse în Legea nr. 168/1999 care se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Conform dispozițiilor art. 3021Cod de procedură civilă "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.", iar potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod de procedură civilă "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Din actele de procedură întocmite în cauză rezultă că recurenta-parata nu a indicat și dezvoltat niciun motiv de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat, nici în cererea de recurs depusă la dosar la data de 31.12.2008, și nici ulterior într-un memoriu separat, în cadrul termenului de recurs, care a inceput sa curga la data de 23.12.2008, deși sentința recurată i-a fost comunicată în mod legal la sediul social, conform dovezii de comunicare aflate la fila 145 dosar fond.
Față de acestea și văzând dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal", precum și faptul că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin.2 și 3 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să constate nul recursul formulat.
Vor fi incidente dispozitiile art. 274 proc.civ. recurenta, in calitate de parte cazuta in pretentii, urmand a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimatul contestator, in cuantum de 2.380 lei, reprezentand onorariu avocat, achitat conform chitantei nr. 194/07.05.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-intimată GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.7059/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6092/3LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Obligă recurenta la plata sumei de 2380 lei către intimat, cu titlul de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A a
GREFIER
Red:
Dact.:
2 ex.
11.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2778/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3610/2009. Curtea... → |
|---|
