Contestație decizie de concediere. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 283/R-CM
Ședința publică din 01 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata "", cu sediul în Pitești, Calea B, -.3, mezanin, județul A prin lichidator.CIV.PROF " EXPERT". împotriva sentinței civile nr.3/CM din 09 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, precum și cererea de suspendare a executării sentinței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 28.06.2007 a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului Argeș, contestația formulată de împotriva deciziei nr.9/08.06.2007 2007 emisă de intimata "" reprezentată de " Expert", prin care aceasta din urmă a dispus concedierea sa.
Decizia este lovită de nulitate absolută, arată contestatorul, pentru că nu cuprinde motivele concedierii, la care fac referire dispozițiile art.74 lit.a Codul muncii.
Luând măsura concedierii colective, pârâta nu a respectat prevederile art.69 și 70 Codul muncii.
Măsura luată de angajator este nejustificată și pentru că a fost urmată de angajarea unor alte persoane care să asigure activitatea firmei până la îndeplinirea formalităților de radiere din registrul comerțului, în timp ce vechilor salariați nu le-a fost făcută cunoscută eventualitatea continuării raporturilor de muncă în același scop.
Pentru aceste motive contestatorul a solicitat anularea deciziei, reîncadrarea în funcția ocupată anterior emiterii actului contestat, plata drepturilor salariale cuvenite de la concediere până la data reintegrării efective și a daunelor morale de 15000 lei.
Prin întâmpinare, pârâta "" reprezentată de. Civ. Prof. " Expert" a formulat următoarele apărări:
Prin sentința comercială nr.536/F/11.10.2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei ""
Lichidator a fost numit practicianul în insolvență, care își desfășoară activitatea în cadrul. Civ. Prof. " Expert"
Prin sentința menționată a fost ridicat și dreptul de administrare al debitorului.
Măsura desfacerii contractului de muncă al contestatorului a fost luată de lichidatorul judiciar în temeiul art.86 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.S-a dispus în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului.
Prin derogare de la prevederile Codului muncii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se face de urgență de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă, ci doar respectarea preavizului de 15 zile lucrătoare.
Concedierea salariaților, în cazul în care angajatorul intră în faliment, este o dispoziție imperativă a legii, menținerea lor fiind posibilă numai cu acordul creditorilor și cu avizul judecătorului sindic, pentru a se reduce cheltuielile de procedură.
Angajarea unui arhivar și a unei firme de pază a fost aprobată de adunarea creditorilor din data de 08.05.2007 și de judecătorul sindic prin încheierea de ședință din data de 12.07.2007.
Afirmația reclamantului că ar fi putut executa aceste activități este nefondată, acestuia lipsindu-i calificarea necesară deoarece a fost angajat pe postul de șofer.
Reclamantul nu îndeplinește nici condițiile prevăzute de Legea nr.333/2003 pentru paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Iar arhivarea documentelor presupune cunoștințe de specialitate.
Prin sentința civilă nr.3/CM/09.01.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte contestația, a constatat nulitatea deciziei nr.9/08.06.2007 și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
A obligat pe intimată să plătească acestuia drepturile salariale începând cu data de 08.06.2007 până la reintegrarea efectivă și a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin decizia nr.1/08.06.2007, "" prin lichidator judiciar a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului, începând cu aceeași dată, în temeiul art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Se menționează în decizie că în conformitate cu Hotărârea Adunării Generale a asociaților din cadrul "" a fost desființat postul de mecanic și s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare care a expirat la 07.06.2007.
Prin sentința comercială nr.536/F/11.10.2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei "", fiind ridicat și dreptul de administrare al debitorului.
La data de 08.05.2007, în cadrul ședinței adunării creditorilor s-a aprobat de către aceștia angajarea unui arhivar pentru arhivarea documentelor societății și a unei firme specializate de pază, pentru asigurarea pazei imobilului din str.-.
La data de 08.06.2007 s-a emis de către lichidatorul judiciar decizia nr.9, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, potrivit art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii, pentru fapte care nu țin de persoana angajatului.
Textul art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006, invocat de intimată în apărare, vizează concedierea colectivă, ceea ce nu se regăsește în cazul de față. Legea specială nu înlătură de la aplicare norma generală prevăzută de dispozițiile art.74 alin.1 lit.a din Codul muncii, potrivit căreia decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea salariatului.
Decizia contestată nu cuprinde o astfel de motivare.
Ca urmare, s-a considerat că potrivit art.74 alin.1 lit.a coroborat cu art.76 din Codul muncii, decizia este lovită de nulitate și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.78 Codul muncii privind repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei.
Cererea de acordare a daunelor morale a fost privită ca neîntemeiată față de Decizia nr.XL din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii și de inexistența unei clauze contractuale care să stabilească posibilitatea acordării acestora.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, intimata "", prin lichidator judiciar. Civ. Prof. " Expert", criticând-o în sensul că este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, se arată, încetarea contractului individual de muncă al unui salariat al cărui angajator se află în faliment este o încetare de drept, ca urmare a dispoziției imperative a art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006.
În această situație, lichidatorul judiciar nu mai avea obligația legală de a motiva în fapt decizia de desfacere a contractului individual de muncă.
Singura obligație, respectată de altfel, era aceea de a se acorda termenul de preaviz de 15 zile.
Creșterea la maximum a averii debitorului reprezintă un principiu al procedurii insolvenței și survine independent de orice considerații de protecție socială și de ocrotire a salariaților, specifice legislației muncii.
Or, dacă în conformitate cu art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006, lichidatorul poate să efectueze concedieri colective, fără a fi ținut să respecte măsurile de protecție prevăzute de Codul muncii, cu atât mai mult poate să efectueze o concediere individuală în condiții derogatorii de la dispozițiile Codului muncii.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta-intimată a solicitat suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului, cerere rămasă fără obiect în condițiile în care, nefiind amânată judecata, instanța a rămas în pronunțare asupra recursului la primul termen de judecată.
Potrivit art.300 alin.(2) Cod procedură civilă, suspendarea executării sentinței atacate operează numai până la soluționarea recursului.
Recursul nu este fondat.
Încetarea contractelor individuale de muncă ale salariaților unităților cu privire la care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului este reglementată de dispozițiile Codului muncii.
Singura derogare în materie este cea prevăzută de art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
vizează numai procedura, înlăturând obligația lichidatorului de a urma toate etapele procedurii de concediere colectivă.
Altfel spus, textul special scurtează și simplifică procedura de concediere colectivă.
Nu sunt înlăturate de norma specială celelalte dispoziții ale dreptului comun care reglementează, printre altele, forma și conținutul deciziei de concediere.
Potrivit art.74 lit.a) Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea.
După termenii utilizați dispoziția este imperativă și nu are în vedere numai temeiul de drept al măsurii luate.
Aceasta deoarece, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reglementată de art.65 alin.(1) și (2) Codul muncii - text pe care se întemeiază și decizia contestată - este un tip de concediere ce poate fi determinată de mai multe motive.
Simpla menționare a art.65 alin.(1) și (2) Codul muncii nu constituie a motivare a măsurii dispuse deoarece desființarea postului, care trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă, nu poate fi examinată decât în raport cu cauzele sale.
Neprecizarea acestor cauze împiedică realizarea acestei verificări, implicit stabilirea temeiniciei concedierii.
Importanța acestor mențiuni poate fi reținută și din perspectiva principiului protecției salariaților împotriva concedierilor nelegale și al principiului bunei-credințe în executarea raporturilor de muncă.
De aceea, în mod corect, s-a reținut la judecata în primă instanță incidența sancțiunii nulității absolute pentru nerespectarea condițiilor de formă și conținut ale deciziei de concediere, sancțiune prevăzută de art.76 Codul muncii.
Lipsa motivării concedierii împiedică și determinarea tipului de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, colectivă sau individuală.
Iar aspectul are relevanță în problema interdicției de a face noi angajări după concedierea colectivă, stabilită de art.72 din Codul muncii.
Nu poate fi reținut nici argumentul potrivit căruia în speță se regăsește o încetare de drept a contractului individual de muncă.
Textul pe care se întemeiază afirmația recurentei vorbește despre desfacerea contractelor individuale de muncă, și nu despre încetarea de drept a acestora. Acest caz de încetare a raporturilor de muncă nu este reglementat nici de prevederile art. 56 din Codul muncii pentru a fi considerat încetare de drept a contractului individual de muncă.
Pentru motivele arătate, curtea va reține că nu sunt întrunite condițiile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ. astfel că în baza art. 312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Va respinge totodată cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3 /CM/9.01.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată "", cu sediul în Pitești, Calea B, -.3, mezanin, județul A, prin lichidator. CIV. PROF. " EXPERT". împotriva sentinței civile nr.3/CM din 09 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.3/CM din 09 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1627/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 531/2008. Curtea... → |
|---|
