Contestație decizie de concediere. Decizia 282/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 282/R-CM
Ședința publică din 01 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, cu sediul în Pitești, Calea B, -mezanin, județul A reprezentat prin lichidator judiciar.CIV. Prof " Expert" Pitești, împotriva sentinței civile nr.2/CM din 09 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, precum și cererea de suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.250/31.03.2008 emisă de Cabinet individual-Baroul A,lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Avocat pentru intimatul-reclamant depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de prima instanță, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute în ședință, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.2/CM/2008, arată că aceasta a rămas fără obiect, solicitând respingerea ei.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, contestatorul a chemat în judecată pe intimata reprezentată prin lichidator Expert, solicitând anularea deciziei nr.4/08.06.2007, reîncadrarea sa în funcția avută anterior și acordarea drepturilor salariale de la data de 8.06.2007 și până la reintegrarea efectivă, precum și obligarea la plata unor daune morale în cuantum de 15.000 lei.
În motivarea contestației a susținut că a fost concediat prin decizia sus menționată, însă decizia este nemotivată, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia. În plus, a fost concediat în mod abuziv, nefiind respectate dispozițiile art.69 și 70 din Codul muncii, iar după concedierea sa au fost făcute angajări.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestației, arătând că prin sentința comercială nr.536/F/11.10.2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeșs -a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei, fiind numit lichidator judiciar, fiind ridicat și dreptul de administrare al debitorului. Ulterior, în urma modificării legislației, d-na a optat pentru a-și desfășura activitatea în cadrul Expert, situație învederată instanței, care a luat act de această situație prin încheierea de ședință din data de 31.01.2007. Printre atribuțiile lichidatorului judiciar se numără și menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor, iar desfacerea contractelor de muncă ale salariaților în cazul intrării debitorului în faliment este o dispoziție imperativă a legii, menținerea în continuare a salariaților fiind posibilă numai cu acordul creditorilor și avizul judecătorului sindic, pentru reducerea cheltuielilor de procedură. Angajarea ulterioară a firmei de pază și a arhivarului au fost aprobate de adunarea creditorilor și de judecătorul sindic prin încheierea din data de 12.07.2007.
Prin sentința civilă nr.2/CM din 9 ianuarie 2008 a fost admisă în parte contestația și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.4 din 08.06.2007 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și a fost obligată intimata să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și actualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, drepturi salariale aferente perioadei cuprinse între data de 08.06.2007 și data reintegrării efective pe postul deținut.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, începând cu data de 1.01.2001, contestatorul a devenit salariatul intimatei, în funcția de manager comercial, contractul de muncă fiind înregistra sub nr.-/03.04.2001 în Registrul ITM
Prin sentința comercială nr.536/F/11.10.2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr- s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei, fiind numit lichidator judiciar practicianul în insolvență, fiind ridicat și dreptul de administrare al debitorului.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 31.01.2007, Tribunalul Comercial Argeșa luat act că d-na a optat pentru a-și desfășura activitatea în cadrul Expert
La data de 08.05.2007, în cadrul ședinței adunării creditorilor s-a aprobat de către aceștia angajarea unui arhivar pentru arhivarea documentelor societății și a unei firme specializată de pază, pentru asigurarea pazei imobilului din str. -.
La data de 8.06.2007 s-a emis de către lichidatorul judiciar Decizia nr.4, prin care se dispune încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, potrivit art.65 alin. 1 și 2 din Codul muncii, pentru fapte care nu țin de persoana angajatului.
Potrivit art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006 desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă, lichidatorul fiind obligat să acorde personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare, însă în cauză nu este vorba de o concediere colectivă. Mai mult, textul invocat de către intimată în susținerea respingerii contestației, nu menționează faptul că lichidatorul este în măsură a face abstracție de normele generale prevăzute de Codul muncii în cazul concedieri pentru fapte ce nu țin de persoana salariatului.
Astfel, art.74 alin.1 lit. a din Codul muncii impune ca decizia de concediere să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea salariatului.
Din lecturarea deciziei contestate, se constată că aceasta nu conține o astfel de motivare a faptelor ce au determinat emiterea ei.
Coroborând dispozițiile art.74 alin.1 lit. a cu cele ale art.76 din Codul muncii, nstanța a apreciat că decizia nr.4/08.06.2007 este lovită de nulitate absolută.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.78 Codul muncii, a ispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior concedierii, cu obligarea intimatului la plata salariului și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, indexate, majorate și actualizate de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Tribunalul a considerat că cererea contestatorului privind acordarea de daune morale este neîntemeiată, deoarece potrivit art.269 alin.1 din Codul muncii, așa cum a fost modificat prin Legea nr.237/2007, "ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Prin Decizia nr. XL din 7 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art.269 alin.1 din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens, iar această decizie este obligatorie, potrivit art.329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Ca atare această cerere a contestatorului a fost considerată ca neîntemeiată, din moment ce contractul individual de muncă al acestuia nu prevede o astfel de posibilitate de acordare a daunelor morale iar contract colectiv de muncă nu există.
În termen legal intimata a declar recurs împotriva acestei sentințe, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, după cum urmează:
Arată recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere că încetarea contractului individual de muncă al unui salariat al cărui angajator se află în faliment este o încetare de drept în temeiul art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006 (Legea insolvenței), situație în care lichidatorul judiciar nu mai avea obligația legală de a motiva în fapt decizia, ci doar de a respecta termenul de preaviz de 15 zile lucrătoare, ceea ce s-a și realizat.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a apreciat că art.86 alin.6 se referă la o concediere colectivă, astfel că nu ar fi aplicabil în speță, unde avem de-a face cu o concediere individuală.
Or, dacă în conformitate cu art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006, lichidatorul poate să efectueze concedieri colective, fără a fi ținut să respecte măsurile de protecție prevăzute de Codul muncii, cu atât mai mult poate să efectueze o concediere individuală în condițiile derogatorii de la dispozițiile Codului muncii.
Analizând sentința recurată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.4/8.06.2007 (fila 3 dosar fond) emisă de prin lichidator judiciar Expert s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 8.06.2007, în temeiul art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Nicăieri în cuprinsul acestei decizii nu se face referire la Legea insolvenței nr.85/2006, ci temeiul legal menționat în această decizie este art.65 Codul muncii, articol care reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului: concedierea determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
Rezultă așadar că în speță, nu poate fi reținută aplicabilitatea Legii insolvenței, ci a Codului muncii, așa cum corect a reținut și prima instanță, aceasta analizând condițiile de formă ale deciziei de concediere în raport de dispozițiile art.74 Codul muncii.
Întrucât decizia contestată nu cuprinde o descriere a motivelor care au determinat concedierea, în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță au fost nesocotite dispozițiile art.74 lit.a Codul muncii.
Susține recurentul că în speță ar fi vorba despre o încetare de drept a contractului individual de muncă, susținere care nu poate fi primită, deoarece cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă sunt expres și limitativ reglementate de art.56 lit. a-k Codul muncii.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.2/CM/9.01.2001, până la data soluționării recursului, aceasta va fi respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere că la primul termen de judecată, respectiv 18.02.2008, Curtea a procedat la soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, reprezentat prin lichidator judiciar.CIV.PROF " EXPERT" PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.2/CM din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.2/CM/9.01.2008 ca rămasă fără obiect.
Obligă pe pârâtă să plătească 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 1 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./ 4.04.2008
TC/GM/2 ex.
jud fond.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
| ← Conflict de muncă. Decizia 710/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 330/2008. Curtea de... → |
|---|
