Contestație decizie de concediere. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.287/
Ședința publică din 11 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G, -21,-, --11,.2,.33, jud.G împotriva încheierii de ședință din data de 4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SPITALUL DE URGENȚĂ "SF. "
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:recurentul reclamant personal, lipsă fiind intimatul pârât SPITALUL DE URGENȚĂ "SF. "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul reclamant a depus la dosar înscrisuri și o cerere prin care solicită probe; după care:
S-a dat citire în ședință publică modului de soluționare a cererii de recuzare formulată de petentul, în sensul că prin încheierea din Camera de Consiliu din 11.03.2009 a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare,compunerea completului de judecată fiind cea stabilită deja la un termen anterior, respectiv - --- --- -.
Curtea pune în discuție faptul că la termenul anterior recurentul-reclamant a depus la dosar înscrisuri cu care a făcut dovada formulării unei cereri de strămutare a cauzei și o cerere prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare, punându-i în vedere să precizeze dacă mai insistă în această cerere.
Recurentul reclamant precizează că nu mai insistă în cererea de suspendare a judecății cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului reclamat în susținerea recursului.
Recurentul reclamant invocă faptul că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului care este obligat ca până la primul termen de judecată să depună dovezile,făcând referire la disp.art.16 al.2 Codul muncii, potrivit cărora,în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată,iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă. Ori, într-o primă variantă contractul de muncă nr.7301/14.07.2000 este un contract pe durată nedeterminată așa cum este menționat în forma scrisă, respectiv perioadă nedeterminată cu începere de la 14.07.2000 pentru meseria de muncitor-, post pe care era
angajat, iar într-o a doua variantă cazul prevăzut la art.70 alin.2 din Legea 10/1972 respectiv a art.12 alin.2 din Legea 53/2003 care se referă la activități temporare,respectiv trecerea temporară pe o altă funcție, și anume de coordonator. Față de această situație solicită să se constate că, contractul individual de muncă pe durată nedeterminată a continuat să-și producă toate efectele juridice inclusiv vechimea în muncă constatată prin sentința civilă nr.1384/2007.
Mai arată că prin cererile formulate și întemeiate pe disp.art.2811Cod procedură civilă, în dosarul nr- al Tribunalului Galația cerut ca această instanță să lămurească motivele pentru care cererea prin care a cerut să se constate nulitatea concedierii dispusă prin Decizia nr.571/03.08.2000 este tardiv formulată, având în vedere că sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului care este obligat ca până la primul termen de judecată să depună dovezile,în cazul concret, dovada încadrării pe durată determinată, arătând că un astfel de contract încetează odată cu revenirea titularului pe post, invocând astfel disp.art.82 al.2 Codul muncii, și învederând că încetarea contractului de muncă prin Decizia nr.571/2000 este ilegală.
Mai invocă disp.art.78 al.1, potrivit cărora instanța care constată ilegalitatea sau netemeinicia concedierii va dispune anularea acesteia și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate sau reactualizate. Mai arată că neindicarea duratei preavizului, a listei locurilor de muncă disponibile nu sunt sancționate de lege cu nulitatea deciziei de concediere,și de aceea,nici decizia de concediere,nici măsura concedierii nu vor fi lovite de nulitate dacă angajatorul dovedește că a respectat condiția acordării preavizului,obligația de a-i oferi salariatului concediat un loc de muncă în condițiile art.64 Codul muncii,iar în cazul concret în carnetul de muncă mențiunile obligatorii prev.de art.4 al.1 din Decretul 92/1976 și art.5 din Ordinul 136/1976,în cazul în care există un interval între data încetării activității în fapt și data desfacerii contractului de muncă,se va înregistra încetarea activității cu precizarea datei și a cauzei iar desfacerea contractului de muncă, cu indicarea termenului legal și a datei emiterii dispoziției de desfacere a contractului.
Curtea îi pune în vedere recurentului reclamant să-și precizeze punctul de vedere cu privire la recursul declarat de acesta împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Galați la data de 4.09.2008.
Recurentul reclamant precizează că a formulat recurs împotriva încheierii din data de 04.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, întrucât a solicitat acesteia, în conformitate cu disp.art.2811Cod procedură civilă, potrivit cărora,în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice, să înlăture dispozițiile potrivnice, în sensul că acțiunea formulată de acesta nu este tardivă,contractul individual de muncă fiind un contract pe o perioadă nedeterminată,iar nulitatea absolută este imprescriptibilă și nu poate fi acoperită,ori instanța de fond i- respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.2140//6.12.2006,arătând că la momentul pronunțării acelei încheieri, în dosarul respectiv nu erau atașate dosarele cu nr- și nr- ale Tribunalului Galați,dosare care nu numai că erau necesare la soluționarea cererii sale, ci și obligatorii, pentru că el a cerut să se constate nulitatea absolută a concedierii dispusă fără respectarea procedurii prevăzută de disp.art.76 Codul muncii,acțiune care consideră a fi imprescriptibilă datorită regimului juridic al nulității absolute a contractului de muncă pe durată nedeterminată,invocând, de asemenea și disp.art.283 al.1 lit a Codul muncii.
În concluzie solicită admiterea recursului, și modificarea încheierii de ședință din 4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în sensul înlăturării mențiunii privind tardivitatea cererii formulată de acesta.
CURTEA
Prin cererea formulată la 19.09.2008 a declarat recurs împotriva încheierii din 4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În motivarea cererii a arătat că sentința civilă 395/20.02.2007 a fost casată în dosarul nr- și a fost trimisă în rejudecare, cauza având numărul nou -.
Încheierea atacată, din 4.09.2008, întemeiată pe art.281 indice 1 din Cod procedură civilă a fost formulată împotriva sentinței civile 2140/6.12.2006.
În motivarea recursului recurentul a arătat următoarele:
Prin sentința civilă 2140/2006 a Tribunalului Galațis -a respins ca tardiv formulată contestația recurentului.
În mai multe rânduri, acesta a solicitat instanței conf.art.281 indice 1 Cod procedură civilă lămurirea dispozitivului. Conf. deciziei 3780/30.10.2002 Curtea Supremă de Justiție - secția civilă a arătat că se poare lămuri dispozitivul unei sentințe și atunci când nu cuprinde date din care să permită executarea ei,părțile având alegerea folosirii procedurii reglementată prin art.281 indice 1 Cod procedură civilă sau prin art.400 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului a cerut recurentul decăderea angajatorului din beneficiul probei admise conf. art. 287 - 288 Codul muncii.
Recurentul a precizat pe fondul cauzei că contractul de muncă 7301/14.07.2000 este un contract pe durată nedeterminată.
Stipularea cazului prev.la art.70 alin.2 Legea 10/1972 respectiv art.12 alin.2 Legea 53/2003 înseamnă trecerea temporară pe funcția de coordonator pentru care primea și sporul de conducere menționat în contract la poziția IV. La terminarea perioadei a revenit pe funcția prevăzută în contract.
Această trecere temporară se putea definitiva pentru că îndeplinea toate cerințele legale privitoare la studii, iar prin autorizarea serviciului metrologie se îndeplineau și cerințele actelor normative pentru ocuparea ei. În această situație a solicitat a se constata că pe durată nedeterminată a continuat să-și producă toate efectele juridice inclusiv vechimea în muncă constatată prin sentința civilă 1384 din 20.09.2007 care obliga pârâtul la completarea carnetului de muncă al reclamantului cu venituri corespunzătoare la zi.
Analizând motivele de recurs declarate Curtea constată că toate considerentele expuse de recurent nu se încadrează în dispoz. art.304 Cod procedură civilă. De altfel, în drept nici recurentul nu a invocat temeiul concret pe care își întemeiază criticile privind încheierea de lămurire.
Fondul cauzei invocat de recurent nu poate fi pus în discuție în prezentul recurs care vizează încheierea privind lămurirea dispozitivului.
Este corectă soluția instanței de respingere a cererii de lămurire dispozitiv conf.art.281 Cod procedură civilă întrucât nu era nimic de lămurit în conținutul sentinței civile 2140/6.12.2006 a Tribunalului Galați, contestația fiind tardiv formulată. Dispozitivul nu cuprinde mențiuni neclare și interpretabile.
Conf.art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G, -21,-, --11,.2,.33, jud.G împotriva încheierii de ședință din data de 4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/10.04.2009
Tehnored./2 ex./14 Aprilie 2009
Fond:-
Asistenți jud. C-tin -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Alina Savin
← Contestație decizie de sancționare. Decizia 32/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 146/2009. Curtea... → |
---|