Contestație decizie de sancționare. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 146/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - -- JUDECĂTOR 3: Victor
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Călători Regionala T împotriva sentinței civile nr.1297/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că reclamantul intimat a înregistrat la dosar, la data de 29.01.2009, întâmpinare la care anexează, în xerocopie, sentința atacată -nr.1297/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Mandatara reclamantului declară că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Mandatara reclamantului intimat solicită în principal respingerea recursului prin constatarea tardivității, iar în subsidiar ca nefondat și pe cale de consecință a se menține sentința atacată fiind temeinică și legală reiterând motivele formulate în scris.
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "CFR CĂLĂTORI" - T, solicitând anularea deciziei nr.301/b/1448/2008 și revenirea la situația anterioară, în principal și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate, cu alta mai ușoară, respectiv cu avertisment. S-au cerut și cheltuieli de judecată.
În fapt reclamantul a arătat că în data de 21.02.2008, cu ocazia efectuării serviciului pe distanța -T, din stația Dau rcat o călătoare, care, cu ocazia efectuării verificării legitimațiilor de călătorie a constatat că nu avea asupra sa carnetul de elev sau actul de identitate, pentru a face dovada că beneficiază de legitimații de călătorie cu reducere de 50%.
În aceste condiții celălalt șef de tren, a plecat spre a face controlul în celelalte vagoane, iar reclamantul a rămas cu călătoarea spre a rezolva situația acesteia.
Arată că nu este adevărat faptul că i-ar fi făcut avansuri indecente acesteia și că a ajuns la, a fost așteptat de un organ de Poliție TF și de tatăl călătoarei, care i-a făcut o reclamație și în baza căreia a fost sancționat prin decizia contestată în prezentul dosar.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.53/2003 Codul Muncii.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât reclamantul a avut un comportament necuviincios față de o călătoare, în vârstă de aproximativ 16 ani, care călătorea în baza unui bilet cu 50% reducere, dar nu avea asupra ei, carnetul de elev.
Se mai menționează că în urma raportului de cercetare s-a constatat în sarcina reclamantului că: a fumat în compartiment, deși fumatul era interzis, a stins lumina în compartiment și a prins-o pe călătoare de mână, procedând neprofesionist, având în vedere vârsta acesteia, nu a mai efectuat revizia legitimațiilor de călătorie la celelalte vagoane din sectorul său de activitate și a avut un compartiment necuviincios față de călătoarea în cauză.
Prin sentința civilă nr.1297/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de sancționare nr.301/b/1448/12.03.2008 emisă de intimata "CFR Călători" - Regionala de Transport Feroviar de Călători T și ca urmare s-a anulat decizia contestată și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii acestei decizii, cu obligarea intimatei la achitarea către petent a despăgubirilor echivalente cu diferența de drepturi salariale cuvenite ca urmare a reîncadrării.
A fost obligată intimata să-i plătească contestatorului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu a făcut dovada că reclamantul se face vinovat de faptele pentru care a fost sancționat disciplinar.
În privința neefectuării reviziei legitimațiilor de călătorie de către reclamant s-a avut în vedere că există o justificare dată de faptul că acesta a trebuit să se ocupe de o călătoare care nu avea asupra sa carnetul de elev pentru a justifica biletul de călătorie cu reducere de 50%.
S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "CFR Călători" T, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției de sancționare.
În expunerea de motive invocă faptul că declarațiile martorului sunt contradictorii, respectiv cele date prin nota de relații luată cu ocazia cercetării administrative cu cele date în fața instanței.
Susține apoi că a propus ca martoră pe numita pentru confirmarea reclamațiilor și declarațiilor date de aceasta, însă pentru că nu s-a prezentat la două termene consecutive, recurenta a considerat că sunt suficiente probe în vederea dovedirii abaterii săvârșite de intimat.
În drept se invocă art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (filele 6-7), reclamantul a solicitat respingerea recursului, în principal prin constatarea tardivității, iar în subsidiar ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
În drept invocă art.115 Cod procedură civilă.
Prealabil analizării fondului recursului, potrivit art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Din această perspectivă, excepția tardivității declarării recursului urmează a fi respinsă, întrucât sentința atacată a fost comunicată la sediul Regionala T, care ulterior a transmis-o pârâtei recurente " Călători" Regionala T care a declarat recursul.
Cum în realitate cu recurenta nici nu a fost realizată o comunicare legală a hotărârii, recursul de față se privește a fi declarat în termen, în lipsa oricărei alte dovezi care să ateste o dată certă a comunicării hotărârii către adevărata recurentă.
Pe fondul cauzei, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și prin raportare la dispozițiile art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art.287 Codul Muncii "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Conform deciziei de sancționare nr.301/b/1448 emisă de - " Călători" - Regionala de Transport Feroviar de Călători T, Stația, contestatorul a fost sancționat pentru următoarele nereguli: a fumat în compartiment de clasă, deși fumatul este interzis în tren; a stins lumina în compartiment și a prins călătoarea de mână, în scopul atragerii acesteia de partea lui (fapt nerecunoscut de șeful de tren, dar relatat de călătoare); a procedat neprofesionist având în vedere vârsta acesteia și faptul că avea asupra acesteia o legitimație de călătorie deși putea să întocmească procesul verbal de contravenție și să o predea la Postul TF din Stația L sau T Nord; nu a mai efectuat revizia legitimațiilor de călătorie la celelalte vagoane din sectorul de activitate în relația D-, rămânând cu această călătoare la discuții în compartiment deși existau și alte variante de a rezolva situația; comportare necuviincioasă față de călătoarea în cauză, întrucât acestea contravin Dispoziției nr.36/2006 nr.1 (II) pct.11 coroborat cu Statutul Disciplinar art.30 lit.i și
Dintre toate faptele reținute în sarcina sa, angajatoarea recurentă a încercat să facă probe doar în ceea ce privește incidentul avut cu călătoarea e, ale căror declarații nu au putu fi coroborate cu alte probe pentru a se putea reține vinovăția angajatului, cu atât mai mult cu cât cele pentru care a fost învinuit au fost negate cu ocazia cercetării disciplinare.
Contestatorul a recunoscut că "nu a efectuat revizia legitimațiilor de călătorie în celelalte vagoane din sectorul de activitate", însă în condițiile în care găsind-o pe numita cu bilet cu reducere 50% fără a avea asupra sa carnetul de elev s-a ocupat de aceasta pentru a lua măsurile legale care se impuneau.
În aceste condiții colegul său, martorul, a efectuat în continuare controlul legitimațiilor și pe sectorul aferent contestatorului, însă acesta din urmă avea o justificare pentru care nu și-a îndeplinit obligațiile, dată de incidentul ivit și mai sus menționat.
Dealtfel, Dispoziția nr.36/2006 a Directorului General al Călători - Anexa 1 pct.6 incriminează doar neefectuarea sau necontinuarea reviziei legitimațiilor de călătorie în mod nejustificat, însă în speță s-a dovedit că petentul avea o justificare.
Faptul că pe parcursul procesului recurenta a renunțat la audierea martorei pe considerentul că litigiile de muncă se judecă în regim de urgență și că ar fi suficiente probe la dosar în vederea dovedirii abaterii săvârșite de intimat nu exonerează pe aceasta de sarcina stabilită de legiuitor prin dispozițiile art.287 Codul Muncii. Doar susținerile din reclamațiile numiților și nesusținute și nedovedite cu alte probe nu sunt suficiente pentru reținerea vreunei culpe în sarcina contestatorului, care să justifice măsura disciplinară a retrogradării acestuia din funcția de șef tren în funcția de informator călători pe o perioadă de 60 de zile.
Față de aceste aspecte, hotărârea instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
Ca o consecință a respingerii recursului, potrivit art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Călători Regionala T împotriva sentinței civile nr.1297/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
(continuarea deciziei civile nr.146/2009).
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 287/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 5086/2009. Curtea... → |
|---|
