Contestație decizie de concediere. Decizia 292/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 292
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1655/D din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată se prezintă avocat pentru intimata-pârâtă Sucursala, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, la data de 20.03.2008, întâmpinare de către intimata-chemat în garanție, precum și întâmpinare de către intimata-pârâtă Sucursala, după care:
Avocat pentru intimata-pârâtă Sucursala depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, chitanță reprezentând contravaloare factura nr. 00074/24.03.2008 și înscrisuri. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimata-pârâtă Sucursala solicită respingerea ca nefondat a recursului așa cum a fost formulat și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.3263/6.04.2007 la Tribunalul Bacău, reclamantul a contestat decizia de concediere nr.47/6.03.2007 emisă de Sucursala din cadrul solicitând:
- constatarea nulității clauzei din art. II al contractului de muncă ce prevedea o perioadă de probă de 4 luni;
- reintegrarea în același loc de muncă deținut anterior concedierii sub sancțiunea unei amenzi civile de 50 lei/zi;
- obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate și toate celelalte drepturi prevăzute de art.78 din Codul muncii;
- obligarea angajatorului la plata sumelor de bani prevăzute de art.40 (2) litera f din Codul muncii (contribuții și impozite);
- obligarea angajatorului la acordarea concediului de odihnă suplimentar conform prevederilor, la suportarea cotei de 75% din prețul abonamentului auto pentru transportul la și de la locul de muncă pentru 06.11. - 30.11.2006 și la plata despăgubirilor reprezentând cheltuieli legale de căutarea unui alt loc de muncă;
- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul său de muncă;
- obligarea angajatorului la plata tuturor drepturilor bănești în numerar în contul său curent personal;
- repunerea părților în situația anterioară și,
- obligarea angajatorului la plata daunelor morale 50.000 lei.
Ulterior și-a precizat acțiunea prin cererea de la filele 39-40 indicând temeiul de drept și solicitând:
- obligarea angajatorului la acordarea, după reintegrare a concediului de odihnă suplimentar conform art.40 alin.2 litera c din Codul muncii și art. X din;
- renunță la capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor legate de găsirea unui nou loc de muncă;
- a solicitat să i se recunoască drept vechime în specialitate perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării în muncă;
- relativ la petitul legat de daunele morale a solicitat și publicarea hotărârii ce se va pronunța într-un ziar de largă circulație pe cheltuiala intimatei.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 01.11.2006 a susținut concurs și la 06.11.2006 a fost angajat consilier juridic la Sucursala, cu contract de muncă ce conținea și o clauză ilegală - o perioadă de probă obligatorie de 4 luni - contrar prevederilor art.31 alin.1 din Codul muncii, care prevede o perioada de doar 30 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție cum este și cea de consilier juridic pe care a deținut-o; a arătat că la 26.02.2007 i-a fost comunicată notificarea că începând cu 01.03.2007 - îi încetează contractul individual de muncă urmare a nedefinitivării pe post - deși perioada legală de proba expirase demult și contractul de muncă era definitivat prin expirarea acestei perioade; a suferit un prejudiciu moral deosebit prin aceasta nelegală concediere.
S-a dispus scoaterea din cauză a Bu rmare excepției privind lipsa calității procesuale pasive invocată.
Urmare acestui incident procedural, contestatorul a chemat în garanție, ca for tutelar solicitând ca în cazul respingerii contestației să fie obligată să-i plătească toate despăgubirile solicitate, inclusiv cheltuielile de judecată.
Intimata Sucursala a solicitat respingerea contestației.
Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr.1655/4 dec. 2007, a respins contestația ca nefondată.
A respins și cererea de chemare în garanție și a obligat pe contestator să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 01.11.2006 contestatorul a promovat concursul organizat pentru ocuparea unui post de consilier juridic la Sucursala și la 06.11.2006 între părți s-a încheiat contractul individual de muncă - în contract prevăzându-se o perioadă de probă de 4 luni (fila 10 dosar fond).
La 26.02.2007 - intimata notifică pe contestator ca în conformitate cu prevederile art.31 alin.41din Codul muncii - urmare a nedefinitivării pe post - începând cu 01.03.2007 încetează contractul individual de muncă.
La 06.03.2007 (data îndeplinirii celor 4 luni de perioada de probă) intimata emite decizia nr.47 prin care dispune desfacerea contractului individual de muncă începând cu aceeași dată 06.03.2007 - în conformitate cu prevederile art.31 alin.41din Legea nr.53/2003 - decizie care a fost contestată și care face obiectul prezentului dosar - invocându-se ca motiv esențial nulitatea clauzei referitoare la perioada de proba - nulitate ce a solicitat a fi constatată de instanța.
Întrucât intimata a invocat tardivitatea formulării acestei cereri - contestatorul a solicitat ca instanța să constate înlocuirea de drept a clauzei privind perioada de probă stipulată.
Spre deosebire de reglementările din dreptul comun care statuează că nulitatea absolută poate fi invocată oricând - nulitatea absolută a unui contract individual de muncă a unei clauze din contractul individual de muncă -nupoate fi invocată decâtpe durata existentei acelui contract- în conformitate cu prevederile art.283 alin.1 litera d din Codul muncii și art.73 pct. b din Legea nr.168/1999 actualizată.
Or, acel contract care ar conține o clauză lovită de nulitate absolută nu mai este în ființă de la data desființării lui prin decizia nr.47/06.03.2007 - și constatarea nulității absolute s-a solicitat după ce contractul a încetat să mai existe.
Este adevărat că fostul angajat a reformulat acest capăt de cerere solicitând ca instanța să constate înlocuirea de drept a clauzei privind perioada de probă - dar faptul că doar contestatorul își manifesta unilateral voința în acest sens - nu poate produce efecte juridice - căci în conformitate cu prevederile art.57 alin.6 și 7 din Codul muncii - constatarea nulității și stabilirea efectelor acestei nulități se poate face prin acordul părților ( ceea ce în cauză nu s-a întâmplat) - iar dacă părțile nu se înțeleg - nulitatea se pronunță de către instanța de judecată.
Or, așa cum s-a arătat cererea de constatare a nulității clauzei privind perioada de proba a fost formulată peste termenul legal - aspect esențial ce nu poate fi ignorat și care produce efecte asupra tuturor cererilor formulate de contestator - a căror soluționare decurge din soluționarea cererii de constatare a nulității clauzei privind perioada de proba.
De altfel, constatarea nulității contractului individual de muncă a unei clauze a acestuia - produce efecte numai pentru viitor și nu și pentru trecut - aceasta pentru că un astfel de contract este unul cu prestații succesive constituind o excepție de la principiul retroactivității efectelor nulității actului juridic - astfel că cererile contestatorului pentru acordarea oricăror despăgubiri daune - fiind strict legate de nașterea dreptului la acțiune privind constatarea nulității - nu pot fi admise.
Cât privește cererea de anulare a deciziei nr.47/06.03.2007 de desfacere a contractului individual de muncă - s-a constatat că nulitatea clauzei privind perioada de probă este singurul motiv invocat și susținut de contestator - or, despre acest aspect s-a făcut deja vorbire anterior.
Neputând aborda problema nulității acelei clauze din contractul individual de muncă pe motivul tardivității cererii - nici cererea de anulare a deciziei din același motiv - nu este admisibilă - astfel că nu pot fi primite nici celelalte cereri legate de anularea deciziei.
Chiar dacă s-a invocat ca temei de drept al cererii de anulare al deciziei atacate art.76 din Codul muncii - privind nulitatea concedierilor nelegale - contestatorul nu a invocat motive de nelegalitate netemeinicie a procedurii urmate de angajator la desfacerea contractului individual de muncă - iar prin probele administrate în cauză contestatorul nu a dovedit astfel de motive.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a s-a reținut că nu există un raport juridic între aceasta și contestator. Chemata în garanție este forul tutelar al intimatei și căreia i-a delegat competențe și împuterniciri de reprezentare - inclusiv directorilor de sucursale - dreptul de angajare, promovare și concediere a personalului sucursale, negocierea și semnarea contractelor colective de muncă, a contractelor individuale de muncă.
Contestatorul a promovat recurs, solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei în fond și admiterea contestației, invocând ca temei de drept art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- interpretând greșit probele administrate, nelegal instanța a soluționat cauza pe excepția tardivității și nu pe lipsa de temei legal a deciziei de concediere. Astfel, susține că urmare revocării notificării, pe 1 martie 2007 a devenit definitiv pe post, și nemaiexistând perioada de probă contractul putea înceta din inițiativa angajatorului numai în cazurile și cu procedura prevăzută expres în Codul muncii;
- instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind înlocuirea perioadei de probă de 4 luni cu perioada legală de 30 de zile;
- nu s-a pronunțat prin dispozitiv cu privire la procedura negocierii;
- nu s-a realizat încercarea de împăcare a părților;
- greșit s-a admis lipsa calității procesuale pasive a, precum și cererea de chemare în garanție;
- nu s-a pronunțat asupra lipsei acordului sindicatului cu privire la concediu;
- nu se cunoaște data pronunțării 4 dec. 14 dec. 2007, ambele fiind trecute cu această semnificație.
S-a solicitat judecata în lipsă.
B și Sucursala au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea, examinând criticile formulate, în raport de lucrările dosarului le constată neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Așa cum rezultă din conținutul acțiunii introductive, temeiul principal al anulării deciziei de concediere, invocat de contestatorul recurent este nulitatea clauzei din contract privind perioada de probă de 4 luni.
Ori, în raport de dispozițiile art. 283 alin.(1) lit.d din Codul muncii, cererea având ca obiect nulitatea unei clauze din contract se poate face, pe toată durata existenței contractului.
În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect prima instanță a reținut tardivitatea acestei cereri, și care evident, soluționarea ei influența în mod automat și cererile adiacente cuprinse în acțiune, și care nu s-au mai impus a fi anaalizate.
Prin urmare, nu era necesar pronunțarea expres prin dispozitiv, asupra înlocuirii perioadei de probă.
Este eronată susținerea recurentului că la 1.03.2007, devenit definitiv pe post, deoarece rezultă fără putință de tăgadă că perioada de 4 luni de zile expira la 6.03.2007 (contract individual de muncă - filele 10-11 fond semnat de părți).
Față de modalitatea contractului pe durată limitată, nu se poate reține ca imperativă necesitatea procedurii de împăcare a părților cum susține recurentul.
Și cu privire la acordul sindicatului sunt valabile aceleași considerente, însă mai mult nu a făcut dovada calității de membru de sindicat.
În mod corect a reținut lipsa calității procesuale pasive a B, contractul fiind încheiat și semnat de intimata Sucursala, în baza delegărilor de atribuții primite de la forul tutelar.
Și cererea de chemare în garanție a primit o soluționare legală, în lipsa unui raport juridic direct între contestator și.
Pentru argumentele expuse, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1655/D din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Sucursala și intimata-chemată în garanție ""
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Liliana Ciobanu, Elena Pașcan
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
14/17.04.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Liliana Ciobanu, Elena Pașcan
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 208/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 470/2008. Curtea... → |
|---|
