Contestație decizie de concediere. Decizia 294/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 294/R-CM
Ședința publică din 02 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în P, cartier,.62,.A,.5, județul A și de intervenientul SINDICATUL SANITAS A, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.855/CM din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-contestator, consilier juridic -, în baza delegației nr.83/1.04.2008, pentru recurentul-intervenient Sindicatul Sanitas A și consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr-, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici V, pentru intimatul Spitalul TBC
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinarea la recurs.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-contestator, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței, iar pe fond, admiterea contestației, reintegrarea sa pe postul deținut anterior emiterii deciziei, cu obligarea intimatului la plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Consilier juridic -, având cuvântul pentru recurentul-intervenient Sindicatul Sanitas A, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință. Precizează că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția de nulitate absolută a deciziei de concediere care a fost emisă fără consultarea organizațiilor sindicale din unitate, dispoziție impusă intimatului potrivit art. 51 lit.a și art. 61 din la nivel de ramură sanitară. De asemenea, susține că, în mod greșit, instanța de fond reține că propunerea de sancțiune disciplinară dată de membrii comisiei de cercetare a abaterilor ar fi fost de desfacerea a contractului de muncă, în realitate această comisie a propus reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul Spitalul TBC P, consideră recursul ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care a susținut-o oral în ședință. Precizează că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale și nu este lovită de nulitate absolută așa cum se susține. Consideră că instanța de fond respingând excepția invocată reținut corect situația de fapt și dispozițiile aplicabile speței. Susține că în atribuțiile comisiei de cercetare nu intră și stabilirea sancțiunii disciplinare aplicabile celui în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 14 mai 2007, a formulat contestație împotriva deciziei nr.34/13 aprilie 2007 emisă de Spitalul TBC și a solicitat anularea acesteia și reintegrarea pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
În motivarea contestației a susținut că prin decizia menționată a fost concediat în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii de pe postul de agent de pază pe care l-a îndeplinit la intimat și că măsura luată este nelegală și netemeinică, deoarece nu a săvârșit abaterile ce i s-au reținut în sarcină.
La data de 23 august 2007 a intervenit în interesul contestatorului, Sindicatul Sanitas A care a susținut nulitatea absolută a deciziei de concediere pentru încălcarea art.51 lit.a și art.61 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005 - 2007.
Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.855/CM/12 decembrie 2007 a respins contestația reținând următoarele:
Contestatorul a fost încadrat pe post de agent de pază la Dispensarul TBC aparținând intimatului până la data de 13 aprilie 2007, când prin decizia analizată i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.
Ca să ia această măsură disciplinară, intimata a reținut că în data de 16 martie 2005 contestatorul aflat în serviciul de pază a permis accesul în incinta dispensarului a unei tinere fugită dintr-un centru de plasament din M, care-și depozitase anterior bagajele în podul clădirii, împrejurare pe care n-a adus-o la cunoștința șefilor săi ierarhici.
Mai mult, contestatorul a pus la dispoziția acesteia cheile necesare pentru a-și lua bagajele din spațiul unde le depozitase și nu a verificat conținutul acestora.
Deosebit, în data de 18 martie 2007 a permis intrarea în unitate a colegului său care nu era de serviciu, complicele tinerei respective, care a pătruns de asemenea în spațiul unde se aflau lucrurile acesteia pentru a le lua.
Conținutul deciziei de sancționare se coroborează cu recunoașterea contestatorului cu prilejul cercetării disciplinare prealabile și cu depozițiile martorilor audiați cu același prilej, rezultând fără nici un dubiu că situația de fapt este corect reținută.
Instanța a remarcat că potrivit fișei postului contestatorul avea obligația să respecte consemnul dat de pază, să păstreze secretul de serviciu, să permită accesul salariaților în unitate în afara orelor de program numai pe bază de tabel aprobat de conducerea unității sau după caz cu aprobarea medicului de gardă și să încunoștiințeze de îndată pe șeful ierarhic și conducerea unității despre producerea oricărui eveniment în timpul executării serviciului, precum și măsurile luate.
Ori prin faptele sale așa cum au fost prezentate, contestatorul a încălcat această obligație de serviciu, săvârșind o abatere disciplinară gravă care aduce o atingere deosebită relațiilor de muncă și disciplinei muncii, astfel că sancțiunea aplicată se justifică.
În legătură cu motivul de nulitate a actului unilateral al angajatorului invocat de intervenient, instanța de fond prin încheierea din data de 10 octombrie 2007 a apreciat că nu se susține, motivat de faptul că prevederile art.51 din contractul colectiv de muncă care instituie sancțiunea nulității absolute concedierii în lipsa consultării sindicatului nu fac parte din procedura instituită de art.267 Codul muncii și art.52 și 61 din contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei a motivat că posibilitatea de a fi consultat sindicatul pentru abaterile disciplinare săvârșite de salariați este prevăzută chiar de Codul muncii care este legea generală, însă aceasta nu reprezintă procedura de efectuare cercetării disciplinare în sine, iar prevederile art.61 din contractul colectiv de muncă trebuie coroborate cu cele din art.267 Codul muncii privind procedura disciplinară prealabilă pentru a cărei neîndeplinire se prevede nulitatea absolută.
Contestatorul și intervenientul au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând în esență că a fost pronunțată cu încălcarea art.51 și art.61 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, nu a ținut cont de propunerea comisiei de cercetare disciplinară de a i se aplica contestatorului sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni și sancțiunea aplicată este prea aspră față de gravitatea faptei care nu a prejudiciat în nici un mod unitatea.
Față de criticile prezentate corect recursul se încadrează în drept în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitoare la încălcarea și aplicarea greșită a legii și art.3041Cod procedură civilă, care permite verificarea unei sentințe pronunțate fără drept de apel sub toate aspectele, inclusiv din punct de vedere al netemeiniciei prin prisma aprecierii și interpretării probelor, art.304 pct.8 Cod procedură civilă nefiind incident.
Recursul este fondat, fiind real că soluția adoptată de tribunal a încălcat dispozițiile art.51 lit.a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură care dispune că: angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului cu consultarea organizațiilor sindicale din unitate în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori cele stabilite prin contractul individual și contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Pe de altă parte a încălcat și dispozițiile art.61 din același contract care arată: concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege și de prevederile contractului colectiv de muncă este lovită de nulitate absolută.
Prin urmare, chiar dacă art.51 a instituit o obligație dispozitivă și nu imperativă prin formularea "angajatorul poate ", art.61 nu lasă nici un dubiu că prin nerespectarea acesteia, concedierea este nulă, menționând rituos că încălcarea procedurii din contractul colectiv de muncă conduce la această sancțiune.
Apoi, nu se poate susține că trebuie respectate doar dispozițiile Codului muncii care este cadrul general, respectiv art.267, în privința procedurii disciplinare prealabile, părțile fiind deopotrivă obligate să-și respecte și propriile convenții conform art.998-999 Cod civil, care au putere de lege între ele.
Ori, este bine știut că acest caracter îl are și contractul colectiv de muncă indiferent de nivelul la care este încheiat, el constituie un act normativ special prin care cocontractanții și-au prevăzut în plus anumite dispoziții ori au întărit pe cele existente deja în dreptul comun, ca în cazul de față.
În consecință, menționarea în cadrul cercetării disciplinare prealabile conform Codului munciia obligativității asistării salariatului de un reprezentant al sindicatului nu exclude consultarea organizației sindicale în legătură cu sancționarea disciplinară, prevăzută de contractul colectiv de muncă, care fiind legea părților trebuie deopotrivă aplicat și respectat.
Ignorând aceste dispoziții legale instanța de fond a încălcat legea pronunțând o hotărâre nelegală ce se impune a fi modificată prin admiterea recursului, iar pe fond admisă contestația și anulată decizia de concediere disciplinară, dispunând reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data luării măsurii și până la reintegrarea efectivă.
Urmarea aprecierii că măsura angajatorului concretizată prin decizia de concediere este nulă, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, și de intervenientul SINDICATUL SANITAS A, împotriva sentinței civile nr.855/CM din data de 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Modifică sentința, iar pe fond admite contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.34/13 aprilie 2007 emisă de intimatul Spitalul TBC și dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și obligarea intimatului la plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/07.04.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Florica Răuță
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1367/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
