Conflict de muncă. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 69
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 1468 din 20 XI 2008 Tribunalului Vaslui, intimat fiind CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, recurentul, prin cererea de recurs, a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Vaslui cu nr-, reclamantul a solicitat obligarea comunei la plata sporului de vechime, a premiului lunar, premiului anual și a indemnizației de dispozitiv începând cu data de 26 iunie 2008, pe toată durata exercitării mandatului de viceprimar. Ulterior, reclamantul a precizat că pârât este Consiliul Local al comunei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, începând cu data de 26 iunie 2008, îndeplinește funcția de primar al comunei și că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 154/1998, Legii nr. 40/1991, Legii nr. 393/2004 și Ordinului MAI nr. 496/2003, are dreptul la acordarea acestor drepturi salariale.
Reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care consideră că reclamantul este îndreptățit în mod legal să primească aceste drepturi bănești.
Prin sentința civilă nr. 1468 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Vasluia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei, care a fost obligat să plătească reclamantului, pentru perioada 26 iunie 2008-20 noiembrie 2008, premiul lunar de 2%, premiul anual și sporul de vechime corespunzător perioadei efectiv lucrate.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, se atestă calitatea reclamantului de viceprimar al comunei, calitate pe care o exercită și în prezent.
Conform prevederilor art. 19 din Legea nr. 154/1998 și art. 57 din Legea nr. 215/2001, pentru munca prestată viceprimarul beneficiază de o indemnizație care constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale. Prin dispozițiile art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991, se legiferează acordarea sporului de vechime, a premiului lunar de 2% și a premiului anual de un salariu mediu. Aceste articole nu au fost abrogate prin Legea nr. 154/1998.
Mai mult, art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali dispune că durata exercitării mandatului constituie vechime în muncă.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, s-a constatat că cererea reclamantului este întemeiată cu privire la capetele de cerere privind acordarea sporului de vechime, a premiului lunar de 2% și a premiului anual.
Sporul de dispozitiv nu este reglementat în legislația privind salarizarea funcțiilor de demnitate publică alese.
Punctul 3 din Ordinul MAI nr. 496 din 28 iulie 2003 se referă strict la funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, cu excluderea personalului din domeniul administrației publice, urmând ca acest capăt de cerere să fie respins ca nefondat.
Referitor la perioada pentru care reclamantul formulează cererea, instanța a apreciat că acordarea acestor drepturi pentru viitor nu poate fi admisă pentru mai multe motive.
Un principiu al acordării drepturilor salariale este că mai întâi se prestează munca, ulterior născându-se dreptul la remunerația corespunzătoare. Pe de altă parte, drepturile salariale se acordă ca urmare a exercitării efective a mandatului. Este posibil ca mandatul să se suspende sau să înceteze anterior lunii iunie 2012 sau ca, până la data respectivă, să se modifice cadrul normativ privind indemnizarea aleșilor locali, caz în care hotărârea judecătorească ar adăuga la lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civilă, se susține că hotărârea este nelegală și netemeinică.
Recurentul nu este de acord cu interpretarea restrictivă a instanței de fond, în ceea ce privește plata drepturilor bănești pentru viitor, întrucât același complet de judecată a pronunțat sentința civilă nr. 487/8.05.2008 și a acordat drepturi bănești și în continuare, pe perioada derulării contractului de muncă, salariaților din administrația publică locală, calitatea funcției de ales local fiind asimilată cu a unui salariat cu contract individual de muncă.
Din compararea sentinței recurate cu sentința civilă nr. 221/15.02.2007, se observă că s-a solicitat plata celor trei sporuri pentru perioada iunie 2004-decembrie 2006, iar instanța de fond a considerat că este îndreptățit să primească aceste drepturi bănești și în continuare, până în luna iunie 2008, când s-a încheiat mandatul de viceprimar.
Mai consideră recurentul că instanța de fond nu a interpretat corect actele normative care reglementează indemnizația de dispozitiv, făcându-se doar o referire sumară la punctul 3 din Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003. Indemnizația de dispozitiv este prevăzută expres și în Legea nr. 139/1999, sens în care sunt citate dispozițiile art. 1 și 13 din acest act normativ, precum și pct. 9.2. din ordinul MAI 496/2003, recurentul susținând că această completare îl vizează, deoarece își desfășoară activitatea efectivă în cadrul unității administrativ teritoriale a Primăriei comunei.
Recurentul mai invocă art. 23 și art. 71 din Legea nr. 215/2001, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 137/200 și prevederile art. 49 alin. 2 Codul muncii și solicită să se aibă în vedere hotărârile judecătorești pe care le depune în copie.
Intimatul nu a formulat întâmpinare. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin sentința civilă nr. 221 din 15 februarie 2007 Tribunalului Vaslui, invocată de recurent, pârâtul Consiliul Local al comunei a fost obligat să achite reclamantului, la indemnizația acordată pe toată perioada îndeplinirii funcției de demnitate publică aleasă, respectiv viceprimar, sporul de vechime în muncă și premiul lunar și cel anual, prevăzute de art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991. Împrejurarea că, prin această hotărâre judecătorească, irevocabilă prin nerecurare, s-a acordat unei persoane, care solicitase plata celor două premii și a sporului de vechime în muncă doar pentru perioada iunie 2004-decembrie 2006, plata lor pe toată perioada îndeplinirii funcției de viceprimar, anume iunie 2004-iunie 2008, nu constituie motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței civile nr. 1467 din 20.11.2008 a Tribunalului Vaslui, în ceea ce privește respingerea cererii recurentului pentru plata acestor sporuri în perioada ulterioară pronunțării acestei hotărâri. De asemenea, nelegalitatea ori netemeinicia unei hotărâri nu poate fi examinată nici prin prisma sentinței civile nr. 487 din 8 mai 2008 Tribunalului Vaslui ori prin prisma altor hotărâri judecătorești menționate de recurent.
Nu sunt incidente, în prezenta cauză, nici dispozițiile art. 66 din Legea nr. 215/2001, care privesc pe consilierul personal al primarului ori pe membrii cabinetului acestuia, angajați cu contract de muncă pe durată determinată. Aceasta în condițiile în care art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 prevede că, pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Mai mult, pentru anul 2008, indemnizațiile persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică sunt stabilite prin OG nr. 10/2008. Art. 3 alin. 4 din acest act normative prevede că, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a și VII/1b, VII/2b, VII/3b reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și, de asemenea, reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar alin. 5 prevede în mod expres că, în aplicarea prevederilor alin. (4), persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Instanța de recurs nu poate examina, în recursul declarat de reclamantul, legalitatea acordării celor două premii și a sporului de vechime, de către prima instanță, pentru perioada 26 iunie 2008-20 noiembrie 2008, reținând doar că sunt nefondate pretențiile recurentului privind acordarea acestor drepturi pentru viitor.
În ceea ce privește sporul de dispozitiv, se reține că recurentul nu face parte din categoria personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, pentru a-i fi aplicabile prevederile Legii nr. 138/1999. Recurentul nu este nici cadru militar în activitate, nici militar angajat pe bază de contract și nici salariat civil al vreuneia dintre aceste instituții pentru a beneficia de indemnizația de dispozitiv lunară de 25% care se calculează din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradații, respectiv din salariul de bază, conform art. 13 din acest act normativ.
Nici Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496 din 28.07.2003, invocat de asemenea de recurent, nu nu este aplicabil acestuia. Prin acest ordin, s-a modificat și completat Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne. Corect a reținut prima instanță că recurentul nu face parte din categoria personalului civil, în sensul ordinului, așa cum este definit în art. 31.1 din ordin, nefiind nici funcționar și nici personal contractual din Ministerul Administrației și Internelor, aceeași definiție a personalului civil, ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, dar tot în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, fiind aplicabilă și în situația indemnizației de dispozitiv prevăzute la pct. 9.2 din ordin.
Cu privire la principiul egalității între cetățeni, fără privilegii și discriminări, se constată că recurentul a dorit să invoce în recurs prevederile OG nr. 137/2000, nu ale Legii nr. 137/200, însă acțiunea formulată nu are ca obiect plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin discriminare, ci plata unor drepturi salariale, în conformitate cu prevederile Codului muncii. În cauză nu s-a reținut nici suspendarea mandatului de viceprimar al recurentului, pentru a fi aplicate prevederile art. 49 alin. 2 Codul muncii sau art. 71 din Legea nr. 215/2001, de asemenea invocate de recurent.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1468 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Vaslui:,
-
16.02.2009
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Carmen Bancu, Ancuța Gabriela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 294/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 443/2009. Curtea de... → |
|---|
