Contestație decizie de concediere. Decizia 987/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6790/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.987/
Ședința publică de la 18 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.5363 din data de 24.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24308/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata -""SA, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, personal și intimata -""SA, prin consilier juridic în baza delegației nr.201/01/01/484/16.02.2009 depusă la dosar-fila 13.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului cu BI seria - nr.- eliberat de Secția 14 la data de 04.10.1994.
Recurentul, personal, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri, în fotocopie, respectiv, un memoriu întocmit de acesta și adresat Ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, documente medicale, contractul individual de muncă și fișa de apreciere pe anul 2002.
Intimata -""SA, prin consilier juridic, având cuvântul, depune la dosar întâmpinare, comunicând recurentului un exemplar, solicitând lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar de către recurent la termenul de azi.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea pricinii, respectiv la a doua strigare, se prezintă recurentul,personal și intimata-""SA,prin consilier juridic.
Intimata -""SA, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și solicită a se observa că acestea se regăsesc depuse în fața instanței de fond.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că în cauză este vorba de acel memoriu însoțit de înscrisuri medicale care nu au fost luate în considerare de către societatea intimată care a refuzat orice contact cu acesta.
Astfel, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a reținut în mod greșit că acțiunea dedusă judecății este bazată pe un memoriu adresat Ministerului Comunicațiilor, însă, nici nu poate fi vorba de așa ceva, iar în ceea ce privesc cele două cereri, solicită a se observa că acestea au fost făcute în perioada celor două internări în spital.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris și rejudecând cauza, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii excepțiilor reținute de instanța de fond.
Intimata -""SA, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită a se observa că instanța de fond s-a pronunțat pe excepție și nu pe fondul pricinii, întrucât la momentul introducerii acțiunii contractul individual de muncă al recurentului, nu își mai producea efectele, iar contestația formulată împotriva deciziei de concediere este formulată peste termenul legal de 30 de zile.
Cât privește acordul de voință al părților, intimata, prin consilier juridic, solicită a se observa că acest acord a intervenit ca urmare a cererii formulate de către recurent la data de 18.04.2003, prin care acesta a solicitat încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților, începând cu data de 30.05.2003.
Față de cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5363 din data de 24.07.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.25.1/502/26.05.2003, emisă de intimată; s-a admis excepția prescripției dreptului contestatorului de a solicita nulitatea actului adițional la contractul de muncă nr-, încheiat la 01.04.1992; s-a respins, ca tardiv formulată contestația împotriva deciziei nr.25.1/502/26.05.2003 emisă de intimată; s-a respins, ca prescris formulat, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității actului adițional la contractul de muncă nr-, încheiat la 01.04.1992 și s-a respins cererea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul - SA B, sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, petentul a fost angajatul intimatei în baza contractului individual de muncă nr-/01.04.1992, încheiat pe durată nedeterminată în funcția de electronist, până la data de 30.05.2003, când raporturile de muncă dintre părți au încetat prin decizia nr.25.1/502/26.05.2003, în baza art.55 lit.b Codul muncii.
S-a constatat că încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților a intervenit ca urmare a cererii petentului, din data de 18.04.2003, prin care acesta a solicitat disponibilizarea la cerere, începând cu data de 30.05.2003. Această cerere a fost aprobată de conducerea intimatei și a fost urmată de încheierea unui act adițional la contractul de muncă.
S-a avut în vedere că, prin acest act adițional, semnat de ambele părți din prezenta cauză, acestea au stabilit, în baza art. 55 lit. b din Codul muncii, urmare a acordului intervenit între părți, să înceteze contractul individual de muncă, începând cu data de 30.05.2003.
Asupra excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.25.1/502/26.05.2003, s-a reținut că potrivit art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă.
Astfel, față de faptul că prezenta contestație formulată împotriva deciziei nr. 25.1/502/26.05.2003 a fost introdusă la data de 23.06.2008, s-a arătat că termenul de 30 de zile prevăzut de art.283 al.1 lit. a din Codul munciia fost cu mult depășit.
Cu privire la excepția prescripției dreptului reclamantului de a solicita nulitatea actului adițional la contractul de muncă nr.25.1/- încheiat la 01.04.1992, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.283 alin.2 lit.d din Codul muncii potrivit cărora, constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, se poate cere pe toată durata existenței contractului.
S-a apreciat că textul de lege face referire la contractul individual de muncă sau la clauzele acestuia, dar prin noțiunea de contract de muncă se înțelege atât contractul de muncă cât și toate actele adiționale încheiate ulterior deoarece salariatul și angajatorul pot conveni de comun acord, oricând, asupra modificării clauzelor contractului inițial.
Prin urmare, s-a considerat că acest act adițional, dacă este valabil încheiat, are aceeași natură juridică ca și a contractului individual de muncă și intra sub incidența tuturor reglementărilor de dreptul muncii, inclusiv sub incidența prevederilor art.283 alin.2 lit.
În privința apărărilor prin care contestatorul a susținut că a fost supus presiunilor verbale și psihice pentru a semna cerere de disponibilizare și actul adițional și că avea grave probleme de sănătate în acea perioadă, instanța de fond a reținut că ar fi fost luate în considerare numai dacă s-ar fi analizat fondul măsurii de încetare a contractului de muncă.
De asemenea, s-a menționat că legalitatea și temeinicia unei măsuri unilaterale dispusă de către angajator (inclusiv orice măsură de încetare a raporturilor de muncă) se probează și se analizează numai dacă salariatul s-ar fi adresat cu cerere în justiției în termenele imperativ reglementate de Codul muncii.
Astfel, dacă petentul ar fi urmat procedura impusă de Codul muncii, respectiv 30 zile pentru a contesta decizia de încetare a raporturilor de muncă, iar pentru a se constata nulitatea actului adițional, pe toată perioada cât contractul de muncă era în vigoare, instanța ar fi analizat dacă au fost întrunite condițiile realizării acordului părților pentru încetarea raporturilor de muncă, respectiv dacă consimțământul acestora a fost serios și explicit, neviciat și a exclus orice echivoc.
S-a constatat că prezenta contestația a fost formulată cu mult peste termenul prevăzut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, motiv pentru care instanța a admis excepția tardivității introducerii contestației și pe cale de consecință, a respins contestația ca tardiv formulată.
De asemenea, pentru aceleași considerente, a fost admisă și excepția prescripției dreptului reclamantului de a solicita nulitatea actului adițional în raport de dispozițiile art. 283 al. 2 lit. d din Codul muncii, cu consecință respingerii ca prescris a acestui capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului recurentul a arătat că s-a îmbolnăvit din cauza stresului, presiunii morale, violenței verbale, obscenităților și torturii psihice în mediul în care a lucrat și că în urma investigațiilor făcute în unități sanitare de specialitate, a fost diagnosticat cu hepatică - cap pancreas, eritematoasă, Discopatie lombară, fiind nevoit să se interneze și să intre în concediu de odihnă.
Recurentul a susținut că în data de 18.04.2003, între două internări, deși se afla în incapacitate temporară de muncă, a fost ținut sub presiune timp de 7 ore și determinat să facă cerere de disponibilizare pentru desfacerea contractului de muncă, întrucât va primi o sumă de bani, în caz contrar, i s-ar fi acordat preavizul de 15 zile, fără plata vreunei sume de bani.
Recurentul a învederat că a depus la data de 13.05.2003 un Memoriu la D-lui Ministru, în calitate de ministru al Comunicațiilor, Tehnologiei și Informației și că a fost în audiență și la D-nul Director de la Direcția de Telecomunicații B, care însă nu a luat în considerație solicitarea sa de retragere a cererii de disponibilizare.
Recurentul a mai menționat că șefii săi ierarhici, abuzând de funcțiile lor, l-au privat de dreptul de a trăi, de elementarul drept de a munci și de a exista ca cetățean al acestei țări.
Recurentul a mai arătat că nu a depus la sediul instituției concediile medicale, întrucât se afla într-o stare foarte avansată a bolii, fiind de altfel sfătuit de șefii ierarhici să nu depună concediile medicale, fiindcă era acoperit cu concediu de odihnă.
Recurentul a susținut că prin desfacerea abuzivă a Contractului de muncă, în timp ce se afla în concediu de odihnă și în plus, între două internări succesive, instituția la care a lucrat a încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 60 lit.a și i din Codul muncii, dispozițiile art.6, art.7, art.23 și 24 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată și de România.
Recurentul a solicitat anularea tuturor înscrisurilor întocmite în sensul desfacerii Contractului de muncă, respectiv: cererea de disponibilizare; Contract individual de muncă cu nr-/01.04.199, Actul Adițional la Contractul de muncă nr-, încheiat la data 01.04.92; Decizia Nr. 25 1/502 din 26.05.2003.
Totodată recurentul a cerut repunerea în toate drepturile avute anterior, respectiv reangajarea pe același post, prin recunoașterea vechimii neîntrerupte in cadrul acestei instituții.
În fine, recurentul a susținut că a fost falsificat Contractul individual de muncă -/01.04.1992.
Prin întâmpinarea formulată, intimata - SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentul contestator, angajat în funcția de electronist, în baza contractului individual de muncă nr-/01.04.1992, încheiat pe durată nedeterminată, a solicitat în data de 18.04.2003 disponibilizarea la cerere, începând cu data de 30.05.2003.
Cererea de disponibilizare a fost aprobată de conducerea intimatei, fiind urmată de încheierea unui act adițional la contractul de muncă și de decizia nr.25.1/502/26.05.2003 de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților, în baza art.55 lit.b Codul muncii.
În ceea ce privește contestația formulată de către recurentul contestator împotriva deciziei nr.25.1/502/26.05.2003 de încetare a raporturilor de muncă, Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat judicios prevederile art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă.
Astfel, de vreme ce recurentul contestator a formulat prezenta contestație împotriva deciziei nr. 25.1/502/26.05.2003 la data de 23.06.2008, prima instanță judicios a constatat faptul că termenul de 30 de zile prevăzut de art.283 al.1 lit. a din Codul munciia fost cu mult depășit.
Este relevant a aminti că prin decizia nr.342/2006 pronunțată de către Curtea Constituțională s-a reținut că "exercitarea dreptului de acces liber la justiție poate fi supusă unor condiționări legale, cum sunt și termenele stabilite pentru introducerea cererilor, menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum și stabilitatea raporturilor juridice și că legiuitorul are dreptul, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. 2 din Constituție, de a opta pentru instituirea unor termene diferite în considerarea deosebirilor ce există între natura și obiectul diferitelor litigii." În aceste condiții, s-a apreciat că "aceasta nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât, așa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudența sa, acest principiu nu presupune uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat."
Cu privire la nulitatea actului adițional la contractul de muncă nr.25.1/- încheiat la data de 01.04.1992, instanța de fond corect a avut în vedere prevederile art.283 alin.2 lit.d din Codul muncii potrivit cărora, constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, se poate cere pe toată durata existenței contractului.
S-a reținut judicios de către tribunal faptul că prin noțiunea de contract de muncă se înțelege atât contractul de muncă cât și toate actele adiționale încheiate ulterior, motiv pentru care textul de lege amintit este pe deplin aplicabil, chiar dacă face referire doar la contractul individual de muncă sau la clauzele acestuia.
Așadar, cum cererea de constatare a nulității acestui act adițional la contractul individual de muncă nu a fost formulată pe toată durata existenței contractului, respectiv până la data de 30.05.2003, prima instanță corect a reținut ca fiind prescris dreptului contestatorului de a solicita nulitatea actului adițional și a respins ca prescris acest capăt de cerere.
Curtea mai reține că, în dreptul muncii, ulitatea absolută a deciziei emise de către angajator poate fi invocată doar în termenului prevăzut de art.283 muncii, spre deosebire de dreptul comun, când nulitatea absolută poate fi invocată oricând.
Prin urmare, apărările recurentului contestator referitoare la faptul că a fost supus presiunilor verbale și psihice pentru a semna cerere de disponibilizare și actul adițional și că avea grave probleme de sănătate în acea perioadă, nu puteau fi examinate de către instanța de fond, de vreme ce nu s-a examinat legalitatea și temeinicia măsurii de încetare a raporturilor de muncă, cauza fiind soluționată prin admiterea unor excepții dirimante ce au făcut de prisos cercetarea fondului pricinii.
Prima instanță putea să analizeze dacă au fost întrunite condițiile realizării acordului părților pentru încetarea raporturilor de muncă, respectiv dacă consimțământul acestora a fost serios și explicit, neviciat și exclus de orice echivoc, numai în cazul în care salariatul recurent contestator s-ar fi adresat cu cerere în justiție în termenele imperativ reglementate de art. art.283 al.1 lit. a din Codul muncii, respectiv art.283 alin.2 lit.d din Codul muncii.
Ca atare, de vreme ce aceste termene amintite nu au respectate de către recurentul contestator, prima instanță corect a admis excepțiile invocate în cauză.
De remarcat că prin deciziile nr.45/2007 și nr. 222/2008 pronunțate de către Curtea Constituțională s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.283 lit.d muncii, reținându-se că "reglementările legale criticate se întemeiază pe principiul potrivit căruia se poate cere constatarea nulității ori anularea unor acte care există". S-a mai constatat că "în situația în care un contract individual sau colectiv de muncă nu mai este în ființă, nu există nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea nulității lor nu mai are obiect", ca atare, "dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil nu sunt îngrădite."
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurent, împotriva sentinței civile nr.5363 din data de 24.07.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.24308/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata - SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
5.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 296/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3728/2009. Curtea... → |
|---|
