Contestație decizie de concediere. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 300/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
--- - JUDECĂTOR 3: Ligia
- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata SC " Trans" SRL împotriva sentinței civile nr. 45 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 27 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 2 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 45/2008 a Tribunalul Brașova fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta SC TRANS SRL.
A fost obligată pârâta să depună contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta, la ITM în vederea înregistrării acestuia.
S-a dispus anularea măsurii concedierii reclamantei dispusă de pârâtă la data de 27.08.2007.
S-a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, drepturi de care ar fi beneficiat din momentul concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Au fost respinse restul pretențiilor.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată în cadrul societății pârâte în funcția vânzător, pe durată nedeterminată, începând cu data de 1.07.2007, astfel cum rezultă din copia contractului individual de muncă depus la dosar (filele 30-31 ).
Acest contract nu a fost înregistrat la ITM.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului în formă scrisă revine angajatorului".
Refuzul pârâtei este nejustificat atâta vreme cât nu există nici o dispoziție legală care să condiționeze înregistrarea unui contract individual de muncă de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă de depunerea carnetului de muncă la această instituție.
Față de acestea Tribunalul va admite primul petit din acțiune și va dispune în consecință.
Cât privește petitul privind restituirea carnetului de muncă se reține că potrivit art. 4 alin. 2 din Decretul 92/1976 la încetarea activității sau în caz de transferare, carnetul de muncă se înmânează titularului, completat cu înscrierile la zi. Obligația de înmânare a carnetului de muncă revine angajatorului, astfel cum reiese din textul legal menționat. Totodată acestuia îi revine și obligația de a proba acest fapt, având în vedere dispozițiile art.287 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC " Trans" SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nici un text de lege nu prevede obligația depunerii contractului individual de muncă concomitent cu carnetul de muncă. Înregistrarea contractului individual de muncă al contestatoarei la ITM nu a putut fi realizat din cauza atitudinii acesteia.
În ceea ce privește petitul privind anularea concedierii, sentința este nelegală atâta timp cât nu a existat o asemenea decizie. Reclamanta nu a fost concediată, aceasta fiind cea care nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
În ceea ce privește acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, soluția instanței este nelegală, atâta timp cât acțiunea a fost admisă în parte.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele invocate în recurs, instanța constată că acesta este întemeiat în parte pentru următoarele motive:
Dispozițiile art. 55 lit. b din Codul Muncii prevăd că raporturile de muncă dintre părți, încetează ca urmare a acordului părților la data convenită de acestea.
Data la care părțile convin să înceteze raporturile de muncă trebuie să rezulte în mod expres.
În contextul dispozițiilor legale menționate, în speță nu a fost emisă o decizie cu privire la desfacerea contractului de muncă și nici nu s-a dovedit luarea unei măsuri de concediere de către recurenta pârâtă pentru încălcarea dispozițiilor privind disciplina la locul de muncă, a dispozițiilor contractului colectiv de muncă precum și atribuțiilor de serviciu.
Astfel cum rezultă din declarația martorei reclamanta nu a fost concediată, aceasta fiind cea care nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
În condițiile existenței unui contract individual de muncă și a unor dovezi care să ateste culpa unității î luarea unei măsuri de concediere, contractul individual își produce efectele juridice pentru care s-a încheiat, între părți continuând să existe raporturi juridice până la luarea efectivă a unei măsuri de concediere.
În consecință, nu se impune reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, deoarece culpa aparține reclamantei care nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Critica cu privire la depunerea contractului individual de muncă, încheiat cu intimata reclamantă, la ITM în vederea înregistrării acestuia este neîntemeiată.
Obligația angajatorului de a înregistra contractul individual de muncă al angajatului, în termen de 20 de zile este expres prev. de Legea nr. 130/1999.
Refuzul recurentei pârâte este așadar nejustificat, în condițiile inexistenței unei dispoziții care să condiționeze înregistrarea contractului de muncă, condiționat de depunerea concomitentă a carnetului de muncă.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată către reclamantă, soluția instanței este legală, la stabilirea cuantumului s-au avut în vedere dispozițiile art. 276 Cod pr. civilă, dat fiind că pretențiile părților au fost încuviințate numai în parte.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă recursul va fi admis, iar sentința civilă modificată în parte în sensul respingerii pretențiilor privind anularea măsurii concedierii și reintegrarea reclamantei, precum și plata drepturilor salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă SC " Trans SRL împotriva sentinței civile nr. 45/17.01.2008 a Tribunalul Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge pretențiile privind anularea măsurii concedierii și reintegrarea reclamantei, precum și plata drepturilor salariale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red. - 21.04.08
Dact. - 4.05.08
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică, Ligia
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 70/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 885/2008. Curtea... → |
|---|
