Contestație decizie de concediere. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.305/
Ședința publică din 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 21,.43, împotriva sentinței civile nr.1418/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata "", cu sediul în,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul - contestator asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, și pentru intimata "" consilier juridic scu în baza delegație pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; intimata a depus întâmpinare.
Se comunică apărătorului recurentului copie de pe întâmpinare.
Apărătorul recurentului solicită acordarea unui termen pentru a studia întâmpinarea și pentru a se atașa dosarul nr.275/1992 al Judecătoriei Slatina și dosarul nr.1451/1992 al Tribunalului O l t, pentru a se verifica dacă există autoritate de lucru judecat.
Reprezentantul intimatei precizează că hotărârile pronunțate în dosarele menționate sunt depuse în dosarul instanței de fond și în această situație să se aprecieze asupra cererii.
Curtea având în vedere că la dosarul de fond sunt depuse hotărârile pronunțate în cele două dosare din anul 1992 și că dosarele fizic nu mai există, respinge cererea apărătorului recurentului.
Întrebat fiind, apărătorul recurentului precizează că poate pune concluzii azi în recurs.
Curtea dispune lăsarea cauzei la doua strigare pentru ca apărătorul recurentului să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal, la a doua strigare, au răspuns recurentul - contestator asistat de avocat și pentru intimată consilier juridic scu.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului consideră că în mod greșit s-a admis excepția autorității de lucru judecat. Prezenta cauză dedusă judecății reprezintă o cauză juridică nouă ce trebuia verificată de instanță în raport cu sentințele vechi depuse la dosar. Decizia contestată nu a fost analizată sub condițiile de formă și de fond. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru judecare.
Reprezentantul intimatei arată că în mod corect instanța a constatat că există autoritate de lucru judecat. Prin cererea de chemare în judecată recurentul recunoaște că s-a efectuat cercetarea prealabilă. Pentru motivele arătate în întâmpinare solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Sentința civilă nr.1418/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați
Contestatorul a chemat in judecata civilă pe intimata Sc SA, solicitând ca in baza probelor administrate sa se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 284/1991, repunerea părților in situația anterioara, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate si cu toate drepturile de care ar fi beneficiat.
A arătat in motivarea cererii că a fost angajatul societății pârâte cu contract individual de muncă în perioada nedeterminată.
Prin decizia nr. 284 i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă dar fără a fi convocat în scris conform prevederilor Legii nr. 1/1970, respectiv art. 267 alin. 2 din Codul Muncii actual "în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Acțiunea sa consideră reclamantul că, este admisibilă pentru că o astfel de cerere, pentru constatarea nulității absolute a concedierii (pentru lipsa convocării în vederea cercetării disciplinare prealabile) este imprescriptibilă, iar în cazul în care angajatorul nu face dovada convocării, sancțiunea este cea a nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară cu concedierea salariatului (art. 268 alin. 2 din Codul Muncii ).
In drept si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 38, 76, 78 267, 268,269 muncii.
Intimata SC SA, prin întâmpinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata. Acțiunea formulata a fost întemeiata pe dispozițiile Legii nr. 53/2003, insa legea nu retroactivează, dispune numai pentru viitor, motiv pentru care a invocat excepția de nerectroactivitate a legii. Decizia de concediere a fost emisa in baza art. 130 lit. i din fostul cod al muncii, in vigoare la acea data. In fostul cod al muncii nu apar termenii de cercetare prealabila si nulitate absolută.Cercetarea prealabilă a fost totuși facută, dovada fiind înscrisurile atașate la dosar.
După primirea deciziei, a contestat-o, pronunțându-se hotărâri judecătorești irevocabile.
Faptul ca după desfacerea contractului, reclamantul nu a mai lucrat, așa cum reiese din copia cărții de munca, nu tine de efectele deciziei ci mai degrabă de modul sau deficitar in desfășurarea activității.
A depus la dosar actele ce au stat la baza efectuării cercetării prealabile, sentința civila nr. 2929/1991 a Judecătoriei Slatina, decizia civilă nr.1249/1992 a Tribunalului Județean
La termenul de judecata din data de 28.10.2008, instanța de fond a invocat din oficiu si excepția tardivității formulării prezentei contestații si, ulterior la termenul din data de 11.11.2008, exceptia autoritatii lucrului judecat.
Având in vedere dispozitiile art. 137 din proc. civ. instanta se va pronunța mai intai asupra excepțiilor invocate, întrucât examinarea acestora face de prisos analizarea fondului pricinii.Codul de procedura civilă nu arata in ce ordine trebuie solutionate exceptiile invocate concomitent inaintea instanței, limitandu-se la precizarea ca acestea trebuie rezolvate înaintea fondului. Judecatorul trebuie sa deducă ordinea de soluționare a excepțiilor din caracterul si efectele pe le produc in cadrul procesului civil. Au fost invocate excepțiile tardivității exercitării contestației si autoritatii lucrului judecat. A considerat instanța de fond că are prioritate excepția autoritatii lucrului judecat, întrucât admiterea acesteia împiedică instanța sa mai desfășoare vreo activitate cu privire la dreptul dedus judecății.
Conform disp. art. 1201 civ. este lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiată pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, făcute de ele si in contra lor, in aceeași calitate.
In jurisprudență s-a decis ca pentru a exista autoritate de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul sa fie formulat in ambele acțiuni in același mod, fiind suficient ca din cuprinsul lor sa rezulte ca scopul final urmărit de parte este identic.
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului 275/1992 al Judecătoriei Slatina, a contestat aceeași decizie de concediere. Prin sentința civila nr. 2929/1992 a acestei instanțe a fost admisa contestația, anulata decizia de concediere, dispunandu-se reintegrarea contestatorului in funcția avuta anterior si plata drepturilor salariale. Prin decizia civila nr. 986/1992 a Tribunalului Județean O recursul a fost admis iar sentința a fost casata cu reținere pentru audierea unor martori. Insă prin decizia civilă nr. 1249/1992 a aceleeasi instanțe a fost respinsa ca neîntemeiata contestația. Instanțele au analizat condițiile de fond si forma ale deciziei contestate, ca de altfel si eventualele nulitati.
Prin acțiune, contestatorul a urmărit valorificarea aceluiași drept, respectiv desființarea deciziei de concediere,reintegrarea in munca si plata drepturilor salariale.
Deși obiectul celor doua dosare nu este identic, scopul urmărit de este identic, fapt pentru care a apreciat ca întemeiată excepția autorității lucrului judecat.
Recursul declarat de reclamant
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală pe motiv că o hotărâre judecătorească care nu soluționează fondul nu poate avea autoritate de lucru judecat, iar conf. art. 38 Codul Muncii angajații nu pot renunța la drepturile lor.
A solicitat recurentul înlăturarea autorității de lucru judecat și decăderea angajatorului din beneficiul probei admise cu privire la dovada convocării și, pe cale de consecință anularea concedierii și obligarea angajatorului la plata despăgubirilor.
Considerentele deciziei pronunțată de Curtea de Apel
Analizând excepția autorității de lucru judecat constatăm că cererea nr- formulată de recurent la 22.09.2008 are aceleași părți și privește același obiect ca și în cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în dosarul nr. 275/1992 al Judecătoriei Slatina, județul
Litigiul privea pe și SC SA și avea ca obiect decizia de desfacere de carte de muncă cu nr.284/91. Litigiul a fost soluționat irevocabil de instanța de recurs, Tribunalul O l t, prin decizia civilă nr.1249/14.10.1992 în sensul respingerii contestației formulate de.
Pentru a fi îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat conform art.1201 cod civil cele două cereri trebuie să aibă aceleași părți, obiect și cauză.
Cauza unei cereri de chemare în judecată se referă la fundamentul în fapt și în drept pe care reclamantul a înțeles să-și întemeieze acțiunea. Prin urmare, există atâtea acțiuni în nulitate câte motive (cauze) se invocă. Observăm că în dosarul 275/1992 cauza cererii de chemare în judecată (motivul anulării deciziei de sancționare) l-a constituit nevinovăția pe care contestatorul a invocat-o, arătând în cererea sa că nu a săvârșit fapta ce i se impută.
În prezenta cerere de chemare în judecată motivul anulării deciziei de sancționare îl constituie mai multe vicii de procedură referitoare la convocarea salariatului și la modul cum s-a efectuat cercetarea prealabilă (precizări fila 20).
Constatăm astfel că, în mod greșit, instanța de fond a constatat că există identitate de cauză între cele două cereri. Chiar dacă scopul celor două cereri este același, anularea deciziei de sancționare, nu putem vorbi de identitate de cauză întrucât motivele invocate sunt diferite.
Cum instanța de fond s-a pronunțat pe o excepție și nu pe fond conform art. 312 pct.5 Cod procedură civilă urmează să se trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare instanța de fond va analiza excepția tardivității formulării prezentei contestații a reclamantului, excepție invocată deja în fața instanței de fond, dar nesoluționată de instanța de fond ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Această excepție se va analiza de instanța de fond, aspectul tardivității cereri nefiind cercetat de instanța de recurs, instanța de fond nefiind legată sub acest aspect de vreo dezlegare dată de
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 21,.43, împotriva sentinței civile nr.1418/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Casează sentința civilă nr.1418/11.11.2008 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 16 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /16.04.2009
:DC/ 2 ex/28.04.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 181/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 799/2009. Curtea... → |
|---|
