Contestație decizie de concediere. Decizia 312/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 312/2008
Ședința publică din 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1137/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara recurentului depune la dosar o declarație a numitului și copia buletinului acestuia învederând că a fost cu recurentul în perioada în care își căuta un loc de muncă. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a aduce în fața instanței doi martori care după luna aprilie erau cu reclamantul în căutarea unui loc de muncă sau, pentru a depune declarații și de la aceștia.
Instanța, respinge cererea de amânare pentru a se depune declarații extrajudiciare și nemaifiind alte cereri acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatara recurentului susține și oral motivele formulate în scris solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii integrale a contestației, cu excepția petitului rămas fără obiect.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Sub dosar nr- pe rolul Tribunalului Sibius -a înregistrat contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " Art " Sibiu având ca obiect:
- anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.323/02.10.2006 ca fiind netemeinică și nelegală;
- obligarea intimatei la plata către contestator a drepturilor bănești în cuantum de 4050 RON reactualizată până la data plății pentru perioada aprilie 2006 - decembrie 2006;
- obligarea intimatei la completarea carnetului de muncă;
- obligarea intimatei la plata către contestator a unei despăgubiri pentru perioada cât cartea de muncă a fost indisponibilizată;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.71/18.01.2007 a fost admisă în parte contestația precizată de contestator în sensul că intimata a fost obligată să plătească acestuia drepturile salariale cuvenite pe luna aprilie 2006 - actualizate la data plății și să-i completeze la zi carnetul de muncă, celelalte capete de cerere fiind respinse.
Prin decizia civilă nr.598/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA au fost admise recursurile declarate de contestator și intimată și pe cale de consecință, sentința a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Sibiu.
În rejudecare cauza s-a înregistrat sub dosar nr- iar contestatorul a depus la fila 140 precizare prin care arată că s-a reangajat la data de 6.12.2006, drept pentru care cu referire la penultimul petit contestatorul solicită obligarea intimatei la plata sumei de 3690 RON reactualizată cu indicele de inflație până la data plății, sumă reprezentând drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit pentru perioada aprilie 2006 - 6 decembrie 2006. În motivarea acestei precizări, contestatorul arată că intimata a refuzat eliberarea cărții de muncă și efectuarea mențiunilor necesare, ceea ce l-a pus în imposibilitatea de a se angaja la o altă societate și abia în luna decembrie 2006 găsit angajator dispus să-l angajeze în lipsa cărții de muncă.
Probatoriul administrat în primul ciclu procesual a fost completat cu interogatoriul luat societății în cuprinsul căruia instanța reține că statul de plată al contestatorului era semnat, sumele trecute în contractul de muncă corespund cu cele din statele de plată cu excepția plăților în avans iar decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatorului a fost emisă după 6 luni când societatea a constatat că acesta nu s-a prezentat în unitate pentru a-și definitiva situația.
La fila 40 din dosarul cauzei s-a depus decizia nr.389/17.11.2006 prin care se revocă decizia nr.323/25.20.2006 emisă de intimată privind desfacerea contractului de muncă al contestatorului, se constată că raportul de muncă al contestatorului a încetat la data de 27.04.2006, dată la care nu s-a mai prezentat la serviciu iar temeiul de drept al încetării contractului este art.55 lit.b Codul muncii. S-a dispus de asemenea operarea în cartea de muncă a angajatului această operațiune.
Din cuprinsul acestei decizii, instanța a constatat că drepturile salariale au fost achitate la zi.
Prin sentința civilă nr.1137/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă în parte. Pârâta a fost obligată să achite reclamantului indemnizația de concediu de odihnă aferent perioadei lucrate în anul 2006 și să efectueze mențiunile ce se cuvin, la zi, în carnetul său de muncă. Au fost respinse capătul de cerere referitor la anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă ca rămas fără obiect și celelalte pretenții. A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 625 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Concediul de odihnă este reglementat prin art.39 alin.1 lit.c Codul muncii și constituie un drept fundamental ce rezidă din necesitatea asigurării sănătății salariaților, posibilitățile recreative pe care le oferă cu consecințe pozitive asupra randamentului muncii.
Instanța a constatat că intimata nu a depus la dosarul cauzei nici un act să justifice plata indemnizației concediului de odihnă aferent perioadei lucrate în anul 2006 potrivit art.145 Codul muncii astfel încât pe cale de consecință sunt incidente prevederile art.141 alin.4 Codul muncii potrivit cărora la încetarea raportului de muncă concediul de odihnă neefectuat va fi compensat în bani. Dealtfel, această împrejurare legată de neplata indemnizației concediului de odihnă a fost reținută și de Inspectoratul Teritorial d e Muncă Sibiu cu ocazia efectuării unui control al relațiilor de muncă la societatea intimată. Așa fiind, instanța a admis acest capăt de cerere.
De asemenea, prin raportare la conținutul deciziei nr.389/17.11.2006 prin care s-a revocat decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă al contestatorului, instanța constatat că în cauză sunt incidente prevederile art.8 coroborat cu art.20 din Decretul nr.92/1976 potrivit cărora la data încetării raportului juridic de muncă al angajatului, angajatorul are obligația de a completa carnetul de muncă al acestuia cu toate datele ce atestă situația raportului de muncă și să îl înmâneze titularului acestuia.
Față de această prevedere legală instanța a constatat că acest capăt de cerere este întemeiat și pe cale de consecință l-a admis ca atare.
Referitor la primul capăt de cerere instanța a constatat că urmare a revocării deciziei de desfacere a contractului de muncă prin decizia nr.389/17.11.2006 acest capăt de cerere a rămas fără obiect drept pentru care va fi respins.
Cu privire la capătul de cerere care vizează acordarea unei despăgubiri reprezentând echivalentul în lei în valoare actualizată a drepturilor salariale cuvenite pe perioada aprilie 2006 - 6 decembrie 2006 ca urmare a imposibilității angajării contestatorului întrucât nu i-a fost restituit carnetul de muncă, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.10 Codul muncii contractul de muncă este convenția în baza căreia o persoană fizică numită salariat prestează muncă pentru și sub autoritatea unui angajator în schimbul unei remunerații numită salariu. Evidența muncii se realizează în prezent prin 2 sisteme paralele carnetul de muncă care va fi desființat începând cu data de 1.01.2009 și registrul general de evidență a salariaților.
Având în vedere aceste prevederi legale, orice angajator are obligația la data încheierii unui contract de muncă să evidențieze acest act în registrul general de evidență a salariaților astfel încât afirmația contestatorului că nu a reușit să se angajeze din cauza neeliberării carnetului de muncă nu poate fi acceptată prin raportare la această prevedere legală pe de o parte iar pe de altă parte, reclamantul nu a depus acte la dosarul cauzei din care să rezulte că vreun angajator a condiționat angajarea sa de depunerea carnetului de muncă. Așa fiind, instanța a respins acest capăt de cerere.
Cu privire la cheltuielile de judecată instanța a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art.276 Cod procedură civilă, respectiv a obligat intimata la suportarea cheltuielilor de judecată în raport cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii integrale a contestației așa cum a fost formulată și precizată, cu excepția petitului rămas fără obiect.
În expunerea de motive a arătat că, în mod netemeinic, instanța de fond i-a respins petitul privind obligarea intimatei la plata sumei de 3690 lei reactualizată până la data plății, reprezentând drepturile salariale și despăgubirile pe perioada aprilie - 6 decembrie 2006, reținând în mod greșit că i s-au plătit drepturile salariale pe luna aprilie în avans, deși această sumă nu se regăsește pe lunile anterioare, ci numai pe luna aprilie.
Copia incompletă, modificată depusă de pârâtă reprezintă un fals. Actul este scris cu creionul, doar în dreptul numelui său folosindu-se un pix. În dreptul său nu este notată funcția, așa cum s-a procedat în celelalte cazuri, dar există mențiunea "Tichet -164,45", mențiune care la celelalte poziții nu există. La poziția 29 apare o semnătură, deși nu există nici un nume, ceea ce dovedește faptul că unii salariați erau obligați să semneze în alb. Pe act nu există rubrici referitoare la reținerile salariale.
Recurentul susține că nu i s-a comunicat o copie de pe răspunsul intimatei la interogatoriu și nu i s-a acordat termen pentru a lua cunoștință despre conținutul acestuia, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Instanța de fond, apreciază recurentul, nu a coroborat toate probele existente la dosar, neținând cont de adresele nr.418/29.08.2006 și 470/11.10.2006 ale Sibiu în care se menționează că statele de plată nu sunt semnate și cu care dovedește că a făcut toate demersurile necesare pentru soluționarea litigiului.
La data introducerii contestației, 02.11.2006, decizia de desfacere a contractului de muncă nu era recurată. Decizia nr.389, prin care a fost recurată prima decizie de desfacere a contractului de muncă nu i-a fost comunicată, iar la dosar a fost depusă abia la data de 18.01.2007. Intimata este de rea credință deoarece a emis deciziile de desfacere a contractului de muncă după mai mult de 6 luni, împiedicându-l astfel să se angajeze, datorându-i astfel despăgubiri reprezentând echivalentul drepturilor salariale pe perioada aprilie - 6 decembrie 2006.
Atâta timp cât nu a emis o decizie de desfacere a contractului de muncă nu s-au efectuat nici mențiuni în carnetul de muncă și nici în registrul general de evidență al salariaților.
Respingerea celorlalte petite, mai arată recurentul, nu este motivată în sentință.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform prevederilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentului, în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 3690 lei, actualizată cu indicele inflației până la data plății, sumă reprezentând drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit pentru perioada aprilie 2006 - 06.12.2006 ca urmare a imposibilității angajării întrucât nu i-a fost restituit carnetul de muncă.
Carnetul de muncă al contestatorului nu se află în posesia intimatei, ci în posesia A, căruia intimata i-a înaintat decizia nr.389/17.11.2006 prin care se dispune încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art.55 lit.b Codul muncii.
Este fără relevanță susținerea contestatorului în sensul că această decizie nu i-ar fi fost comunicată, câtă vreme a fost comunicată A, căruia îi revine obligația de a face cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă, pe care îi eliberează, la cerere, titularului, dar, pentru mai multă siguranță, instanța de fond a obligat intimata să efectueze aceste mențiuni.
Contestatorul nu a făcut dovada că a solicitat nici intimatei și nici A să facă operațiile necesare în carnetul de muncă și nici că ar fi solicitat eliberarea acestuia. Dealtfel, așa cum exact a reținut instanța de fond, contestatorul nu a făcut nici dovada exactă, fără echivoc a faptului că a încercat să se angajeze, iar unul sau mai mulți angajatori ar fi condiționat angajarea sa de depunerea imediată a carnetului de muncă, situație în care, în mod corect, a fost respins acest capăt de cerere.
În mod, de asemenea corect, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că drepturile salariale i-au fost achitate de către intimată contestatorului, inclusiv pentru luna aprilie 2006. În condițiile în care, așa cum susține în motivele de recurs, statul de plată pe luna aprilie 2006 ar fi conținut inexactități și chiar falsuri, nimic nu l-a împiedicat pe contestator să urmeze procedura înscrierii în fals.
La termenul din data de 02.08.2007 contestatorul a solicitat încuviințarea unui interogatoriu al intimatei, cererea fiind admisă. Intimata a depus la dosar răspunsul la interogatoriu, instanța neavând obligația să-l comunice contestatorului, astfel încât susținerea sa în sensul că, prin acest fapt i-a fost încălcat dreptul la apărare, nu poate fi primită, câtă vreme contestatorul și apărătorul său ales au avut posibilitatea să-l consulte, formulând concluzii și în legătură cu acest răspuns.
Câtă vreme instanța de fond a analizat fiecare capăt al cererii deduse judecății, arătând concret motivele admiterii sau respingerii, nu poate fi primită nici susținerea contestatorului în sensul că instanța nu ar fi motivat respingerea unor capete de cerere.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1137/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./21.04.2008
Jud.fond:,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 775/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1345/2009. Curtea... → |
|---|
