Contestație decizie de concediere. Decizia 325/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 325/
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de contestatoarea, domiciliată în G,-- 8,. 2,. 52 și intimata SOCIETATEA NAȚIONALA DE SA B, cu sediul în B,--10, -orp C,. 2, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 38/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit între părți, având ca obiect
" contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 302/160 din 17.09.2007 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta-intimată SOCIETATEA NAȚIONALA DE SA B consilier juridic, lipsă fiind recurenta-contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citată cu copia motivelor de recurs depuse de societatea intimată, contestatoarea a depus precizări solicitând judecarea cauzei în lipsă; s-a atașat procesul-verbal încheiat conform dispozițiilor art. 96 (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22.09.2005 privind lipsa motivată a judecătorului învestit în urma repartizării aleatorii cu soluționarea cauzei, după care:
Curtea înmânează duplicatul precizărilor depuse de recurenta-contestatoare reprezentantului recurentei-intimate.
Reprezentantul recurentei-intimate solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul precizărilor și de punctul de vedere al recurentei contestatoare față de motivele invocate în recurs de societatea recurentă.
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru ca reprezentantul recurentei-intimate să ia cunoștință de punctul de vedere exprimat de recurenta-contestatoare.
Reprezentantul recurentei-intimate nu se opune.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, a răspuns pentru recurenta-intimată consilier juridic, lipsă fiind recurenta-contestatoare.
Reprezentantul societății recurente învederează instanței că a luat cunoștință de punctul de vedere al contestatoarei exprimat prin precizările depuse la dosar. Nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul recurentei-intimate solicită admiterea recursului declarat de societatea intimată, menținerea deciziei de concediere ca legală și temeinică pentru motivele descrise în cererea de recurs. Pentru aceleași motive solicită și respingerea recursului declarat de contestatoare.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6968/121 din 07.11.2007 la Tribunalul Galați contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr. 302/160 din 17.09.2007 emisă de intimata Societatea Națională de SA - Sucursala B - solicitând admiterea contestației, anularea deciziei, reintegrarea sa în funcția deținută și obligarea angajatorului la daune materiale în sumă de 10.000 lei.
Prin decizia nr. 302/160 din 17.09.2007 intimata a dispus încetarea contractului de muncă al salariatei sale încadrată în funcția de oficiant telecomunicații la Stația RR G în baza art. 65 (1) coroborat cu art. 55 și art. 68 din Codul muncii la data expirării termenului de preaviz conform art. 2 din decizie.
În motivarea deciziei de concediere s-a arătat că măsura este determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din motive economice, ca urmare a reorganizării activității societății, a dificultăților economice și a transformărilor tehnologice, având la bază menținerea competitivității, adoptarea organizării muncii la volumul de activitate impus de pârâtă în condițiile ce rezultă din Planul privind concedierea colectivă a unor angajați din cadrul Societății Naționale de aprobat prin Decizia nr. 10/22.08.2007 a Consiliului de Administrație.
În art. 2 din decizia s-a menționat că preavizul acordat salariatului este de 30 de zile calendaristice.
S-a mai menționat în decizie că societatea nu are locuri de muncă vacante și a notificat B prin adresele nr. 33320/23.08.2007 și nr. 64/29.08.2007 solicitând sprijinul în vederea găsirii unui loc de muncă corespunzător pregătirii/calificării salariatului.
În contestația formulată de contestatoare s-a arătat că prin adresa nr. 302/14714 din 30.08.2007 i se aduce la cunoștință desființarea postului și începerea perioadei de preaviz de 30 de zile, iar la 17.09.2007 i s-a emis decizia nr. 302/160.
A mai arătat contestatoarea că măsura concedierii s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. c din Codul muncii, respectiv în perioada în care se afla în concediul legal de odihnă.
A mai arătat că măsura dispusă s-a luat și cu încălcarea art. 70 din Codul muncii.
A susținut că deși s-a menționat că măsura dispusă a fost pentru "dificultăți economice", la data de 16.08.2007 a fost organizat un concurs pentru ocuparea unor posturi din societate.
Decizia de concediere nu cuprinde și lista locurilor de muncă disponibile conform art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
A arătat că decizia de concediere este lovită de nulitate conform art. 76 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În motivarea întâmpinării intimata a menționat că măsura concedierii a fost dată pentru eficientizarea și rentabilizarea societății cu acordul Federației Sindicatelor din Telecomunicații pe baza unui studiu temeinic.
A mai arătat că a aplicat criteriile prevăzute de art. 80 din contractul colectiv de muncă și că desființarea locurilor de muncă este efectivă.
A mai susținut că a acordat contestatoarei preavizul prevăzut de art. 74 din Codul muncii și concedierea s-a produs la expirarea acestuia, astfel că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 60 alin. 1 lit. i și art. 70 din Codul muncii.
Mai mult decât atât,a arătat intimata, la data de 05.09.2007 contestatoarea, prin adresa nr. 302/14645/30.08.2007 a fost rechemată din concediul de odihnă.
La data expirării preavizului s-a produs efectul concedierii astfel că, contestatoarea nu se afla în concediul de odihnă.
Concursul care a avut loc la data de 16.08.2007 a fost pentru rețeaua de calculatoare a societății și nu are nici o relevanță asupra măsurii de concediere dispusă, contestatoarea putând să participe la acest concurs.
Prins sentința civilă nr. 38 din 10.01.2008 s-a admis excepția nulității deciziei nr. 302/160/17.09.2007.
S-a constatat nulitatea deciziei de concediere.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior.
S-a dispus obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrare, actualizate la data plății.
S-a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata societății intimate, în funcția de oficiant telecomunicații, iar prin decizia nr. 302/160/17.09.2007 a fost concediată în baza art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 55 și art. 68 din Codul muncii, cu motivarea că postul a fost desființat.
Conform art. 60 din Codul muncii (1) lit. c, concedierea salariaților nu poate fi dispusă, pe durata efectuării concediului de odihnă.
Dispozițiile legii sunt clare în sensul că nu se poate dispune concedierea, nefiind vorba de efectul acesteia, respectiv încetarea raporturilor de muncă, așa cum interpretează intimata atunci când invocă faptul că măsura concedierii nu s-a produs la data comunicării deciziei.
Deși intimata susține că prin adresa nr. 302/14645/30.08.2007 (fila 48 dosar fond) contestatoarea a fost rechemată din concediul de odihnă, începând cu data de 05.09.2007, nu s-a făcut nici o dovadă că această adresă i-a fost comunicată reclamantei, ba, mai mult din fișa de pontaj pentru luna septembrie 2007 (fila 63 dosar fond) rezultă clar că în perioada 01.09 - 17.09 contestatoarea a fost pontată ca fiind în concediu de odihnă, iar începând cu 17.09 până la sfârșitul lunii a avut concediu medical.
Ca urmare măsura concedierii, luată la data de 17.09.2007, a fost dispusă când contestatoarea se afla în incapacitate temporară de muncă, lucru interzis de art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Potrivit art. 76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, în consecință, instanța a admis excepția, a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere și a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior emiterii deciziei.
În temeiul dispozițiilor art. 78 din Codul muncii, intimata a fost obligată să-i plătească contestatoarei drepturile salariale de la data concedierii, până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflație.
Întrucât nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de contestatoare, instanța de fond a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatoarea și intimata Societatea Națională de SA, ambele considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său contestatoarea a susținut că în mod greșit instanța de fond nu i-a acordat daunele morale solicitate în cuantum de 10.000 lei.
A arătat că, potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, modificat prin Legea nr. 237/2007, angajatorul este obligat să despăgubească salariatul în situația în care a suferit un prejudiciu moral sau material din culpa angajatorului, în timpul serviciului sau în legătură cu serviciul.
A susținut că prin desfacerea contractului de muncă în momentul în care se afla în concediu de odihnă și anularea deciziei pentru nulitate absolută justifică acordarea daunelor morale pentru prejudiciul moral produs.
A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond și admiterea acestui capăt de cerere.
În motivarea recursului său intimata a susținut că instanța de fond admițând excepția nulității absolute a pronunțat o hotărâre nelegală.
A arătat că măsura concedierii a fost dispusă la data încetării contractului individual de muncă și nu de la data emiterii deciziei de concediere, respectiv la data de 19.11.2007, dată la care a încetat contractul de muncă al contestatoarei și nu pe data de 17.09.2007 când a fost înregistrată decizia de concediere, astfel că la data de 19.11.2007 contestatoarea nu se mai afla în nici una din situațiile prevăzute de art.60 din Codul muncii.
A arătat că instanța de fond,a interpretat greșit art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii confundând data emiterii deciziei cu data dispoziției de încetare a raporturilor de muncă.
A mai arătat că, comunicarea către societate a certificatului medical seria - nr. - din 18.09.2007 pentru perioada 17.09.2007 - 21.09.2007 s-a făcut la 26.09.2007, astfel că angajatorul nu avea de unde să prevadă că la data de 17.09.2007 salariata a intrat în incapacitate temporară de muncă, fără să fi anunțat.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurenți, cât și de prevederile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul contestatoarei:
Este adevărat că potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii angajatorul poate fi obligat să-l despăgubească pe salariat și pentru eventualele prejudicii morale produse dar, acest prejudiciu trebuie justificat de către salariat lucru pe care recurenta nu l-a făcut.
În ceea ce privește recursul declarat de intimată, susținerile acesteia nu pot fi primite.
Art. 60 din Codul muncii statuează interdicția (temporară) a concedierii salariatului în condițiile prevăzute de text, deci, ea operează la momentul emiterii deciziei indiferent de data producerii efectelor ei.
Această interdicție a concedierii operează chiar și în situația în care concediul medical a intervenit în forma concedierii.
Or, așa cum arăta și recurenta, concediul medical a intervenit începând cu data de 17.09.2007, data emiterii deciziei de concediere.
Faptul că l-a comunicat cu întârziere certificatul de concediu medical nu are relevanță în cauză, ci doar faptul că el certifică existența unei situații prevăzute de art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Deci, art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii nu se putea opera la data când opera efectul deciziei de concediere pentru că nu efectele acestei dispoziții se suspendă ci invers, efectele concedierii se suspendă până la încetarea stării de incapacitate sau luarea măsurii.
Având în vedere cele menționate mai sus, curtea reține că motivele invocate de ambii recurenți nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de aret. 304 Cod procedură civilă și nici nu au fost invocate motive care să determine aplicarea art. 3041Cod procedură civilă.
În atare condiții, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatoare și intimată împotriva sentinței civile nr. 38/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de contestatoarea, domiciliată în G,-, - 8,. 2,. 52 și intimata SOCIETATEA NAȚIONALA DE SA B, cu sediul în B,--10, -orp C,. 2, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 38/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABIL
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2008.
Pt. Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
judecător
aflat în cf. art. 261 al.2 aflat în cf. art. 261 al.2
Cod procedură civilă, Cod procedură civilă,
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
Dr. Dr.
Grefier,
-
: - -
: 2 ex.//11 August 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Ion Ioneci
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 473/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 566/2008. Curtea... → |
|---|
