Contestație decizie de sancționare. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 566/
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 3A,. 19 și G,-, - 1,. 72, împotriva sentinței civile nr. 425/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în G, str. - -, 54, jud. G, având ca obiect " contestație decizie de sUSPENDAre" împotriva deciziei de suspendare nr. 11 emisă de societatea intimată la data de 05.02.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul contestator avocat - și pentru intimata SC SA avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Apărătorul recurentului contestator depune la dosar xerocopia adresei nr. 870/P/01.09.2008 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, înregistrată la sediul intimatei sub nr. 1150/02.09.2008, prin care se comunică faptul că s-a început urmărirea penală împotriva contestatorului și a altor persoane. Solicită suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă motivat de faptul că plângerea penală a stat la baza emiterii deciziei de suspendare a contractului de muncă.
Apărătorul intimatei solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei motivat de faptul că nu există legătură de cauzalitate cu obiectul cererii dedus judecății.
Curtea, deliberând asupra cererii de suspendare a cauzei formulată de apărătorul recurentului contestator în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, o respinge ca nefondată neimpunându-se suspendarea cauzei.
La întrebarea instanței adresată părților, acestea declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurentului contestator, pentru motivele descrise în cererea de recurs, solicită admiterea recursului apreciind nelegală hotărârea instanței de fond. Cu înscrisurile depuse la dosarul de fond și în recurs apreciază că a făcut dovada că în cauză se impune suspendarea până la definitivarea urmăririi penale. Susține că angajatorul avea posibilitatea de a suspendat contractul individual de muncă al salariatului numai dacă acesta își încălca atribuțiile de serviciu, ori acest lucru nu a fost dovedit. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea legalității și temeiniciei hotărârii pronunțată de instanța de fond susținând că nu se impune suspendarea cauzei așa cum a deliberat și instanța. Societatea intimată a făcut dovada că suspendarea contractului individual de muncă a fost ca urmare a formulării plângerii penale împotriva contestatorului. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 425/31.03.2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SA.
A fost obligat contestatorul către intimată la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prim instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC G anularea deciziei nr. 11 din 05.02.2008, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului, la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la 05.02.2008, și până la reintegrarea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că este angajatul societății SA G, conform contractului de muncă nr. 89000/01.06.1998 și ocupă funcția de șef serviciu aprovizionare -desfacere (producție).
La data de 28.01.2008 s-a solicitat de către conducerea societății să se efectueze un inventar la depozitul de produse albe (motorină și benzină), fără zestrea conductelor, incomplet și fără obiecțiunile gestionarilor și ale șefului de depozit, în urma căruia a fost încheiat un proces-verbal de inventariere, incomplet, înregistrat sub nr. 107/28.01.2008.
A precizat că, înainte de inventarierea acestor produse, obligatoriu, trebuia să se efectueze reglarea rezervoarelor conform stocurilor scriptice.
Având în vedere că la livrarea în gestiune erau obligați să livreze produse cu densitate diferită față de cea reală, de foarte multe ori se constatau de către reprezentanții societății diferențe între cantitatea livrată și cea plecată din rezervor.
De asemenea, la momentul descărcării din cisterne a produselor petroliere și manipulării către rezervoare nu se constatau și înregistrau niciodată pierderile sau minusurile, practic cantitatea scrisă în avizul de însoțire a mărfii, sau după caz a facturilor fiscale, se înregistrau în scriptele societății chiar dacă nu corespundeau adevărului, fiind obligați să ia în gestiune cantitățile trimise de expeditor și nu a celei constatate faptic.
În relații contractuale cu SA G se află și, care, pe toată perioada deținerii gestiunii în care se manipulau produse petroliere ale acestor societăți nu se acordau consumuri tehnologice, din această manipulare rezultând pierderi.
De asemenea, conform Regulamentului Intern și a Normelor Interne, la efectuarea inventarelor interne și a celor vamale există obligativitatea efectuării de reglări de rezervoare conform stocurile scriptice.
Toate aceste reglări la manipulările de produse petroliere erau cunoscute de către conducerea societății, însă în procesul-verbal de inventariere înregistrat sub nr. 107 din data de 28.01.2008, au fost evitate a se evidenția aceste minusuri, fiindu-i imputabilă o situație atipică prin această decizie de suspendare și prin sesizarea organelor de cercetare cu o plângere penală, în condițiile în care conducerea societății cunoștea faptul că la nivelul firmelor care se ocupa de produse petroliere există stasuri, norme, sau liste privind consumurile tehnologice care prevăd un coeficient de pierdere.
Mai mult, văzând instalațiile tehnologice care au o vechime mai mare de 10 ani, se poate observa cu ușurință cum se face să se mărească coeficientul de pierdere a produselor petroliere aparținând.
În susținerea contestației s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A precizat că suspendarea contractului de muncă încheiat de societate cu contestatorul are la bază plângerea penală depusă anterior, împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215 indice 1 al 1 și 2. penal, cu aplicarea art. 41 al 2. penal.
Datorită lipsurilor mari constatate în gestiunea contestatorului, respectiv 173 tone motorină euro și 8,77 tone benzină, în valoare totală de 768.227 lei ron, datorită dispariției unor documente importante la care avea acces contestatorul (registrele de măsurători zilnice) precum și a faptului că există numeroase indicii că acesta și-a exercitat cu rea-credință atribuțiile de serviciu, prin îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor pe care le avea și care erau prevăzute în fișa postului și în Regulamentul de Ordine Interioară, au luat hotărârea suspendării raporturilor de muncă cu contestatorul până la finalizarea dosarului penal.
În prezent unitatea nu mai manifestă încredere față de persoana contestatorului, față de loialitatea și profesionalismul acestuia și de aceea a luat decizia de suspendare a contractului de muncă, până la soluționarea plângerii penale.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 11/05.02.2008 intimata SC Gad ispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul disp. art. 52 lit. "c" din Codul muncii, pe motiv că acesta nu a respectat atribuțiunile și responsabilitățile legale cuprinse în fișa postului și a încălcat prevederile regulamentului intern, formulându-se plângere penală.
Instanța a apreciat că măsura dispusă de intimată este legală din următoarele considerente:
Executarea contractului individual de muncă, reprezintă un proces ce se desfășoară în timp. În acest interval de timp, pot interveni anumite împrejurări prevăzute chiar de lege, care să împiedice temporar înfăptuirea obiectivului și efectelor contractului, chiar a obligațiilor reciproce ale părților. astfel suspendarea acestuia.
În temeiul disp. art. 52 al. 1 lit. "c" din Codul muncii, contractul de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În prezenta cauză, intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului (fila 11 dosar fond) pe motiv că nu a respectat atribuțiunile și responsabilitățile legale cuprinse în fișa postului și a încălcat prevederile regulamentului intern.
Deoarece angajatorul nu se poate pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției angajatului și nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind competențe ale organelor judiciare, în mod corect a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatorului.
Suspendarea din funcție a contestatorului, este o măsură legală care protejează unitatea intimată față de pericolul continuării activității ilicite; ulterior, în situația în care se va constata nevinovăția acestuia, prevederile legale, conferindu-i un drept firesc la despăgubiri.
Motivele invocate de contestator se refera la nevinovăția sa în ceea ce privește fapta pentru care intimata a formulat plângere penală si nu pot fi analizate în aceasta fază.
În consecință, s-a respins ca nefondată contestația împotriva deciziei nr. 11/05.02.2008.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul, în baza disp. art. 81 alin. 1 și art. 82 din Legea nr. 168/1999 precum și art. 304 indice 1 și art. 312.pr. civilă, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței primei instanțe și admiterea contestației pentru următoarele motive.
Hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu s-a efectuat o verificare efectivă a condițiilor în care s-a suspendat contractul individual de muncă iar motivare este deficitară cu privire la legalitatea măsurii.
Art. 52 lit. c din Codul munciia fost apreciat în practică și doctrină ca fiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Nu s-a analizat legătura de cauzalitate între plângerea formulată de angajator, fapta sa și atribuțiile pe care le avea în cadrul societății.
Intimata nu a formulat întâmpinare însă, prin apărător, în fața instanței, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 52 al. 1 din muncii, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Din actele dosarului rezultă că prin adresa nr. 870/01.09.2008 intimata a făcut dovada faptului că împotriva contestatorului s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, faptă prev. de art. 215 indice 1 alin. 2.pen.
În consecință, fapta pentru care a fost începută urmărirea penală are legătură cu serviciul contestatorului.
Luând măsura suspendării contractului individual de muncă angajatorul nu se pronunță asupra vinovăției sau nevinovăției angajatului și nici asupra răspunderii sale penale acestea fiind chestiuni a căror soluționare intră în sfera de activitate a organelor juridice astfel că în mod corect s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al recurentul.
Mai mult decât atât, instituția suspendării contractului de muncă reprezintă o măsură de protecție a angajatului, al cărui contract de muncă nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Instanța apreciază că dispozițiile examinate nu contravin nici dreptului la muncă garantat de Constituție salariatul nefiind împiedicat să se încadreze în perioada suspendării contractului de muncă la altă unitate sau în altă funcție decât cea cu care este incompatibilă faptei ce constituie obiectul acuzării.
Instanța mai reține că prezumția de nevinovăție în sensul legii fundamentale este o măsură de protecție constituțională a libertății individuale, cu aplicabilitate deci în dreptul penal și procesual penal. Prin dispozițiile textului constituțional menționat s-a statuat că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare este considerată nevinovată persoana căreia i se impută săvârșirea unei fapte penale, așa cum a statuat chiar Curtea Constituțională prin decizia nr. 24/2003.
Față de aceasta, facultatea de a lua măsura suspendării, acordată angajatorului, prin dispoziția legală criticată, nu încalcă prezumția de nevinovăție, consemnată în Constituție contrar susținerilor recurentului.
Deci măsura suspendării este la latitudinea societății, instanța nefiind competentă să cenzureze, dacă sunt sau nu motive justificate pentru ca societatea să formuleze plângere.
În atare condiții criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate, hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a disp. art. 52 lit. c din și prin urmare, în temeiul disp. art. 312 al. 1.pr.civ. se va respinge recursul declarat de contestator ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ESPINGE ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 3A,. 19 și G,-, - 1,. 72, împotriva sentinței civile nr. 425/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//21 Octombrie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: C-tin/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 325/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 271/2009. Curtea de... → |
|---|
