Contestație decizie de concediere. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 326/2009
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1036/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, și de pârâta RE- împotriva aceleiași sentințe.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta reclamantă și avocat pentru recurenta pârâtă RE-, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul recurentei reclamante depune la dosar un set de acte și copia dosarului execuțional, din care un exemplar se comunică cu mandatarul intimatei pârâte. Invocă excepția tardivității depunerii motivelor suplimentare de recurs, cât și pe cea a nulității acestora.
Mandatarul recurentei pârâte învederează instanței că este de acord cu excepția tardivității depunerii motivelor suplimentare de recurs ridicată de mandatarul recurentei reclamante și rămâne la aprecierea instanței admiterea sau respingerea ei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele arătate în cererea de recurs, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de sancționare disciplinară nr.176/2008. Arată că practica judiciară depusă la dosar, respectiv de la ribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați ar impune aplicarea unitară a soluțiilor date în astfel de cauze. Susține oral motivele de recurs și concluziile scrise depuse la dosar. Solicită ca instanța să se pronunțe asupra restituirii cauțiunii depuse de recurenta pârâtă. Fără cheltuieli de judecată. Față de recursul reclamantei, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Mandatarul recurentei reclamante solicită respingerea recursului pârâtei și reținerea cauțiunii pentru acoperirea cheltuielilor de judecată și a daunelor morale solicitate prin acțiune. În practica judiciară depusă de mandatarul pârâtei recurente, spețele nu sunt identice cu cea din dosarul cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă formulată la 18.04.2008 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta Re- solicitând:
-anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr.176/2008 și reîncadrarea reclamantei pe postul de director general cu plata drepturilor salariale ( actualizate și cu dobânda legală)începând cu data deciziei de desfacere a contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
-constatarea nulității deciziei nr.100/3.03.2008 în ceea ce privește suspendarea contractului de muncă al reclamantei și plata sumei de 7900 lei salariul pe durata suspendării
-obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu (3400 lei );
-obligarea pârâtei la plata sumei de 40000 lei daune morale pentru cele două acte abuzive și cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că a fost angajată ca director general la societatea pârâtă și a beneficiat și de mandat de administrare.In această calitate a desfășurat activitatea până la începutul anului 2008 când asociatul unic, nejustificat, i-a interzis accesul în societate și apoi, în timpul concediului medical, nu i-a plătit drepturile salariale.
Inițial au fost emise acte de sancționare cât timp se afla în concediu medical însă acesta au fost revocate și contractul său de muncă a fost suspendat, până la îndeplinirea procedurii cercetării disciplinare, deși textul legal (art.52 alin.l Codul Muncii ) se referă la durata cercetării disciplinare. Drepturile salariale nu i-au fost plătite din perioada suspendării, deși ea a credit societatea cu 5000 Euro necesari plății salariilor angajaților.
Sancțiunea maximă ce i-a fost aplicată nu se justifică pentru că abaterile reținute nu există.
In drept se invocă dispozițiile art.52 alin.l lit. a, art.263, art.264, 268 lit.b și c, art.269 Codul muncii.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar prin cererea reconvențională pârâta a solicitat obligarea reclamantei pârâte reconvențional la plata sumei de 7500 euro și 7012,44 lei daune cauzate societății și cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reconvenționale se arată că suma de 7500 euro constituie prejudiciu produs prin aceea că reclamanta a produs autoturismului de serviciu 4 accidente în urma cărora autoturismul nu a fost reparat în service-uri agreate de societatea de leasing, astfel că aceasta din urmă a constatat o scădere a valorii mașinii cu 7500 euro.
Suma de 7012,44 lei reprezintă salariul pentru perioada octombrie -decembrie 2007 două persoane (angajate fictiv de reclamantă - în sumă de 6877,20 lei ) și convorbiri efectuate nejustificat în roaming, de pe telefonul de serviciu (1035,24 lei ).
În drept se invocă art.119,120 și 274 Cod pr.civilă.
Prin sentința civilă nr.1036/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus contestația a fost admisă în parte, tot în parte fiind admisă și cererea reconvențională. A fost anulată în parte decizia nr.176/07.2008 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei numai în ceea ce privește abaterile săvârșite și sancțiunea aplicată pe care o înlocuiește cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni prevăzută de art.264 lit.d Codul muncii. A fost dispusă reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior. A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 25.981 reprezentând drepturi salariale neachitate pentru perioada ianuarie - octombrie 2008 și concediu de odihnă neefectuat pentru anii 2006-2007, actualizată până la data plății efective și cu dobânda legală de la 18.04.2008 și până la plată. Din aceste sume se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate de instanță (10% din salariul de bază pentru 3 luni). A fost anulată în parte decizia nr.100/03.03.2008 numai în ceea ce privește durata suspendării contractului individual de muncă care este cuprinsă între 28.03 - 07.04.2008. A fost obligată contestatoarea să plătească intimatei despăgubiri în sumă de 889,57 lei. Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiunea principală și din cererea reconvențională. A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 600 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei prin contractul individual de muncă nr.47/6.03.2006 în funcția de director general.
Veniturile societății pârâte (așa cum aceasta le-a indicat prin întâmpinare înainte și după preluarea activității de către reclamantă au fost următoarele:
-în anul 2005 au fost de 1.123.777 lei,
-în anul 2006 au fost de 1.118.275 lei, iar
-în anul 2007 au fost de 926.523 lei.
Pe parcursul activității reclamanta a creditat societatea cu suma de 5000 euro (sumă obținută de ea printr-un credit bancar) pentru plata salariaților societății.
Prin decizia nr.100/2008 s-a suspendat contractul de muncă al reclamantei până la îndeplinirea procedurii de cercetare prealabilă, iar prin decizia nr. 176/2008 i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.
In această ultimă decizie se invocă toate abaterile pretins a fi săvârșite de reclamantă și dispozițiile încălcate respectiv art.25,37,46 și 58 pct.3,12 și 19 din
Referitor la abaterile indicate în decizie tribunalul a reținut următoarele:
- faptul că a angajat societatea în contracte neaprobate de conducere nu poate fi reținut întrucât, conform fișei postului, reclamanta putea să încheie contracte fără aprobarea asociatului unic;
- faptul că a angajat două persoane în perioada octombrie -decembrie 2007 în mod fictiv deoarece acestea nu au desfășurat activitățile pentru care au fost plătite, nu s-a dovedit în cauză. La dosar există două declarații de martor referitor la acest aspect, anume martora - una dintre cele două angajate, care a declarat că a lucrat la domiciliu și a fost plătită pentru această muncă, și declarația martorei care a arătat că doar ea dădea de lucru acasă și doar angajatelor care veneau efectiv zilnic la serviciu. Cele două declarații sunt contradictorii, deci nu s-a format convingerea instanței că cele două angajate au fost plătite fictiv și mai ales că reclamanta a încasat acei bani, cât timp martora a arătat că a fost plătită pentru munca depusă. Apoi, și cercetarea penală efectuată pentru a lămuri aceste aspecte (pentru că pontajul nu era întocmit de reclamantă) nu s-a finalizat;
- a pus la dispoziția unei terțe persoane un telefon mobil cu cartelă, deși nu exista contract de colaborare. Această abatere a fost dovedită cu declarația martorei și cu existența telefonului la acea persoană;
- efectuarea de convorbiri în interes personal în roaming în ianuarie 2008 este dovedită de asemenea cu desfășurătorul facturii telefonice. Suma solicitată în cererea reconvențională excede sumei constatate chiar de reclamantă prin referatul depus, anume aceea de 889,57 lei, astfel că numai această sumă (confirmată și de factură ) se va acorda;
- faptul că a dispus vânzarea unor produse fără TVA și fără documente justificative este de asemenea dovedită prin declarația martorei și existența sumelor în casă la controlul asociatului unic. Totuși această abatere nu poate fi reținută ca foarte gravă întrucât chiar martora (angajata pârâtei) a arătat că vânzarea fără TVA nu era o practică a reclamantei sau a societății, ci s-a întâmplat o singură dată.
- faptul că a pus la dispoziția unei persoane străine documente confidențiale -nu s-a dovedit în cauză. Martora a indicat că a arătat niște documente numitului, care era oricum client al societății, însă nu s-a dovedit caracterul confidențial al actelor, știut fiind că unele acte sunt destinate publicității prin registrul comerțului;
- faptul că a folosit autoturismul în interes personal avariindu-l, nu s-a dovedit, iar avarierea nu poate fi imputată ca abatere disciplinară pentru că a fost reparată de asigurator, iar reclamanta nu a fost angajată ca și conducător auto);
- faptul că a depășit plafonul de km de asemenea nu este imputabil reclamantei pentru că nu i s-a indicat acest plafon care nu rezultă din contractul de închiriere încheiat între pârâtă și primul beneficiar al contractului de leasing, singurul contract care putea fi cunoscut de reclamantă;
- faptul că nu s-a mai prezentat la serviciu din 17.03.2008 de asemenea nu îi este imputabil întrucât i s-a suspendat contractul de muncă în vederea desfacerii disciplinare.
Ca urmare s-a dovedit în cauză, doar că reclamanta a dat un telefon mobil unei persoane străine, a efectuat convorbiri în interes personal și că o singură dată a efectuat vânzări fără a întocmi documente, acestea întocmindu-se ulterior. Aceste abateri nu se pot încadra în dispozițiile invocate de pârâtă care se referă la fapte intenționate care produc pagube sau duc la oprirea activității. Nici scăderea veniturilor (relativ redusă )nu poate fi imputată reclamantei care a reușit să mențină societatea aproape la același nivel într-o perioadă de criză economică generalizată.
Pentru toate acestea, întrucât abaterile reținute de instanță există, însă sunt mult mai puțin grave decât cele reținute de pârâtă, în baza art.264 lit. d Codul munciis -a admis în parte acțiunea principală și s-a înlocuit măsura aplicată cu cea a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%. Instanța a apreciat că această măsură este suficientă având în vedere activitatea reclamantei până la acest moment și abaterile săvârșite.
Decizia nr.100/2008 privind suspendarea s-a redus la perioada 28.03-7.04.2008 pentru că în restul perioadei reclamanta s-a aflat în concediu medical.
Pârâta a fost obligată să plătească drepturile salariale restante pentru perioada ianuarie - octombrie 2008 și concediu de odihnă neefectuat în anii 2006-2007 în sumă totală de 25981 lei, actualizată și cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii. Suma a fost recunoscută de pârâtă chiar într-un cuantum mai mare decât cea precizată de reclamantă și deci acordată de instanță.
Cererea de acordare a daunelor morale formulată de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată. Deși este evident că desfacerea contractului de muncă i-a creat un prejudiciu, față de împrejurarea că unele abateri s-au săvârșit, tribunalul a apreciat că reîncadrarea și plata retroactivă a salariilor constituie o reparație suficientă.
In ceea ce privește cererea reconvențională aceasta este doar parțial întemeiată.
Prejudiciul în sumă de 7500 euro nu a fost dovedit de pârâtă.
Autoturismul folosit de reclamantă a făcut obiectul unui contract de leasing către o societate din Germania și We-tex din Germania. Aceasta din urmă a subînchiriat autovehiculul pârâtei. Chiar dacă la predarea mașinii către societatea de leasing aceasta ar fi constatat o scădere a valorii, această scădere nu s-a reflectat în patrimoniul pârâtei sau cel puțin aceasta nu a făcut dovezi în acest sens.
personale ale reclamantei, au fost reținute în referatul întocmit pentru pârâtă fiind în sumă de 889,57 lei și această sumă s-a acordat.
In baza art.274- 275 Cod proc. civilă, cheltuielile de judecată au fost compensate și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 600 lei (1/2) din onorariul de avocat cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât contestatoarea, cât și intimata Re-.
Contestatoarea a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii sale.
În expunerea de motive a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care a solicitat obligarea angajatorului la acoperirea prejudiciului moral provocat de maniera abuzivă și șicanatorie prin care a fost dată afară de la locul de muncă.
Înlăturarea sa din firmă, susține contestatoarea, s-a făcut într-o manieră nelegală și s-a transformat într-un blam care impietat asupra posibilităților sale de a găsi un loc de muncă echivalent, s-a răsfrânt și asupra vieții de familie și a dat naștere unui disconfort psihic major.
Sub aspectul existenței unor abateri, care au stat la baza sancționării sale, contestatoarea apreciază că instanța de fond face greșeli în interpretarea probelor dosarului. În acest sens arată că, deținând un telefon mobil, a fost nevoită să facă apeluri către familie, dar ponderea acestora este infimă în raport cu cele făcute în interesul serviciului.
Contestatoarea mai arată că facturarea mărfurilor sau achizițiilor nu intră în atribuțiile directorului general, fiind nejustificată susținerea faptului că a efectuat vânzări fără a întocmi documente. De asemenea, încredințarea unui telefon mobil către un partener de afaceri al angajatorului a făcut-o în ideea de asigurare a operativității relației comerciale, ceea ce nu reprezintă o abatere disciplinară.
Intimata a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, menținerea deciziei de sancționare disciplinară nr.176/07.04.2008 și întoarcerea executării în sensul obligării pârâtei să-i restituie toate sumele încasate în temeiul hotărârii casate.
În expunerea de motive arată că instanța de fond a reținut greșit starea de fapt. Conform fișei postului contestatoarea încheie contracte comerciale în numele societății și urmărește realizarea acestora. Aceasta, fără a avea acordul asociatului unic, în luna decembrie 2007 contractat un telefon mobil și a schimbat operatorul de telefonie mobilă, deși exista un abonament și un număr de 4 telefoane mobile în perfectă stare de funcționare, iar situația economică a societății nu era de natură să permită acest demers.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că angajarea a două persoane în funcția de inginer și șef atelier nu a fost fictivă, acestea desfășurând activități exclusiv în folosul societății. În acest sens, au fost greșit interpretate depozițiile martorilor - și și a fost exclusă abuziv de la audiere martora, care putea contribui la înlăturarea contradicțiilor constatate în declarații.
Instanța de fond nu a apreciat ca fiind o abatere gravă faptul că petenta contestatoare a efectuat vânzări de produse fără a întocmi documentele legale iar încasarea prețului s-a făcut, din ordinul ei, prin contul personal al economistei.
Contestatoarea, mai arată intimata, a pus la dispoziția unor persoane străine documente confidențiale, respectiv numitului cu care societatea nu avea relații de afaceri.
Instanța de fond s-a substituit organelor de conducere ale societății care sunt suverane în administrarea patrimoniului societății, astfel că o pagubă, indiferent de natura ei, fiind săvârșită cu intenție poate constitui un motiv de desfacere a contractului individual de muncă.
Intimata mai apreciază că hotărârea instanței de fond nu este conformă practicii judiciare în materie care a statuat că organele de conducere ale societății au libertatea de a decide orice măsură sancționatorie împotriva angajaților atâta timp cât s-a dovedit vinovăția acestora, instanța neputând cenzura aceste acte decât în măsura dovedirii nelegalității lor.
Deliberând asupra sentinței recurate prin prisma criticilor formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin primul capăt al cererii de chemare în judecată a intimatei Re -, contestatoarea a solicitat instanței de fond să dispună anularea ca nelegală a deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr.176/07.04.2008.
Instanța de fond a anulat în parte decizia atacată numai în ceea ce privește abaterile săvârșite și sancțiunea aplicată pe care a înlocuit-o cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni, conform prevederilor art.264 lit.d din Codul muncii.
Deși a fost investită de contestatoare cu cenzurarea legalității deciziei atacate, instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare stabilită de intimată cu o altă sancțiune disciplinară, nesocotind prevederile art.263 alin.1 din Codul muncii, potrivit căroraangajatoruldispune de prerogativa disciplinară având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi, ca și pe cele ale art.266 din Codul muncii, potrivit căroraangajatorulstabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat.
Procedând în acest mod, instanța de fond s-a pronunțat extra petita, adică asupra unui lucru care nu s-a cerut, încălcând prin aceasta exigențele principiului disponibilității procesuale, principiu în conformitate cu care instanța este ținută să statueze numai în limitele în care a fost sesizată.
Față de cele ce preced, potrivit art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă coroborat cu art.82 din Legea nr.168/1999 și art.304 pct.6 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de părți, va casa hotărârea atacată, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond și va dispune restituirea către intimată a cauțiunii.
Procedând la rejudecarea cauzei instanța de fond va analiza și se va pronunța asupra tuturor criticilor formulate atât de contestatoare. Cât și de societatea intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite atât recursul declarat de reclamanta, cât și recursul declarat de pârâta RE- împotriva sentinței civile nr.1036/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Sibiu, completului specializat în litigii de muncă.
Dispune restituirea către recurenta pârâtă RE - a cauțiunii în sumă de 3000 RON depusă în favoarea Curții de Apel Alba Iulia în dosar nr- la., Agenția, în contul de garanție nr.--.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Thred. 2ex.
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
| ← Contestație decizie de concediere. | Contestație decizie de concediere. Decizia 5804/2009. Curtea... → |
|---|
