Contestație decizie de concediere.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
E IZIA nr. 543
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, nr.44, județ D, împotriva sentinței civile nr.268 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata în contestație SC SA Târgoviște,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița și intimata în contestație SC SA Târgoviște reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata în contestație a depus la dosar întâmpinare, filele 9-14, un exemplar fiind comunicat apărătorului recurentului.
Avocat având cuvântul arată că a luat cunoștință de întâmpinare. În continuare învederează instanței că cererea de recurs nu este semnată.
Avocat procedează la semnarea cererii de recurs. În continuare având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-contestator susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul neluării în considerare a probatoriului administrat, dar și al formulării unor concluzii care nu se sprijină pe nici un argument.
Arată că susținerea angajatorului potrivit căreia salariatul ar fi sustras materiale din incinta unității, pentru care și-ar fi confecționat chiar și săculeți speciali, nu este susținută de argumente, nici chiar societatea, în dispoziția de încetare a contractului individual de muncă, nu a susținut că recurentul ar fi sustras bunuri aparținând acesteia.
Mai arată că fapta reținută în sarcina recurentului a fost aceea că a încercat să vândă material aparținând societății, moment în care a fost surprins de jandarmi, faptă care este cu totul altceva decât un furt.
În continuare, mai susține că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu ar fi fost necesară existența unei hotărâri penale definitive de condamnare pentru furt a recurentului, fiind dreptul unității să stabilească existența unei asemenea fapte, or, dacă o instanță constată inexistența unei fapte penale dar angajatorul desface totuși un contract de muncă fără a avea abilitarea legii, s-ar ajunge în situația răsturnării principiului prezumției de nevinovăție. Precizează că apărătorul societății poate confirma că același apărător l-a asistat pe recurent și la cercetarea penală.
În fine, mai arată că chiar societatea, prin întâmpinare, a arătat că în situația în care salariatul încalcă disp.art.3.3.8 din Regulamentul Intern referitor la interdicția salariaților de a scoate din unitate bunuri materiale, text de lege coroborat cu disp.art.170 alin.1 pct.2 CCM în care este prevăzută sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă în situația sustragerii sau favorizării sustragerii de bunuri aparținând societății de către un salariat, or recurentul din cauza de față nu a scos din incinta societății material, acesta fiind doar surprins când încerca să-l valorifice pe piață după ce fusese cumpărat tot de pe piață.
Mai susține și că din declarațiile luate martorilor la instanța de fond a rezultat că recurentul a avut un comportament ireproșabil, ca dovadă că în 23 de ani de serviciu a primit ca sancțiune doar un avertisment și că, de fapt, se urmărește concedierea acestuia prin orice mijloace.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimată susține în esență că sentința instanței de fond este legală și temeinică, că societatea a procedat la desfacerea al recurentului care a fost prins în luna mai 2007 de jandarmi când încerca să valorifice 70 kg fier, faptă pe care în instanța de recurs o, dar susține că materialul era cumpărat de pe liberă, susținere negată de probele administrate în cauză și de atitudinea nesinceră a acestuia. Mai arată că la momentul la care a fost prins, recurentul a predat fierul și că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia fierul vechi l-ar fi cumpărat de pe liberă în vederea revinderii, întrucât nimeni nu ar fi cumpărat fier vechi cu 100 lei/kg pentru ca apoi să-l revândă cu 35 lei/kg.
Mai susține că pentru a transporta și comercializat legal aceste materiale sunt necesare documente justificative, precizând că legat de atitudinea nesinceră a recurentului acesta a susținut că în toată perioada cât acesta a fost salariat ar fi fost sancționat doar cu avertisment pentru că a absentat de la serviciu întrucât lucrase într-o zi de sâmbătă în contul căreia ziua următoare a considerat-o liberă, dar din acte a rezultat că a fost plătit și în această zi liberă întrucât recurentul a depus acte din care a rezultat că în acea zi a fost la spital cu un copil de-al său.
În continuare arată că nu poate confirma susținerea apărătorului recurentului că l- asistat la urmărirea penală, întrucât societății i-nu a fost comunicată nici o soluție urmărirea penală fiind încă în curs de soluționare.
În final, mai susține că nu este nevoie de existența unei hotărâri penale de condamnare pentru desfacerea contractului individual de muncă al recurentului, întrucât însăși fapta de sustragere reprezintă o abatere disciplinară gravă care este sancționată cu această măsură extremă și că susținerea potrivit căreia în cauză este vorba de o concediere deghizată este nefondată, atâta timp cât intimata face angajări, în ultimul timp fiind angajate 135 de persoane.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatorul a solicitat anularea dispoziției nr.813 din 9 iulie 2007 de încetare a contractului său de muncă, emisă de intimata SC""SA Târgoviște, reintegrarea sa pe postul deținut anterior și plata drepturilor bănești cuvenite de la data încetării contractului și până la reintegrare.
În motivarea contestației, contestatorul a susținut că a fost salariat al societății intimate în meseria de forjor din anul 1987, nefiind vreodată sancționat, că prin dispoziția nr. 813 din 9 iulie 2007 i-a fost imputată fapta de a fi fost surprins la 12 iunie 2007 încercând să vândă 70 kg. inoxidabil, deși în realitate îl cumpărase din 1 Mai Târgoviște, iar ancheta deschisă de jandarmii care l-au depistat și cea a comisiei de disciplină din cadrul societății angajatoare nu fac dovada vinovăției sale, așa încât greșit i-a fost desfăcut contractul de muncă.
Contestatorul a invocat în drept prevederile art.281,283,284 din codul muncii și a solicitat administrarea probelor cu interogarea intimatei, înscrisuri și martori.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare (filele 13-18) la care a anexat planșe fotografice (filele 19-29) și copia dispoziției contestate (filele 30-31) solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestației cu motivarea că materialul găsit asupra contestatorului provine din dezafectarea unor cuptoare electrice cu cameră, că pentru tăierea acestora era necesar un tratament industrial special de debitare la cald specific secției în care salariatul își desfășura activitatea, precum și pentru că asupra acestuia au fost găsiți niște săculeți special confecționați-adaptați formei bucăților de metal sustrase.
Părțile și-au luat reciproc interogatorii, au depus înscrisuri, au fost audiați martori și a fost efectuată o expertiză în specialitatea mașini unelte și scule (filele 92-96).
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.268 din 26 februarie 2008 respins contestația ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin dispoziția nr.813 din 9 iulie 2007, emisă de intimata SC""SA Târgoviște s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului reținându-se că a fost surprins de către jandarmerie încercând să valorifice cantitatea de 70 kg. inoxidabil provenit din dezmembrarea unor utilaje aparținând societății; că cercetarea disciplinară a fost efectuată după procedura reglementată de art.267 din codul muncii, de o comisie disciplinară din care a făcut parte si un membru al organizației sindicale, dispunându-se convocarea scrisă a contestatorului și luarea unei note explicative în legătură cu fapta imputată.
Instanța de fond a mai reținut că prin procesul-verbal întocmit de comisia de disciplină s-a stabilit gravitatea deosebită a faptei care a fost considerată infracțiune și că salariatul a mai fost sancționat disciplinar cu avertisment la data de 27 mai 2005, pentru nerespectarea programului de lucru.
În egală măsură, s-a arătat că prin procesul-verbal întocmit de Inspectoratul Județean al Jandarmeriei, materialul semifabricat forjat din inox în cantitate de 70 kg. a fost predat șefului serviciului de pază al societății SC""SA Târgoviște, iar expertiza de specialitate efectuată în cauză a concluzionat că acest material putea proveni din axul inferior al unuia din cuptoarele de calcinare casate de angajator, nefiind comercializate în mod uzual pe liberă.
Tribunalul a înlăturat ca vădit subiectivă depoziția martorului, care a fost sancționat la fel ca si contestatorul cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, pentru aceeași faptă și la aceeași dată.
A concluzionat instanța de fond că din coroborarea concluziilor expertizei cu înscrisurile depuse la dosar, inclusiv planșele fotografice și cu împrejurarea găsirii asupra contestatorului a săculeților confecționați special cu scopul transportării materialului găsit asupra sa, rezultă că acesta a sustras cantitatea de 70 kg.de inoxidabil din unitatea la care lucra, iar fapta constituie o abatere disciplinară gravă ce impunea desfacerea disciplinară a contractului său de muncă, sancțiunea fiind corect și legal aplicată, având în vedere și sancțiunea aplicată anterior.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, contestatorul a exercitat recurs (filele 4-7) criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
O primă critică vizează greșeala comisă de prima instanță care a considerat în mod nejustificat că ar fi sustras cantitatea de 70 kg.de material din incinta societății, câtă vreme nici angajatorul, prin dispoziția nr. 813 din 9 iulie 2007 nu a reținut vinovăția sa ci abaterea disciplinară de a fi valorificat pe piață respectivul material.
De asemenea, recurentul a criticat modul eronat în care instanța i-a imputat, pentru justificarea soluției date, că a cunoscut ori trebuia să cunoască că otelul inox provenea de la societatea intimată, deși concluziile expertizei nu sunt în acest sens.
O altă critică privește neluarea în considerare a probatoriilor pe care le-a administrat, instanța apreciind în mod greșit că nu sunt de natură a dovedi contestația.
Pentru aceste motive, invocând cazurile de recurs prevăzute de art.304 pct.7,8.9 și art.3041cod pr.civ. recurentul a solicitat admiterea recursului.
Intimata SC""SA Târgoviște a formulat întâmpinare (filele 9-14) prin care, reiterând susținerile făcute la instanța de fond, a solicitat respingerea ca nefundat a recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Din mijloacele de probă administrate la instanța de fond rezultă fără putință de tăgadă că:
- la data de 28 mai 2007 contestatorul - salariat la societatea intimată în postul de forjor, a fost surprins de jandarmi aparținând Inspectoratului Județean de Jandarmi, încercând să valorifice în 1 Mai din municipiul Târgoviște, cantitatea de 70 kg.material semifabricat forjat din inox.
Acesta nu a negat fapta dar a susținut că a cumpărat materialul de la două persoane rămase neidentificate, cu suma de 100 lei (fila 60).
Asupra contestatorului s-au găsit și săculeți special confecționați (fotografiați în planșele fotografice) spre a transporta bucățile de fier.
Contestatorul nu a putut oferi vreo explicație verosimilă referitoare la scopul pentru care achiziționase materialul-împreună cu alți 2 colegi de muncă-și la motivul pentru care avea asupra sa săculeții cu dimensiuni și formă corespunzătoare barelor de metal.
Materialul cu care contestatorul a fost surprins a fost predat societății, iar expertul desemnat în cauză l-a identificat și expertizat concluzionând că putea proveni de la axul inferior al unuia dintre cuptoarele de calcinare casate și dezmembrate de mai mult timp; acesta a fost factorul care l-a determinat pe expert să formuleze concluzii cu grad de probabilitate iar nu împrejurări care să îl excludă pe contestator din câmpul persoanelor suspectate de a fi comis scoaterea materialului din incinta societății.
pentru corecta soluționare a cauzei, așa cum a stabilit și prima instanță, este faptul sustragerii cantității de 70 kg.de material inoxidabil din incinta societății, căci numai această faptă poate fi considerată abatere disciplinară iar nu posesia bucăților de metal găsite asupra salariatului.
În aceste coordonate, susținerea recurentului-contestator că nu a fost condamnat pentru fapta ce i se impută, nu are nicio relevanță juridică, fiindcă răspunderea disciplinară și răspunderea penală pot coexista în condițiile specifice și diferențiate ale legii penale și respectiv a celei care reglementează raporturile de muncă.
Nici pretinsa încălcare de către prima instanță a prezumției de nevinovăție, principiu specific acuzației în materie penală, nu poate fi invocată în cauza de față, deoarece prima instanță a fost învestită cu o contestație împotriva măsurii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, situație în care trebuie verificate: existența abaterii disciplinare comise de salariat, în accepțiunea dispozițiilor art.263 din codul muncii și respectarea tuturor cerințelor de formă și fond în derularea procedurii cercetării disciplinare și aplicării sancțiunii-care constituie prerogativa angajatorului.
Sub acest aspect Curtea reține că în mod corect instanța de fond, coroborând probatoriile administrate în cauză, a concluzionat că abaterea disciplinară săvârșită de contestator constă în sustragerea de la locul de muncă a cantității de material găsite asupra sa, chiar dacă această faptă nu a fost cercetată și ca infracțiune.
Fiind depistat, după orele de program într-o piață din oraș cu material ce putea proveni dintr-o unică sursă, respectiv SC""SA Târgoviște dar și cu săculeți special confecționați pentru a ascunde și transporta acest material, angajatorul a făcut dovada că salariatul său nu poate justifica proveniența acestui material.
Faptul că în declarația dată, acesta a invocat vag și necircumstanțiat, fără elemente concrete care să permită verificarea, că a cumpărat materialul de la persoane pe care nu le poate nominaliza, fără să explice care a fost scopul achiziționării, ce destinație i-ar fi dat, cine și pentru ce motiv a confecționat săculeții găsiți asupra sa, nu-l absolvă de vinovăția în sens disciplinar iar nu penal, de a fi suspectat verosimil că în realitate a sustras materialul de la locul de muncă.
Această apărare, de circumstanță, constând în esență doar în negarea faptei, nu a putut fi dovedită, câtă vreme martorul propus de contestator este una din cele două persoane depistate în aceleași împrejurări de către jandarmi și care la rândul său a fost similar sancționată.
Ceea ce contestatorul, iar nu intimata trebuia să lămurească în fața instanței sunt circumstanțele de fapt și motivele ce l-au determinat să cumpere de la"cei doi spoitori băuți" cantitatea de 70 kg. de inox și să‑l revândă apoi la un centru de fier vechi, astfel cum a declarat (fila 60) fiind în interesul său a proba că nu sustras efectiv ori nu a ajutat la sustragerea materialului de la locul de muncă.
Contestatorul însuși în declarația dată (fila 60) a susținut că materialul pretins cumpărat se afla "într-un sac de rafie" ori la momentul depistării asupra contestatorului, cantitatea de metal se afla în săculeți special confecționați pentru un transport sigur și lesnicios.
În plus, este evident că în condițiile în care contestatorul este forjor de peste 20 ani (fila 67) având deci posibilitatea să recunoască cu ușurință proveniența materialului propus spre vânzare, o atare achiziție trebuia evaluată cu prudență și circumspecție, la fel ca și împrejurarea că cei doi pretinși vânzători nu au valorificat ei înșiși la centru de colectare respectivul material, care astfel cum a arătat și expertul (fila 94) nu se comercializează uzual pe piață, iar societățile comerciale îl pot vinde numai pe bază de documente justificative.
În egală măsură, Curtea mai reține că atât în contestația depusă la prima instanță cât și în motivarea cererii de recurs, contestatorul se referă la data de 12 iunie 2007 ca fiind ce a pretinsei abateri disciplinare, când în realitate fapta datează din 28 mai 2007, iar cea anterioară care i-a atras o altă sancțiune disciplinară, nu a fost comisă la 27 mai 2005- așa cum el susține-ci la 28 aprilie 2005 (file 38).
În aceste condiții, este reală susținerea contestatorului de a nu fi comis vreo abatere la datele de 27 mai 2005 și respectiv 12 iunie 2007, câtă vreme din toate înscrisurile dosarului rezultă alte date ale faptelor contestatorului, sancționate de angajator cu avertisment și respectiv desfacerea disciplinară a contractului de muncă, așa cum s-a reținut în cele ce preced.
Această confuzie creată de contestator ca și cea privind condiționarea abaterii disciplinare de vinovăția penală - cum a susținut și prin motivele de recurs - nu constituie elemente care să determine în mod obiectiv admiterea căii de atac exercitate, în condițiile în care, pentru argumentele ce preced, hotărârea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele și de aceea va fi menținută ca atare.
În consecință, conform art.312 cod pr.civ. recursul declarat de contestator va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, nr.44, județ D, împotriva sentinței civile nr.268 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata în contestație SC SA Târgoviște,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- - - ---
fiind plecată din instanță
la un seminar, prezenta
fost semnată de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
/FA
2008-05-05
Trib. D nr-
G
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1107/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 326/2009. Curtea de... → |
|---|
