Contestație decizie de concediere. Decizia 330/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 330/R-CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de -, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V împotriva deciziei nr.96/R-CM din 08 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008 emisă de Baroul B-Societatea civilă de avocați " " și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1873/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul A pentru contestatoarea - Râmnicu V și intimatul, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru contestatoare, solicită a se lua act că s-a declarat recurs împotriva încheierilor pronunțate la data de 10 aprilie 2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei și de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.318 și art.3191din Codul d e procedură civilă, solicitând înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.
Precizează că a formulat și cerere de strămutare a prezentului dosar și depune în acest sens certificatul nr- din 11 aprilie 2008 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Avocat pentru contestatoare, solicită a se consemna în încheierea de ședință că s-au declarat recursuri împotriva încheierilor pronunțate la data de 10 aprilie 2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând înaintarea dosarului spre soluționarea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea cererii de înaintare a dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării recursurilor, formulată de apărătorii contestatoarei, solicitând a se aprecia că dosarul este în stare de judecată.
Arată că Legea nr.47/1992 prevede posibilitatea suspendării cauzei și înaintării dosarului la instanța superioară doar în situația în care a fost considerată ca admisibilă excepția de neconstituționalitate. Chiar și în vechea redactare, textul prevedea numai posibilitatea, iar nu obligația, instanței de a suspenda judecata până la soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin care se admitea sau se respingea cererea de a sesiza Curtea Constituțională.
Depune la dosar concluzii scrise însoțite de practică judiciară.
Curtea respinge cererea privind înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării recursurilor, formulată de apărătorii contestatoarei, întrucât s-ar duce la tergiversarea prezentei cauze.
Avocat arată că instanța nu are competența de a decide cu privire la acest lucru, trebuind doar să înainteze dosarul instanței superioare.
Curtea apreciază că s-a pronunțat deja asupra acestei chestiuni, care nu se mai impune a fi adusă în discuție, și, constatând contestația în anulare în stare de judecată, acordă cuvântul asupra ei.
Avocat având cuvântul pentru contestatoare, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată în scris.
Avocat având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral.
Susține că, contestația în anulare este și inadmisibilă, întrucât cel care are la îndemână exercițiul dreptului pentru a formula asemenea cerere în instanță este numai recurentul, în speța de față fiind, astfel, intimatul nu poate fi titularul dreptului de a formula contestație în anulare specială, așa cum este întemeiată în drept, pentru că nu justifică un interes în promovarea unei asemenea cereri.
Solicită obligarea contestatoarei - la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Constată că la data de 21 martie 2008 a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PITEȘTI contestația în anulare formulată de -, în contradictoriu cu, prin care s-a solicitat anularea deciziei civile nr.96/R-CM/8.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr- și rejudecarea recursului formulat de, în sensul respingerii acestuia și menținerii sentinței nr.920/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art.318 teza I Cod procedură civilă, care prevede posibilitatea formulării acestei căi de atac atunci când dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
În motivarea contestației în anulare se arată că în practicaua deciziei contestate nu sunt menționate apărările intimatei, iar filele 3-4 ale deciziei cuprind numai motivele invocate de recurentul, urmate de motivarea instanței, fără a fi trecute apărările intimatei.
Mai arată contestatoarea că în mod greșit instanța a ajuns la concluzia că decizia de concediere este tardiv emisă, ignorând momentul de la care a început să curgă termenul de 30 zile prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii. Întrucât societatea angajatoare a respectat termenul de 30 zile, nici nu se mai impunea a fi cercetată împlinirea termenului de 6 luni.
De asemenea, în mod eronat instanța a reținut că decizia de concediere nu ar cuprinde dispozițiile legale încălcate și că societatea nu a îndeplinit în mod legal procedura cercetării disciplinare. În realitate, decizia enumeră dispozițiile din regulamentul intern încălcate, respectiv capitolul IV, pct.IV.3 art.1, iar în ceea ce privește cercetarea disciplinară, contestatorul a fost convocat de comisia de disciplină la audieri în data de 25.04.2007, orele 1300, convocarea fiind însoțită de o copie a deciziei nr.1/23.04.2007 emisă de consiliul de administrație.
În fine, arată contestatoarea că, deși nu a existat nici o probă cu privire la pretinsul prejudiciu moral, instanța a acordat daune morale recurentului-contestator, ignorând decizia dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat cu privire la imposibilitatea acordării de daune morale în litigiile de muncă.
Prin cererea formulată la data de 4.04.2008 (fila 14) s-a solicitat suspendarea executării deciziei civile nr.96/R-CM/8.02.2008 (ce face obiectul prezentei contestații în anulare), până la soluționarea contestației în anulare.
Pe parcursul judecării cauzei, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3191teza I Cod procedură civilă și art.318 Cod procedură civilă, însă prin încheierile din data de 10.04.2008 (filele 57-59, fila 61), Curtea a respins cererile de sesizare a Curții Constituționale.
La termenul de judecată din 15.04.2008, curtea a respins cererea de suspendare, constatând că contestatoarea nu a depus cauțiunea în sumă de 500 lei, ce i-a fost pusă în vedere de către instanța de judecată (fila 44), precum și faptul că cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect, de vreme ce, la același termen, a fost soluționată și contestația în anulare.
Prin concluziile scrise formulate (filele 67-69), intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că nu este vorba despre o greșeală materială cu caracter procedural și legată de aspecte formale ale judecății, ci contestatoarea invocă greșeli de judecată. În ceea ce privește cererea de suspendare, intimatul a arătat că art.3191Cod procedură civilă prevede doar o posibilitate, iar nu o obligativitate pentru instanța de judecată de a dispune suspendarea.
Din actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.920/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de împotriva deciziei de concediere nr.2/26.04.2007 emisă de intimata -
Recursul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr.96/R-CM/8.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, hotărâre prin care a fost modificată sentința, în sensul că a fost admisă contestația, a fost anulată decizia nr.2/26.04.2007, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale de la data deciziei și până la reintegrarea efectivă, precum și plata către contestator a sumei de 20.000 lei daune morale și 4.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei curții de apel societatea angajatoare a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art.318 teza I Cod procedură civilă. Este vorba de primul motiv de contestație în anulare specială, pentru situația în care hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Acest motiv de contestație în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, precum respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat, anularea greșită a unui recurs ca fiind făcut de un mandatar fără calitate etc. deci aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului și reaprecierea probelor.
Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci, pe această cale, nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Pe de altă parte, nici existența unor greșeli materiale nu duce întotdeauna la admiterea contestației, ci este necesar ca greșeala materială să fie esențială, adică să fi determinat soluția instanței.
În contestația în anulare formulată unitatea invocă omisiuni din practicaua deciziei, precum și greșeli de judecată făcute de către Curtea de APEL PITEȘTI, care, se pretinde, în mod greșit a apreciat că decizia de concediere este tardiv emisă, că nu cuprinde dispozițiile legale încălcate, că cercetarea prealabilă disciplinară s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, precum și faptul că recurentul este îndreptățit la daune morale.
Rezultă deci că în contestație nu au fost invocate erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, astfel că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.318 teza I Cod procedură civilă, situație față de care prezenta contestație va fi respinsă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 10.000 lei, reprezentând onorariu avocat (fila 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de -, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V împotriva deciziei nr.96/R-CM din 8 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, intimat fiind .
Obligă pe contestatoare să plătească intimatului suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.04.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./18.04.2008
GM/2 ex.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Constantina Duțescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 282/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 1503/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
