Contestație decizie de concediere. Decizia 337/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.337
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Elena Pașcan Camelia Viziteu
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 1683/D din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât Primarul Com. asistat de avocat și avocat pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedură de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurentul-pârât Primarul Com. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocat.
Avocat pentru intimatul-reclamant depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocat.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurenta-pârâtă Primăria Com. solicită admiterea recursului în principal fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată. În susținere invocă dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă arătând că s-au depășit atribuțiile prin înlocuirea unei sancțiuni privind desfacerea contractului de muncă cu una mai blândă, respectiv reducerea salariului cu 10%, înlocuire care nu fusese cerută de contestator. În subsidiar arată că instanța a depășit cadrul procesual și solicită modificarea sentinței civile, iar pe fond să rețină toate motivele de recurs, precum modul de aplicare a sancțiunii și gravitatea acesteia, cercetarea disciplinară, făcând dovezi în acest sens. Precizează că intimatul-reclamant a efectuat schițe cadastrale în afara atribuțiilor, folosite în scop personal, documente care se află pe un depus ca probă în dosarul de fond care nici nu a fost desigilat. În concluzie solicită admiterea recursului în principal fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă privind nulitatea deciziei și casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond. În subsidiar solicită modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond respingerea contestației. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului întrucât Tribunalul Bacăua pronunțat o soluție temeinică și legală. Arată că intimatul-reclamant nu a avut nici o sancțiune anterior și i se reproșează niște lucruri minore care nu prezintă gravitatea care să ducă la desfacerea contractului de muncă. Mai arată că cercetarea prealabilă nu a fost făcută după toate regulile. Precizează că trebuia anulată decizia pe excepție așa cum rezultă din probatoriul administrat la prima instanță. În concluzie solicită respingerea recursului și obligarea recurentei-pârâte Primăria Com. la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 1683/2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă excepția prescripției.
S-a constatat prescris dreptul angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară pentru faptele din 15-16.05.2007.
A fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Primăria com.; a fost modificată decizia 128/20.06.2007 în sensul că înlocuiește sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de două luni, sancțiune prevăzută de art.264 alin.1 litera d Codul muncii.
S-a dispus reintegrarea în muncă în funcția avută și obligă intimata la plata drepturilor salariale cuvenite în valoare reactualizată la data plății efective, drepturi cuvenite pentru perioada 20.06.2007 și data reintegrării efective.
A fost admisă în parte cererea de cheltuieli de judecată solicitate de contestator și obligă intimata să plătească contestatorului suma de 250 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocat rămas după compensări.
În considerentele hotărârii instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. - la 09.07.2007, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria comunei, anularea Dispoziției nr. 128/ 20.06.2007 emisă de Primarul comunei, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.
Totodată a solicitat reintegrarea în muncă, plata drepturilor salariale indexate, reactualizate și plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorul invocă nelegalitatea și netemeinicia dispoziției contestate arătând că abaterile pentru care s-a dispus desfacerea contractului de muncă nu sunt descrise în mod concret ci prezentate doar generic ca: "întârzieri repetate, absențe nemotivate, neîndeplinirea obligațiilor de serviciu".
În privința întârzierilor repetate de la serviciu, contestatorul consideră că acestea nu sunt relevante pentru aplicarea sancțiunii, iar cu privire la atribuțiile neîndeplinite, motivează că prin fișa postului i s-au stabilit o multitudine de atribuții pe care a încercat să le îndeplinească în totalitate fiind uneori suprasolicitat.
Un alt motiv al contestatorului în susținerea cererii sale (fl.2 dosar) este acela că la aplicarea sancțiunii nu s-au avut în vedere criteriile stabilite prin dispozițiile art. 266 Codul muncii, cum ar fi "împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție, consecințele abaterii, comportarea generală eventualele sancțiuni disciplinare aplicate anterior.
Un alt motiv al nelegalității dispoziției de sancționare ar fi, în versiunea contestatorului, lipsa avizului de legalitate din partea secretarului Consiliului Local precum și nerespectarea întocmai a dispozițiilor din Codul muncii privind efectuarea cercetării prealabile (ancheta administrativă).
În drept, contestația este motivată pe dispozițiile art. 76 și 78 din Codul muncii.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Din probele administrate de ambele părți, tribunalul a constatat că prin dispoziția nr. 128/ 20.06.2007, Primarul comunei desface contractul de muncă al referentului, în temeiul art. 246 al.1 lit. f din Codul muncii.
Analizând condițiile prealabile și cele formale instituite prin dispozițiile art. 267 și 268 din Codul muncii se constată că dispoziția nr. 128/ 20.06.2007 a Primarului comunei s-a emis cu respectarea acestora ca fiind legală, neexistând nici o cauză dovedită care să impună nulitatea.
Însuși contestatorul recunoaște prin contestația formulată că prin adresa nr. 1995/ 14.06.2007 i s-au solicitat răspunsuri în scris până la data de 15.06.2007, privind abaterile săvârșite, care constau în absențele nemotivate din zilele de 15, 16 mai 2007, întârzierile zilnice cu câte 15-30 minute, refuzul de a merge în ziua de 12.06.2007 la o măsurătoare în teren, deși a fost solicitat de Primarul comunei, care era și președintele Comisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991.
Deși contestatorului i s-au adus la cunoștință abaterile săvârșite în lunile mai, iunie 2007, i s-a solicitat un răspuns în scris, dându-i-se astfel posibilitatea să-și formuleze apărările necesare, ceea ce se face prin răspunsul dat. Din răspunsurile contestatorului cu privire la abaterile săvârșite rezultă că acesta recunoaște întârzierile repetate la serviciu dar consideră că acestea nu sunt relevante, întrucât se datorează navetei pe care o face, iar în privința absențelor nemotivate din 15- 16 mai 2007 motivează că a avut o cerere de concediu de odihnă care însă nu i-a fost aprobată. În ce privește refuzul de a merge la o măsurătoare în teren pe data de 12.06.2007, consideră că aceasta era atribuția întregii comisii de aplicare a Legea 18/1991 și nu-i poate fi imputată lui.
Pentru a respecta întru totul dispozițiile art. 267 din Codul muncii, intimata îl convoacă pe contestator la sediul Primăriei, în ziua de 19.06.2007, pentru efectuarea cercetării prealabile. Din răspunsul convocatorului nr. 2055/ 18.06.2007 rezultă că i s-au adus la cunoștință abaterile săvârșite. Cu prilejul efectuării cercetării prealabile s-a întocmit procesul verbal nr. 2090/ 19.06.2007 în prezența viceprimarului, secretarului Consiliului Local și a doi referenți, punându-i-se contestatorului întrebări în legătură cu abaterile săvârșite și consemnându-se răspunsurile acestuia în apărarea sa.
Lipsa semnăturii secretarului Consiliului local de pe dispoziția contestată, nu poate conduce la concluzia că dispoziția respectivă este nulă conform art. 120/9 lit. a din Legea nr. 215/2001 - Secretarul avizează pentru legalitate, respectiv verifică dacă în raport de dispozițiile legii intră în competența primarului luarea unei astfel de măsuri și dacă ea e prevăzută de lege, dacă sunt respectate formal condițiile legale, neverificând temeinicia unei atare măsuri. Având în vedere că secretarul verifică doar sub aspect formal dispozițiile Primarului nu se poate reține că neînsușirea dispoziției de secretar duce la nulitatea ei.
Cu privire la temeinicia dispoziției nr. 128/ 20.06.2008, privind desfacerea contractului de muncă al contestatorului, în temeiul dispozițiilor art. 264 lit. f din Codul muncii, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat la data de 1 martie 2006 pe postul de referent debutant, iar la data de 01.06.2006 a fost promovat ca referent III, funcționând ca personal contractual, până la data de 20.06.2007, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.
În lunile mai, iunie 2007 contestatorul a săvârșit mai multe abateri care constau în absențe nemotivate în zilele de 15-16 mai și 05 iunie, întârzieri repetate în zilele de 18,19 iunie 2007, neîndeplinirea obligațiilor de serviciu care constau în refuzul din 12.06.2007 de a merge la o măsurătoare în teren în prezența Primarului, neactualizarea paginii de internet a Primăriei, neîntocmirea la timp a unor relevee și neabordarea unor programe de dezvoltare a comunei, neîntocmirea completă și corespunzătoare unor documentații privind legea 18/1991.
Cu privire la abaterile săvârșite în zilele de 15 și 16 mai 2007, care constau în absențe nemotivate așa cum rezultă din foaia de pontaj pe luna mai și statul de plată rezultă că acestea s-au datorat unei cereri a contestatorului pentru două zile concediu de odihnă, în datele respective, înregistrată la Primărie sub nr. 1532/ 14.05.2007 care nu a fost aprobată de Primar. Despre săvârșirea respectivelor abateri intimata, prin Primar, a luat la cunoștință în aceleași zile 15-16 mai și nu putea aplica o sancțiune disciplinară decât în termen de 30 de zile de la acea dată, conform art. 268 al.1 din Codul muncii, fapt pentru care s-a constatat ca prescris dreptul angajatorului (intimatei) la data de 20.06.2007 de a mai aplica o sancțiune pentru cele două abateri disciplinare.
În ziua de 05.06.2007 contestatorul a absentat nemotivat de la serviciu, așa cum rezultă și din foaia de pontaj abatere recunoscută și de contestator care precizează (cu prilejul anchetei administrative) că " nu a fost la serviciu din motive medicale" așa cum se menționează în procesul verbal nr. 2090, motivele medicale nefiind dovedite.
În zilele de 18.06.2007 și 19.06.2007 contestatorul a întârziat la serviciu, ajungând la orele 810și respectiv 830așa cum se menționează și în procesul verbal nr. 2090/ 19.06.2007. De altfel contestatorul recunoaște săvârșirea abaterilor care constau în întârzieri repetate și absențe de la serviciu și prin răspunsul dat la interogatoriu, dar motivează că o cauză obiectivă e naveta de la B și starea sănătății.
Din fișa postului rezultă că atribuțiile contestatorului erau multiple atât în materia fondului funciar, fiind specialist topo cadastru, cât și în domeniul programe, și calculatoare.
În ziua de 12.06.2007 contestatorul a refuzat să meargă în teren la o măsurătoare în temeiul Legea 18/1991, însoțit de Primar, motivând că nu este atribuția exclusivă a sa și că fiind sfârșitul programului de lucru nu mai are mijloc de transport în localitatea de domiciliu.
De asemeni în privința paginii de internet a Primăriei, contestatorul recunoaște că nu a întreținut-o, dar motivează că nu avea acces la internet decât prin telefon, care avea tonul ocupat cu faxul.
Referitor la schițele, relevee pentru școala și a programelor de dezvoltare a comunei ce trebuia să le întocmească, contestatorul afirmă că aceste atribuții erau de competența unor persoane fizice (cu calificare și specializare în domeniu respectiv) autorizate.
În materia fondului funciar, contestatorul recunoaște că avea atribuții privind măsurătorile topografice în teren, dar consideră că și le-a îndeplinit corespunzător, precizează el în răspunsurile scrise înaintate Primarului cu adresa nr. 1995 și 2002 și în raportul de activitate întocmit pentru perioada 01. 12.06.2007 că a efectuat mai multe măsurători în teren la ortodoxă, la persoane fizice și că a participat și cu poliția la diverse măsurători în cazul unor conflicte.
Mai precizează contestatorul că nerestituirea documentelor de către Comisia județeană de aplicare a Legea 18/1991 și refuzul acesteia de a întocmi titlurile de proprietate la propunerea comisiei locale din comuna nu-i sunt imputabile, deoarece de cele mai multe dăți documentația urma să fie completată și cu alte acte (declarații, acte de proprietate și de moștenire).
Într-adevăr din cele câteva adrese de restituire a documentațiilor de către Comisia județeană de aplicare a Legii 18/1991 depuse de intimată nu se poate reține o culpă a contestatorului.
Din analiza probelor administrate de ambele părți, coroborarea lor și raportarea la dispozițiile art. 266,267, 268 din Codul muncii tribunalul a reținut în sarcina contestatorului abaterile care constau în întârzieri de la serviciu în datele de 18 și 19.06.2007, absența nemotivată din data de 05.06.2007, refuzul din 12.06.2007 de a merge în teren cu Primarul, abateri care au fost dovedite de către intimată și recunoscute de către contestator.
Ținând seama de împrejurările în care acestea au fost săvârșite și care constau în faptul că făcea naveta din B, iar în ziua de 05.06.2007 când a absentat a avut o problemă de sănătate, precum și faptul că refuzul la solicitarea Primarului de a nu merge în teren la o măsurătoare în ziua de 12.06.2007 s-a datorat și orei târzii spre sfârșitul programului de lucru, se constată că nu au fost săvârșite din culpa exclusivă a contestatorului și nici cu intenția de a perturba bunul mers la activității Primăriei.
Despre culpa comună a celorlalți salariați din Primărie cât și a celor din conducere care nu i-au adus la cunoștință și nu l-au îndrumat suficient în vederea îndeplinirii corespunzătoare a tuturor obligațiilor de serviciu se menționează și în procesul verbal nr. 2090/10.06.2008 în precizările făcute de viceprimarul și secretarul consiliului local.
Consecințele celor trei categorii de abateri săvârșite de contestator nu au fost deosebit de grave neavând urmări de natură a produce o stopare a activității sau un dezechilibru în activitatea comunei producând o disfuncționalitate chiar și temporară a aparatului de specialitate al consiliului local.
Tot din procesul verbal nr. 2090/ 19.06.2007 întocmit cu prilejul cercetării abaterilor săvârșite de contestator, se poate reține ca atitudine generală a acestuia, buna colaborare cu ceilalți angajați, interesul de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu atât cele din fișa postului cât și cele încredințate ad-hoc de către superiori sau chiar de colegi.
Însuși contestatorul, atât prin răspunsurile date la întrebările Primarului, consemnate în procesul verbal nr. 2090/ 19.06.2007 cât și în adresa nr. 1995 și 2002 recunoaște o parte din abaterile săvârșite dar le consideră minore în raport de consecințele pe care le-au produs și precizează ca fiind nou angajat ( 01.03.2006) avea interesul să se afirme și s-a străduit să-și îndeplinească corespunzător atribuțiile de serviciu.
Sancțiunea aplicată prin dispoziția contestată deși cea mai gravă și ultima enumerată în art. 264 din Codul muncii, este prima aplicată contestatorului care a lucrat la Primăria o perioadă de 1 an și 4 luni din care 4 luni a fost debutant (așa cum recunoaște și intimata prin răspunsul la interogatoriu fl.56 dosar, întrebarea 22).
Tribunalul a constatat că față de gravitatea abaterii și consecințele produse ca și față de vinovăția contestatorului sancțiunea aplicată este excesivă și a înlocuit-
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, intimatul respectiv Primarul comunei.
Recurentul a susținut că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală întrucât instanța a dispus mai mult decât s-a cerut, prin faptul că instanța a înlocuit sancțiunea aplicată de angajator cu o altă sancțiune.
Sub acest aspect recurenta arată că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatorului, respectiv:
- încălcarea contractului de muncă și nerespectarea fișei postului;
- întârzieri repetate la serviciu;
- absențe nemotivate de la locul de muncă; a constituit conduita permanentă a contestatorului pentru care angajatorul nu mai înțelege să continue contractul.
Curtea examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate și din oficiu, având în vedere dispozițiile art.3041Cod procedură civilă constată recursul nefondat.
Atât doctrina cât și jurisprudența a statuat că, în cazul admiterii contestației salariatului, instanța de judecată poate stabili ea însăși aplicarea altei sancțiuni disciplinare.
În cazul înlocuirii sancțiunii disciplinare pe motiv că în raport de criteriile legale de stabilire a sancțiunii disciplinare, sancțiunea aplicată a fost prea aspră, practic, nu instanța judecătorească este cea care aplică sancțiunea disciplinară mai ușoară, ci, investită fiind prin contestația salariatului instanța doar modifică în parte decizia în litigiu (înlocuind sancțiunea aplicată prin alta mai ușoară), reținând că - parțial sub aspectul individualizării, respectiv al dozării sancțiunii, decizia contestată este nelegală, prin aplicarea unei sancțiuni prea severe, în raport de lege, respectiv de art.266 din Codul muncii care stabilește, imperativ, criteriile pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere - cumulativ - la stabilirea sancțiunii disciplinare.
Privitor la criticile ce privesc fondul cauzei curtea constată că și acestea sunt nefondate.
Stabilirea sancțiunii disciplinare, respectiv individualizarea acesteia - nu poate avea loc în mod arbitrar, angajatorul neputând așa cum susțin prin motivele de recurs să refuze a continua contractul cu contestatorul, ci, exclusiv în funcție de respectarea riguroasă și cumulativă a criteriilor, precis stabilite prin art.266 din Codul muncii.
Abaterile disciplinare imputate contestatorului, recunoscute de acesta și constatate și de instanța de fond, pentru o parte corect constatându-se că s-a prescris dreptul angajatorului de a aplica o sancțiune disciplinară, trebuie analizate în contextul împrejurărilor în care au fost comise și evident al consecințelor în care le produc.
În raport de aceste criterii corect s-a stabilit de instanța de fond, că faptele imputate contestatorului nu au avut consecințe atât de grave care să atragă aplicarea sancțiunii celei mai grave în contextul în care acesta nu mai fost sancționat până în prezent.
Pentru cele ce preced în baza art.312 Cod procedură civilă cu referire la art.266 Codul muncii, curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatului cheltuielile de judecată din recurs reprezentând onorariul pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 1683/D din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Pașcan Camelia Viziteu, Niculina Țiț
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
22.04/5.05.2008
Președinte:Elena Pașcan Camelia ViziteuJudecători:Elena Pașcan Camelia Viziteu, Niculina Țiț
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 443/2010. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
