Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 829/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5590/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 829R
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul,împotriva sentinței civile nr.1061 din data de 27.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata " ROMÂNIA ", având ca obiect "contestație decizie suspendare contract de muncă".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08.02.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea intimatei " ROMÂNIA", de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15.02.2010, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin sentința civila nr.1061 din data de 27.05.2009 pronunțata de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- a fost respinsa, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul SC România SA
In motivare s-a reținut ca, prin acțiunea civilă formulată la data de 11.11.2008, reclamantul, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul SC România SA, anularea ca netemeinică și nelegală a celor două decizii de suspendare a contractului individual de muncă, cu obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre salariul cuvenit și cel plătit pe perioada de suspendare abuzivă a contractului individual de muncă.
Deci reclamantul a solicitat anularea deciziilor emise de societate, respectiv nr. 1557/01.10.2008 și nr. 1723/31.10.2008, i-a fost suspendat contractul individual de muncă pe lunile octombrie și noiembrie 2008.
Ambele decizii au fost emise în baza prevederilor contractului colectiv de muncă - art. 40 lit.
Art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivelul societății ( 14) dispune că personalul excedentar, rezultat în urma îmbunătățirilor de ordin tehnologic, al reorganizării unor activități și al extinderii procesării automate a datelor precum și a reorganizării tuturor celorlalte locuri de muncă urmează a fi transferat la finele fiecărei luni pentru luna următoare la direcția personal.
Direcția de personal adaugă responsabilităților curente obligația redistribuirii acestor salariați, compartimentelor care reclamă necesități punctuale, vine fundamentate ca durată și număr de persoane.
Salariații care în urma distribuirii nu au primit loc de muncă, rămân la dispoziția societății și vor fi salarizați cu 75% din salariul de bază pe toată această perioadă.
Prin rămânerea la dispoziția societății se înțelege rămânerea la domiciliu, angajatorul având posibilitatea oricând să dispună reinceperea activității.
La finele fiecărei luni, salariații care se află la domiciliu, retribuiți cu 75% din salariul de bază, au obligația de a se prezenta la sediul societății, la Serviciul Resurse Umane, pentru a lua cunoștință de programul lunii următoare, având ca bază legală dispozițiile art. 53 alin.1 și 2 din Codul muncii - pe durata întreruperii termporare a activității angajatorului, salariații beneficiază de o indemnizație plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
Pe durata întreruperii temporare prevăzute de alin. 1, salariații se vor afla la dispoziția angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activității.
Așadar, legiuitorul a prevăzut dreptul angajatorului de a suspenda în mod unilateral contractul individual de muncă al salariaților, în cazul întreruperii temporare a activității pentru motive economice, tehnologice.
Din conținutul ambelor decizii contestate, reiese că suspendarea contractului s-a realizat prin respectarea dispozițiilor art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivelul unității, respectiv s-a respectat obligația de a fi redistribuit pe alte posturi vacante existențe la momentul respectiv păstrându-se aceeași meserie și același salariu.
S-a depus la dosar procesul verbal/Hotărâre al Consiliului de administrație din 26 septembrie 2005 (19-21) prin care, având în vedere motivele economice concrete, s-a decis întreruperea parțială a activității și reorganizarea acesteia.
S-a depus la dosar situația înregistrării sub nr. 6672/ 2008 ( 24) cu personalul excedentare începând cu luna noiembrie 2008, la poziția 2 figurând și contestatorul.
De asemenea, contestatorul a fost nominalizat pe listele nr. 6013/29.09.2008 și nr. 6672/29.10.2008 depuse la dosar, ca personal excedentar pentru lunile octombrie și noiembrie 2008.
Prin cele două decizii contestate, s-a dispus trecererea contestatorului pentru lunile octombrie și noiembrie 2005, la direcția personal ca personal excedentar, însă neexistând posturi libere i-a fost suspendat contractul de muncă în baza actelor normative sus citate.
În speță, nu este vorba de o modificare unilaterală a contractului de muncă prev. de art. 41- 42 Codul muncii ci de o suspendare a contractului de muncă în condițiile art. 52 alin 1 lit.d și art. 53 Codul muncii coroborate cu dispozițiile art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă.
Cu privire la drepturile bănești aferente acestei perioade reține instanța că acestea au fost calculate și ținând seama de numărul de zile în care reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă și boală, indemnizația de 75 % aplicându-se efectiv numai pentru perioada de suspendare, așa cum pârâtul face dovada cu fluturașul de salarizare pe care-l depune în xerocopie la dosar.
Împotriva acestei sentinței civile a formulat recurs motivat recurentul-reclamant, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Hotărârea instanței de fond este data cu aplicarea greșita a legii, astfel:
Așa cum însăși instanța de fond afirma la pag. 4 alin. 2 al sentinței civile recurate "legiuitorul a prevăzut dreptul angajatorului de a suspenda În mod unilateral Contractul individual de munca al salariatului in cazul întreruperii temporare a activității pentru motive economice, tehnologice" in conformitate cu art. 52 alin.1. d din Codul muncii.
Intimata parata nu a făcut dovada întreruperii temporare a întregii activități sau a secției forja, secție pentru care reclamantul desfășoară activitate proprie ca inginer de producție (așa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosarul cauzei).
In suspendarea Contractului individual de munca in condițiile art. 52 alin.1 lit. d din Codul muncii nu operează nici un fel de criteriu selectiv.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra legalității art. 40 lit. a din CCM pe unitate. Art. 40 lit. a din CCM la nivel de unitate nu se regăsește in CCM unic la nivel național si nici in CCM la nivelul ramurii construcții de mașini din care face parte intimata parata.
Chiar si in situația in care art. 40 lit.a din CCM la nivel de unitate, ar avea temeinicie legală, intimata parata nu a făcut dovada prin statul de funcțiuni si normativul de personal ca activitatea de Ingineria producției pentru secția Forja, normata la 2 persoane (ingineri) in luna septembrie 2008 sa dispară prin reorganizarea activității aprobata prin hotărârea Consiliului de administrație din 26.09.2009, prin plecarea din unitate a ing. si suspendarea Contactului individual de munca al recurentului.
Instanța de fond a refuzat sa admită dovada contrara propusa de reclamant si anume prezentarea in locul statelor de funcțiuni a pontajelor (foaie colectiva de prezenta) pe trei luni ale anului 2008 anterior lunii octombrie, luna suspendării contractului individual de munca.
Declararea de către directorul direcției ingineria producției a reclamantului ca personal excedentar, nu este efectiva,nu are o cauza reala si nu este serioasa, fiind o răzbunare pentru îndrăzneala de a solicita anterior in instanța drepturi legale privind invențiile realizate pentru angajator, lucru in condiții deosebite de munca, majorări salariale de drept neacordate, care ulterior s-au dovedit a fi întemeiate.
In drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, CCM unic la nivel național, CCM la nivel ramura Construcții de Mașini si Codul d e procedura civila.
Intimata ROMÂNIA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
S-a arătat ca motivele de recurs sunt lipsite de susținere, deoarece acestuia i-a fost suspendat contractul individual de munca de către societatea intimata, cu respectarea prevederilor legale si a contractului colectiv de munca la nivelul unității si nu ca sancțiune disciplinara sau ca răzbunare.
Prin cele doua decizii pe care recurentul le contesta, acesta este transferat ca personal excedentar de la secția la care își desfășura activitatea la departamentul direcției personal. In cele doua decizii se menționează clar ca salariat in cadrul Ingineria Producției 1 trece la Serviciul Resurse Umane, ca personal excedentar.
Deciziile contestate sunt legale, fiind emise in baza art.40. a din Contractul colectiv de munca la nivelul unității, art.52 alin.1.d si art.53 din Codul muncii, ale art.43 din CCM la nivel național si 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura de construcții mașini.
Așa cum se face mențiune si in deciziile ce i-au fost comunicate recurentului, acestea au fost emise in temeiul dispozițiilor art.40. a din Contractul colectiv de munca la nivelul unității (CCM). Acest articol a fost convenit de către părți prin semnarea Contractului colectiv de munca la nivelul unității, in temeiul dispozițiilor art.52 alin. 1,.d si art.53 din Codul muncii, ale art.43 din CCM la nivel național si 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura de construcții mașini.
Toate aceste articole se refera la dreptul angajatorului de a suspenda contractul individual de munca al salariaților in anumite condiții. Art.52 alin.1 lit.d si art.53 din Codul muncii, prevăd dreptul angajatorului de a suspenda in mod unilateral contractul individual de munca al salariaților in cazul întreruperii temporare a activității pentru motive economice, tehnologice sau structurale.
De asemenea, art.3 din CCM la nivel național si 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura reiau aceste dispoziții, precizând si faptul ca la nivelul fiecărui angajator se pot reglementa condițiile concrete in care se aplica aceasta măsura, prin CCM încheiate la nivel de unitate.
Potrivit art.40 lit. a din CCM, personalul excedentar rezultat in urma îmbunătățirilor de ordin tehnologic si al reorganizării unor activități, urmeaza a fi trecut la finele fiecărei luni pentru luna următoare la Direcția Personal. In cazul in care nu pot fi distribuiți pe un alt loc de munca in cadrul societății, acești salariați vor rămâne la dispoziția societății urmând a fi salarizați cu 75% din salariul de baza pentru acesta perioada. In continuare, la art.40, lit. a din CCM se arata ca "Prin rămânerea la dispoziția societății se înțelege rămânerea la domiciliu, angajatorul având posibilitatea oricând sa dispună reînceperea activității."
Așadar, în concordanță cu prevederile art.40 lit.a din CCM, s-a dispus trecerea contestatorului pentru lunile octombrie si noiembrie 2008 la direcția personal, insa nemaiexistând posturi libere i-a fost suspendat contractul de munca in baza actelor normative mai sus enunțate.
Din motive economice obiective, conducerea societății a decis întreruperea parțiala a activității de producție, prin oprirea unui proces de fabricație.
Consiliul de administrație, ca organ de deliberare si decizie al societății, exprima voința sociala si decide în toate problemele esențiale ale activității societății, precum cea a necesitații reorganizării activității si a masurilor legale corespunzătoare ce vor fi luate in acest sens.
Astfel, in ședința Consiliului de Administrație al societății, întrunit in data de 26.09.2008, s-au pus in discuție următoarele aspecte:
programul de fabricație al societății a înregistrat o scădere, respectiv de la o medie zilnică de circa 244 mii rulmenți în lunile precedente, până la circa 200 de mii, respectiv cu circa 18%.
ca urmare a rezultatului analizei economice a fabricației de bile, s-a constatat o ineficienta a producției societății comparativ cu producătorii tradiționali de bile, astfel încât a devenit necesara închiderea fabricației de bile începând cu luna octombrie 2008.
oprirea fabricației de bile face ca circa 4%-5% din întreaga activitate a societății sa se restrângă, luându-se in considerare sectoarele indirecte si auxiliare care deserveau acest proces de fabricație.
ca urmare a restrângerii activității societății se impune reorganizarea sectoarelor de activitate, fapt care generează reducerea necesarului de forța de munca cu circa 10%.
Având in vedere aceste aspecte, Consiliul de administrație a hotărât cu unanimitate de voturi, propunerea de reducere a activității ca urmare a reorganizării unor sectoare de activitate, a acțiunilor de modernizare tehnologică, a reducerii programului de fabricație si respectiva închiderii activității aferente fabricației de bile, începând cu 1 octombrie 2008.
De asemenea, ca urmare a reorganizării activității societății s-a hotărât aplicarea prevederilor art.40 lit.a din CCM pentru personalul excedentar ce a rezultat ca urmare a acestor restructurări.
In aplicarea acestei masuri, Consiliul de administrație a mai hotărât ca personalul excedentar rezultat in conformitate cu prevederile art.40 lit.a din CCM, va fi nominalizat de către persoanele care conduc fiecare secție/serviciu/direcție, pentru a fi transferat la finele fiecărei luni pentru luna următoare la direcția personal.
Reorganizarea activității societății rezultata ca urmare a restrângerii activității de producție pentru o anumita perioada, a făcut ca o parte din salariații societății, printre care si recurentul, sa devina excedentari potrivit prevederilor art.40. a din Contractul colectiv de munca.
Astfel, prin hotărârea Consiliului de administrație din 26.09.2008 s-a aprobat întreruperea parțiala a activității societății si reorganizarea acesteia, precum si aplicarea dispozițiilor art.40. a din CCM, in ceea ce privește personalul excedentar rezultat.
Stabilirea salariaților care fac parte din categoria personalului excedentar rezultat ca urmare a reorganizării activității si îmbunătățirilor tehnologice, se face numai de către angajator, potrivit politicii manageriale proprii si realității concrete.
Legislația aplicabila sau CCM nu prevăd criteriile după care se stabilește personalul excedentar. Dimpotrivă, la art.43 din CCM la nivel național si 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura se precizează si faptul ca la nivelul fiecărui angajator se pot reglementa condițiile concrete in care se aplica aceasta măsura, prin CCM încheiat la nivel de unitate. Iar in cazul ROMANIA, condițiile concrete in care se aplica aceasta măsura, sunt reglementate prin art.40 lit. a din CCM la nivelul unității.
Personalul excedentar rezultat, a fost indicat pe listele întocmite lunar de către de către șefii fiecărei secții de producție afectata, in funcție de realitatea concreta din aceste secții. Decizia contestata nu reprezintă o concediere cu sau fără desființarea de post.
Recurentul a fost nominalizat pe listele cu nr. 6013/29.09.2008 si nr.-.10.2008 cuprinzând personalul excedentar rezultat pe lunile octombrie si noiembrie, întocmite de conducătorul direcției Ingineria Producției, in cadrul căreia își desfășura activitatea recurentul.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor art.40 lit.a din CCM, prin deciziile nr.1557/01.10.2008 si nr. 1723/3 1. 10.2008, directorul general al societății a dispus transferarea recurentului, la Serviciul Resurse Umane, ca personal excedentar, in mod asemănător procedându-se si cu ceilalți salariați aflați in aceeași situație cu acesta.
Conform notelor interne emise de către Direcția Personal, rezulta ca nu a existat posibilitatea ca acesta sa fie distribuit pe un alt post vacant din cadrul societății, in conformitate cu prevederile art.40, lit.a din CCM, cu aceeași meserie si același salariu.
Se menționează ca s-a avut in vedere faptul ca recurentul a fost in concediu de odihna si in concediu medical in cursul lunii octombrie, astfel ca, suspendarea contractului de munca al acestuia in temeiul prevederilor art.40 lit.a din CCM si ale art.52 alin. 1 lit.d, art.53 din Codul muncii pentru luna octombrie, s-a aplicat numai după data la care acesta s-a întors din concediu.
In consecință, drepturile salariale ale recurentului pentru luna octombrie au fost calculate in mod corespunzător, reducerea cu 75% a salariului aplicându-se numai după data la care acesta s-a întors din concediu.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 52, 53 din Codul muncii, Art.40 lit.a din Contractul colectiv de munca la nivelul societății; art.43 din CCM la nivel național; art. 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura de construcții mașini.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentului-reclamant este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Recurentul reclamant a solicitat anularea deciziilor nr. 1557/01.10.2008 și nr. 1723/31.10.2008, emise de intimata parata, prin care i-a fost suspendat contractul individual de muncă pe lunile octombrie și noiembrie 2008, în baza prevederilor art. 40 lit. a al contractului colectiv de muncă la nivelul societatii.
Acest articol a fost convenit de părți prin semnarea contractului colectiv de munca la nivelul unității, in temeiul dispozițiilor art.52 alin. 1Iit.d si art.53 din Codul muncii, ale art.43 din contractul colectiv de munca la nivel național si 68 pct.3 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura de construcții mașini.
Art.52 alin.1 lit. d si art.53 din Codul muncii prevăd dreptul angajatorului de a suspenda in mod unilateral contractul individual de munca al salariaților in cazul întreruperii temporare a activității pentru motive economice, tehnologice sau structurale.
Art.3 din contractul colectiv de munca la nivel național si 68 pct.3 din contractului colectiv de munca la nivel de ramura reiau aceste dispoziții, precizând si faptul ca la nivelul fiecărui angajator se pot reglementa condițiile concrete in care se aplica aceasta măsura, prin contracte colective de munca încheiate la nivel de unitate.
Textul art. 40 lit. a al contractului colectiv de muncă la nivelul societatii dispune că personalul excedentar, rezultat în urma îmbunătățirilor de ordin tehnologic, al reorganizării unor activități și al extinderii procesării automate a datelor precum și a reorganizării tuturor celorlalte locuri de muncă urmează a fi transferat la finele fiecărei luni pentru luna următoare la direcția personal.
Direcția de personal adaugă responsabilităților curente obligația redistribuirii acestor salariați, compartimentelor care reclamă necesități punctuale, vine fundamentate ca durată și număr de persoane.
Așa cum afirma si recurentul, art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu se regăsește in contractului colectiv de muncă unic la nivel național si nici in contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii construcții de mașini din care face parte intimata parata.
Dar acest articol nu contravine nici Codului muncii si nici contractelor colective de munca invocate.
Se stabilește ca salariații care în urma distribuirii nu au primit loc de muncă, sa rămână la dispoziția societății și sa fie salarizați cu 75% din salariul de bază pe toată această perioadă, norma care este evident in favoarea salariaților.
Așa cum a reținut si Tribunalul Teleorman, in conținutul ambelor decizii contestate, reiese că suspendarea contractului s-a realizat prin respectarea dispozițiilor art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivelul unității, adica obligația de a fi redistribuit pe alte posturi vacante existențe la momentul respectiv, păstrându-se aceeași meserie și același salariu.
Prin procesul-verbal al Consiliului de administrație din 26 septembrie 2008, având în vedere motivele economice concrete, s-a decis întreruperea parțială a activității și reorganizarea acesteia, neputandu-se retine alegatiile recurentului legate de lipsa dovezii întreruperii temporare a întregii activități sau a secției forja, secție pentru care reclamantul desfășoară activitate proprie ca inginer de producție.
Stabilirea salariaților care fac parte din categoria personalului excedentar rezultat ca urmare a reorganizării activității si îmbunătățirilor tehnologice, se face numai de către angajator, potrivit politicii manageriale proprii, iar ROMANIA a reglementat condițiile concrete in care se aplica aceasta măsura, prin art.40 lit. a din contractul colectiv de munca la nivelul unității.
S-a dispus trecerea contestatorului pentru lunile octombrie si noiembrie 2008 la direcția personal, insa, nemaiexistând posturi libere i-a fost suspendat contractul de munca in baza actelor normative mai sus enunțate.
Conform notelor interne emise de Direcția Personal, rezulta ca nu a existat posibilitatea ca acesta sa fie distribuit pe un alt post vacant din cadrul societății, in conformitate cu prevederile art.40 lit. a din contractul colectiv de munca, cu aceeași meserie si același salariu.
Nu se poate retine ca nominalizarea recurentului pe listele nr. 6013/29.09.2008 si nr. 6672/29.10.2008 ar fi o răzbunare a directorului societatii, ulterioara plecării din unitate a ing., pentru îndrăzneala de a solicita anterior in instanța drepturi legale privind invențiile realizate pentru angajator, lucru in condiții deosebite de munca, majorări salariale de drept neacordate, care ulterior s-au dovedit a fi întemeiate.
Conform organigramei Direcției Ingineria Producției, pentru octombrie 2008, in cadrul Secției Forja si-au desfășurat activitatea doi ingineri, din cadrul Serviciului Ingineria Producției 1.
In fapt, începând cu luna octombrie 2008, din pricina restructurării activității, s-a efectuat transferul activităților de imbunatatiri procese de producție din responsabilitatea Serviciului Ingineria Producției 1, 2, 3 in responsabilitatea fiecărei secții de producție, iar la sfârșitul lunii martie 2009 Secția Forja a preluat in totalitate activitatea de imbunatatire a proceselor de producție.
Recurentul a fost in concediu de odihna si in concediu medical in cursul lunii octombrie, iar suspendarea contractului de munca al acestuia, pentru luna octombrie, s-a aplicat numai după data la care acesta s-a întors din concediu, drepturile salariale fiind calculate prin reducerea cu 75% a salariului, doar după data revenirii din concediu.
Ulterior, recurentul a fost concediat începând cu data de 23.03.2009, prin desființarea locului de munca, potrivit deciziei nr. 1895/23.03.2009, activitățile sale fiind transferate in totalitate Serviciului Forja.
Faptul ca salariații care în urma distribuirii nu au primit loc de muncă, au rămas la dispoziția societății și au fost salarizați cu 75% din salariul de bază pe toată această perioadă este o norma in favoarea acestora, neexistând prevedere generala legala si criterii aplicabile la selectarea personalului excedentar.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat recurentul,împotriva sentinței civile nr.1061 din data de 27.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata " ROMÂNIA"
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
A
Grefier,
Red:
Tehnored: NV/2 EX./15.03.2010
Tribunalul Teleorman
Jud. fond:;
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3393/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 307/2010. Curtea de... → |
|---|
