Contestație decizie de concediere. Decizia 3418/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1451/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3418R
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta - Plus SRL, împotriva sentinței civile nr.7267 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27841/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Intimatul, prin avocat arată că nu i-au fost comunicate înscrisurile ce însoțesc cererea de recurs.
Curtea dă posibilitatea apărătorului intimatei să ia cunoștință de înscrisurile anexate motivelor de recurs și la a doua strigare constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat, arată că nu mai susține excepția tardivității și solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin nr.7267 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27841/3/LM/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea privind pe contestatorul, în contradictoriu cu intimata - Plus SRL, au fost respinse cererile privind anularea deciziei din 20.06.2008, reintegrarea în postul deținut anterior emiterii deciziei și plata despăgubirilor pentru perioada ulterioară emiterii deciziei, ca rămase fără obiect, a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiunea în anularea deciziei nr.3/15.07.2008, și s-a constatat nulitatea deciziei nr.3/15.07.2008, emisă de intimată.
Prin aceeași sentință, a fost obligată intimata la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la 15.07. 2008 până la 24.11.2008, precum și la plata către reclamant a sporului de 25% din salariul de bază lunar brut pentru perioada 1.07.2007 - 24.11.2008, au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte cereri.
A fost obligată intimata la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între părți au existat raporturi de muncă începând cu data de 1.07.2007, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM T cu nr. -/20.07.2007, reclamantul desfășurându-și activitatea în calitate de medic veterinar.
Prin decizia emisă la data de 20.06.2008 intimata a hotărât desființarea locului de muncă ocupat de reclamant și trecerea acestuia în șomaj începând cu data de 14.07.2008. Această decizie a fost revocată expres de intimate prin decizia nr.-/25.08.2008, ulterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel că cererea de anulare a actului de concediere din 20.06.2.008 și cererile accesorii acesteia, de reintegrare a contestatorului în postul deținut anterior emiterii deciziei și de plată a despăgubirilor pentru perioada ulterioară emiterii deciziei au rămas fără obiect.
La data de 15.07.2008 intimata a emis decizia nr.3, prin care a dispus din nou concedierea reclamantului. începând cu data de 14.07.2008, măsura fiind întemeiată pe dispozițiile art.65 alin.1 din Codul muncii.
Articolul 65 alin.1 din Codul muncii instituie posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului în cazul în care se desființează locul de muncă ocupat de salariat. Potrivit art.74 alin.1 Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care au determinat concedierea, durata preavizului și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art.64.
S-a constatat că decizia nr.3/15.07.2008 a fost comunicată salariatului la data de 28.07.2008, astfel că, prin înregistrarea la instanță a cererii la data de 26.08.2008, contestatorul a respectat termenul de 30 de zile reglementat de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, excepția prescrierii dreptului material la acțiune fiind neîntemeiată.
Verificând conținutul deciziei de concediere, instanța a considerat că aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art.74 alin.1 lit.a, b și d din Codul muncii, respectiv durata preavizului, motivele care au determinat concedierea, lista locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care petentul urma să opteze pentru a ocupa unul dintre aceste posturi.
Astfel, măsura concedierii dispusă cu nerespectarea condițiilor de formă este lovită de nulitate absolută, potrivit art.76 Codul muncii.
In ceea ce privește celelalte drepturi invocate de reclamant, s-a constatat că numai cea referitoare la plata sporului de 25% din salariul de bază lunar brut pentru perioada 1.07.2007 -24.11.2008 este întemeiată. Astfel, între părți s-a încheiat la data de 1.06.2007 un contract intitulat "precontract", prin care pârâta se obliga la plata către reclamant a unui comision din vânzări, de 3,5%, calculat la contractele finalizate și la plata unor prime de sărbători, în bonuri valorice. Ulterior, părțile au încheiat contractul individual de muncă înregistrat la ITM T cu nr.-/20.07.2007, prin care aceste drepturi nu au mai fost negociate, neregăsindu-se: reglementate în această din urmă convenție. Cum contractul de muncă a intervenit ulterior, s-a reținut că raporturile dintre părți au fost negociate în limitele prevăzute de acest ultim contract, conform căruia pârâtei nu-i incumbă obligațiile de plată a comision din vânzări și a bonurilor valorice.
Prin contractul individual de muncă, art.J pct.2 lit.b, pârâta s-a obligat însă să achite salariatului sporul de 25% din salariul de bază lunar brut, iar prin probele administrate nu a dovedit că a plătit acest drept salarial reclamantului, motiv pentru care, în baza art.161 și art.39 alin.1 lit.a din Codul muncii, a fost obligată să achite salariatului acest spor pe toată perioada derulării raporturilor de muncă, până la data pronunțării hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta intimata - Plus SRL, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
n motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de faptul că la data de 25.08.2008, societatea recurentă a emis decizia de revocare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr.3 emisă la data de 15.07.2008,cu toate efectele ce decurg din aceasta.
Recurenta a mai susținut că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția tardivității formulării contestației de către reclamant împotriva deciziei nr.3/15.07.2008,deoarece acestuia i-a fost comunicată respectiva decizie la data de 28.07.2008, iar față de data de 15.09.2008, când reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr.3/2008, prin completarea cererii sale, această contestație apare ca tardiv formulată.
Cu privire la obligarea recurentei la plata către intimat a sporului de 25% din salariul de bază lunar brut pentru perioada 1.07.2007 - 24.11.2008, s-a arătat că această dispoziție este nelegală atâta vreme cât din însuși contractul de muncă al recurentului rezultă că salariul acestuia cuprinde acest spor.
Și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată sentința instanței de fond a fost criticată, arătându-se că acordarea sumei de 800 lei este nejustificată.
În susținerea recursului s-au depus în copie ordine de plată și Decizia nr.-.1/25.08.2008.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține că recursul este fondat.
Astfel cum rezultă din copia Deciziei nr.-.1/25.08.2008, depuse la dosarul cauzei, recurenta a procedat la revocarea deciziei nr.3 din 15.07.2008, asumându-și toate efectele juridice ce decurg din revocarea acesteia, în sensul achitării salariatului a tuturor drepturilor salariale menționate în contractul său de muncă începând cu data emiterii deciziei și până la zi, angajatului punându-i-se în vedere în termen de 48 de ore de la data primirii deciziei de revocare a deciziei de concediere să se prezinte la sediul societății în vederea reluării activității. Această situație este de natură ca, în condițiile prevăzute de art.312 pr.civ. să ducă la modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii ca rămase fără obiect a capetelor de cerere privind anularea deciziei nr.3/15.07.2008.
Cu ordinele de plată depuse în copie la dosarul cauzei, recurenta a făcut dovada achitării către salariat a drepturilor salariale aferente lunilor septembrie, iunie, iulie, august și octombrie 2008.
Nu rezultă cu certitudine însă, din probele administrate în cauză faptul că recurenta i-a achitat intimatului și sporul de 25% din salariul de bază brut lunar ce i se cuvenea acestuia în temeiul art.J pct.2 lit.b din contractul individual de muncă, soluția primei instanțe urmând a fi menținută în ceea ce privește acest aspect.
Va fi înlăturată și critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art.274 pr.civ. iar cheltuielile de judecată nefiind exagerate față de complexitatea cauzei.
Analizarea aspectului ce ține de tardivitatea formulării contestației de către intimat nu se mai impune, din moment ce însăși recurenta a emis o decizie de revocare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr.3 din 15. 07.2008, cu toate efectele ce decurg din aceasta.
Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința în sensul că, va respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea deciziei nr.3/15.07.2008, și obligarea pârâtei la despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - Plus SRL, împotriva sentinței civile nr.7267 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27841/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința în sensul că:
Respinge ca rămase fără obiect a capetelor de cerere privind anularea deciziei nr.3/15.07.2008, și obligarea pârâtei la despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Ignat Silvia Georgiana
| ← Conflict de muncă. Decizia 331/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 5888/2009. Curtea... → |
|---|
