Contestație decizie de concediere. Decizia 3454/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1455/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3454R
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Călin
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.7075 din data de 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata personal și asistată de avocat, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 15.-, de către recurenta CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI, motivarea recursului.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului formulat de CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI și acordă cuvântul intimatei, pe acest aspect.
Intimata solicită în temeiul dispozițiilor art.306 alin.1 Cod procedură civilă, admiterea excepției nulității recursului formulat de CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar, note scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția nulității recursului declarat de CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 19.03.2008, sub nr-, reclamanta a solicitat a se constate nulitatea Dispoziției nr. 58/22.02.2008 emisă de pârâta Camera de Comerț și Industrie a României privind desfacerea contractului de muncă în baza disp. art. 61 lit. f din Codul muncii, a se constata imposibilitatea repunerii sale în situația anterioară, atât din cauza desființării vechilor structuri, cât și din cauza inexistenței locurilor de muncă vacante, a se constata că la Camera de Comerț și Industrie a României a intervenit o reorganizare a instituției, soldată cu o restructurare de personal în baza unei organigrame sever diminuate și că această situație constituie motivul real al disponibilizării sale, a se dispune obligarea pârâtei la achitarea tuturor salariilor brute ce i s-ar fi cuvenit pe perioada scursă de la desfacerea abuzivă a contractului de muncă până la momentul efectuării plății, la plata compensațiilor prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, la plata ajutorului de șomaj până la momentul efectuării plății, la plata daunelor morale în valoare de 1 leu, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din data de 29.09.2008 reclamanta a renunțat la judecata cererilor de constatare a imposibilității repunerii sale în situația anterioară, de constatare că la pârâtă a intervenit o reorganizare a instituției, soldată cu o restructurare de personal în baza unei organigrame sever diminuate și că această situație constituie motivul real al disponibilizării sale, de obligare a pârâtei la achitarea tuturor salariilor brute ce i s-ar fi cuvenit pe perioada scursă de la desfacerea abuzivă a contractului de muncă până la momentul efectuării plății, la plata compensațiilor prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, la plata ajutorului de șomaj până la momentul efectuării plății și la plata daunelor morale, cererea fiind formulată și în scris.
Prin aceeași cerere reclamanta a precizat că solicită anularea dispoziției nr.58/22.02.2008 emisă de pârâtă, repunerea în situația anterioară emiterii dispoziției de desfacere a contractului de muncă și obligarea angajatorului la despăgubiri materiale constând în contravaloarea salariilor brute, indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea dacă nu i s-ar fi desfăcut contractul individual de muncă. Perioada pentru care se solicită aceste despăgubiri începe cu data încetării efective a contractului de muncă al contestatoarei reclamante (21.03.2008) până la data comunicării soluției definitive a litigiului de către instanță.
Prin sentința civilă nr.7075/10.11.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Camera de Comerț și Industrie a României; a constatat nulitatea dispoziției nr.58/22.02.2008 emisă de intimată; a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii; a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data emiterii dispoziției și până la reintegrarea efectivă; a luat act de renunțarea la judecata celorlalte capete de cerere; a obligat intimata la 800 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei începând cu data de 15.03.2005, desfășurându-și activitatea ca referent relații externe, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM B cu nr.4306/27.09.2005.
Angajatorul a decis ca raporturile de muncă să înceteze la data de 21.03.2008, dispoziția nr.58/22.02.2008 fiind emisă de intimată în temeiul art.61 lit.d din Codul muncii.
Art. 61 lit.d din Codul muncii reglementează posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea salariatului în cazul în care acesta nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. Pentru ca măsura să fie valabilă, este necesar a se respecta de către angajator procedura de evaluare prealabilă reglementată de art.77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr.2895/2007.
Prin probele administrate pârâta nu a dovedit că a respectat procedura de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Astfel, prin dispoziția nr.12/17.01.2008 pârâta a stabilit constituirea comisiei de evaluare, iar prin dispoziția emisă la 17.01.2008 a invitat salariații pârâtei, dar și alte persoane din afara instituției, să participe la testul efectuat în zilele de 19 și 20 ianuarie 2008. Dispoziția mai cuprinde și mențiunea că în ziua de 4.02.2008 urma să aibă loc evaluarea capacității profesionale a salariaților pentru toate funcțiile din organigramă. Din modul de redactare a dispoziției, care este considerată convocare la examinare, în sensul art.77 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, nu este clar care este modalitatea în care urma să se desfășoare examinarea, respectiv dacă și testarea din 19 și 20 ianuarie 2008 făceau parte din examinare, care erau probele susținute, dacă examinarea era scrisă, orală, practică. De asemenea, potrivit textului invocat, convocarea trebuia făcută cu cel puțin 15 zile înainte de data stabilită, termenul nefiind respectat de angajator.
Mai mult, decizia de concediere nu este motivată în fapt, nu cuprinde rezultatul cercetării prealabile a salariatei, în ce a constat examinarea, data când a avut loc, rezultatul evaluării, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art.62 alin.2 din Codul muncii și ale art.77 alin.9 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național. împrejurarea că intimata a menționat în actul de concediere actele în baza cărora a luat măsura nu acoperă viciul nerespectării dispozițiilor legale și convenționale, de vreme ce acestea stabilesc obligația angajatorului de a insera în decizie motivele de fapt ce au determinat adoptarea măsurii, rezultatul cercetării prealabile a salariatului.
Prin dispoziția nr.24/1.02.2008 intimata a aprobat regulamentul de desfășurare a evaluării salariaților desfășurată la 4.02.2008, însă acesta nu cuprinde mențiuni referitoare la modalitatea concretă de evaluare a răspunsurilor date de salariați la chestionarul întocmit, angajatorul nefiind în măsură să prezinte un barem de apreciere a notării, cu indicarea răspunsurilor corecte care ar fi fost evaluate cu punctaj maxim, pentru a se stabili dacă evaluarea a întrunit condițiile de obiectivitate.
Față de această situație, instanța a apreciat că măsura concedierii a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor legale și a celor stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național aplicabil la data evaluării, astfel că aceasta este lovită de nulitate potrivit art.78 din Codul muncii. În consecință, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii și obligarea intimatei la plata despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În baza art.246 cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea la judecata celorlalte capete de cerere.
In temeiul art.274 cod procedură civilă parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei prilejuite de soluționarea cererii de chemare în judecată, reprezentând onorariu avocat, cuantumul acestuia rezultând din chitanța depusă la fila 73 din dosar.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs recurenta-intimată Camera de Comerț și Industrie a României, cu mențiunea că motivele de nelegalitate și netemeinicie, le va preciza la primul termen de judecată.
La termenul de judecată din 18.05.2009, Curtea a ridicat din oficiu și a pus în discuția părților excepția nulității recursului declarat, pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Conflictul de muncă dedus judecății este supus normelor de procedură cuprinse în Legea nr. 168/1999 care se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Conform dispozițiilor art. 3021Cod de procedură civilă "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.", iar potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod de procedură civilă "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Din actele de procedură întocmite în cauză rezultă că recurenta-parata nu a indicat și dezvoltat niciun motiv de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat, nici în cererea de recurs depusă la dosar la data de 01.08.2008, și nici ulterior într-un memoriu separat, în cadrul termenului de recurs, care a inceput sa curga la data de 28.01.2009, deși sentința recurată i-a fost comunicată în mod legal la sediul institutiei, conform dovezii de comunicare aflate la fila 110 dosar fond. Recurenta a depus la dosar un inscris cuprinzand motivele de recurs abia la data de 15.05.2009, cu mult dupa implinirea termenului prevazut de lege.
Față de acestea și văzând dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal", precum și faptul că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin.2 și 3 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să constate nul recursul formulat.
In acelasi context trebuie precizat faptul ca motivul invocat de recurenta in cuprinsul cererii depuse la dosar la data de 15.05.2009 nu este un motiv de recurs de ordine publica. Desi din punct de vedere formal recurenta si-a intemeiat acest motiv de recurs pe dispozitiile art. 304 pct. 4 proc.civ. sustinand ca instanta de fond a depasit atributiile puterii judecatoresti, din dezvoltarea acestuia rezulta ca nu este incident acest motiv de casare a hotararii. Recurenta considera ca o astfel de depasire a atributiilor puterii judecatoresti rezida in aceea ca instanta de fond a dispus reintegrarea intimatei contestatoare pe un post si o functie detinute anterior, fara a verifica daca postul mai exista. Competenta de a dispune reintegrarea salariatului concediat cu nerespectarea conditiilor prevazute de lege este o atributie a instantei judecatoresti reglementata expres de dispozitiile art. 78 alin. 2 din Codul muncii, motiv pentru care Curtea apreciaza ca prima instanta nu a depasit atributiile puterii judecatoresti.
Vor fi incidente dispozitiile art. 274 proc.civ. recurenta, in calitate de parte cazuta in pretentii, urmand a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de catre intimata contestatoare, in cuantum de 800 lei, reprezentand onorariu avocat, achitat conform chitantei nr. 14/13.05.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-intimată CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.7075/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
Obligă recurenta la plata sumei de 800 lei către intimată, cu titlul de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
18.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena PetreJudecători:Magdalena Petre, Silvia Georgiana Ignat, Călin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 870/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 6048/2009. Curtea... → |
|---|
