Contestație decizie de concediere. Decizia 870/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 870
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de " Călători " B - Regionala de Transport Feroviar de Călători I împotriva sentinței civile nr. 452 din 23.04.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr.1692/89/18.06.2008, contestatorul a solicitat anularea Ordinului de serviciu nr.475/1 emis pe data de 02.06.2008 de intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători I-Stația B, reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii acestui ordin, respectiv pe funcția de conductor tren I, restituirea drepturile salariale reprezentând sporul de 15% pentru muncă periculoasă, acordarea sporului de 15% pentru muncă grea, daune morale în cuantum de 10.000 lei și cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că lucrează la Regionala de Transport Feroviar I-Stația B, în calitate de conductor tren I.
Prin Ordinul de serviciu nr.475/1/02.06.2008 - a precizat contestatorul - a fost retrogradat din funcția de conductor tren ( turnus) la programul de 8 ore la stație.Această măsură a determinat schimbarea felului muncii, fiind privat de acordarea sumei de 400 lei/lună reprezentând sporul de 15% pentru condiții grele de muncă și sporul de 15% pentru condiții periculoase, în lunile aprilie, mai și iunie 2008.
Contestatorul a mai arătat că măsura disciplinară dispusă în urma ședinței de analiză realizată în luna februarie 2008 la nivelul Stației B (împreună cu conducerea I), prin care s-a stabilit că ultimii doi salariați care au activitate cantitativă necorespunzătoare în luna februarie 2008 vor fi utilizați în regim de 8 ore în luna aprilie 2008, este netemeinică și nelegală.
Contestatorul a apreciat că Ordinul de serviciu nr- este lovit de nulitate absolută, întrucât, fiind vorba de o sancțiune disciplinară, intimata nu a respectat prevederile art. 267 Codul muncii, în sensul efectuării cercetării disciplinare prealabile.
În drept, și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 267, 268 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a precizat că măsura dispusă nu este o sancțiune disciplinară, ci este un ordin de serviciu, astfel încât nu se impunea efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Intimata a arătat că, prin Dispoziția nr. 17 Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători B, în art. 70 din cap. VII se prevede clar că personalul de tren (șef tren, conductor tren) poate efectua și alte activități în afară de cele existente în fișa postului, cum ar fi participarea la filtrele organizate la urcarea în tren. În urma acestei dispoziții, șeful Stației Bae mis ordinul contestat, prin care a efectuat serviciu conform turnusului nominal, beneficiind de același salariu corespunzător clasei de salarizare pentru funcția de conductor tren, cu sporurile aferente muncii prestate.
Intimata a mai susținut că pentru lunile aprilie, mai și iunie 2008, când a efectuat serviciu conform turnusului pe tren cât și la stație la verificarea legitimațiilor de călătorie la urcarea în tren, contestatorul a primit aceleași drepturi salariale, nepunându-se în discuție schimbarea felului muncii așa cum afirmă acesta.
Prin sentința civilă nr. 452 din 23.04.2009, Tribunalului Vasluia admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători I, și în consecință:
A dispus anularea Ordinului de serviciu nr. 475/1/02.06.2008 emis de Regionala de Transport Feroviar de Călători I - Stația
A obligat intimata să-l reintegreze pe contestator pe portul deținut anterior emiterii Ordinului de Serviciu nr.475/1/02.06.2008 și anume pe funcția de conductor tren
A obligat intimata să restituie contestatorului suma de 278 lei, sumă brută, reprezentând sporul de 15% pentru muncă periculoasă, spor reținut ilegal.
A respins capătul de cerere solicitat de contestator privind acordarea sporului de 15% pentru muncă grea.
A respins capătul de cerere solicitat de contestator privind acordarea daunelor morale.
A obligat intimata să-i plătească contestatorului suma de 770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr.1.2/2/2/2001 depus la dosarul cauzei, este angajat în funcția ( meseria ) de conductor tren I, pe perioadă nedeterminată, în cadrul Regionalei de Transport Feroviar de Călători I - Stația B.
Prin Ordinul de serviciu contestat, nr. 475/1/02.06.2008, intimata i-a schimbat unilateral felul muncii, trecându-l de la meseria de conductor tren I la un program de 8 ore în stația B.
Deși contestatorul susține că acest ordin este o sancțiune disciplinară, instanța a apreciat că este vorba de o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, modificare abuzivă survenită din inițiativa angajatorului.
Articolul 41 alin. 1 Codul muncii prevede că contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Instanța de fond a considerat că, în speță, nu se impune analizarea excepției nulității absolute a Ordinului de serviciu nr. 475/1/02.06.2008, atâta timp cât în cauza dedusă judecății nu este incidentă situația unei concedieri și nici a unei sancțiuni disciplinare și, ca atare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 267, 268, Codul muncii, dispoziții invocate de contestator.
Instanța a mai constatat că măsura dispusă prin Ordinul de serviciu nr. 475/1/02.06.2008 nu se încadrează în prevederile art. 70 din Dispoziția nr. 17 Directorului General al Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" B, invocate de intimată prin întâmpinare, durata contractului individual de muncă, locul și felul muncii, condițiile de muncă, salariul fiind reglementate expres de contractul individual de muncă, fișa postului și actele adiționale la contractul individual de muncă.
Pe parcursul judecății, poziția angajatorului în ceea ce privește sporurile solicitate de contestator a fost oscilantă.Dacă prin întâmpinarea depusă s-a arătat că a beneficiat de aceleași drepturi salariale pentru lunile aprilie, mai, iunie 2008 cât a efectuat serviciu la stația B verificând legitimațiile de călătorie, la termenul din data de 02.10.2008, -I a susținut că, pentru perioada în care contestatorul a exercitat atribuțiile din Ordinul de serviciu nr. 475/1/02.06.2008, acesta nu a beneficiat de sporul pentru condiții grele și de sporul pentru condiții periculoase, salariul de bază rămânând același.
Articolul 269 alin.1 Codul muncii prevede că angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a relevat faptul că, în perioada aprilie, mai, iunie 2008, cât timp a lucrat în stația B și nu ca conductor de tren I, a primit integral sporul de 15% pentru muncă grea pentru timpul lucrat în condițiile respective.
În ce privește sporul de 15% pentru muncă periculoasă, expertul contabil desemnat a constatat că, în conformitate cu dispozițiile Actului adițional (la contractul individual de muncă) nr. 1753/26.03.2008, pentru perioada aprilie, mai, iunie 2008, contestatorul este îndreptățit să primească suma de 278 lei, sumă brută, reprezentând acest spor reținut ilegal.
Tribunalul a constatat că schimbarea felului muncii și a salariului, fără obținerea în prealabil a acordului salariatului, echivalează cu modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 41 Codul muncii, întrucât atât funcția, cât și salariul constituie elemente esențiale ale contractului individual de muncă, ce nu pot fi schimbate decât prin acordul părților.
Raportat considerentelor arătate, întrucât angajatorul nu a respectat prevederile art. 41 Codul muncii, instanța a admis în parte contestația formulată, a dispus anularea ordinului de serviciu nr. 475/1/02.06.2008, obligând intimata să-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior ordinului contestat, respectiv pe funcția de conductor tren I.
În conformitate cu prevederile art. 269 alin. 1 Codul muncii, instanța a obligat intimata să-i restituie contestatorului suma de 278 lei, sumă brută, reprezentând sporul de 15% pentru muncă periculoasă, spor reținut ilegal pe perioada aprilie, mai, iunie 2008, cât a îndeplinit o altă funcție.
Instanța a respins capătul de cerere solicitat de contestator privind acordarea sporului de 15% pentru muncă grea, întrucât acest spor a fost primit integral pentru timpul lucrat în condițiile respective.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, instanța l-a respins ca nedovedit, întrucât acordarea acestor daune trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită, probată, între vătămarea pretinsă de către salariat și fapta angajatorului de a produce pretinsa vătămare. În speță, dovada lezării imaginii nu a fost realizată de către contestator, căruia îi incumba sarcina probei, conform art. 1169 Cod Civil.
În baza dispozițiilor art. 274.pr. Civ. instanța a obligat intimata să-i achite contestatorului suma de 770 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs " Călători " B - Regionala de Transport Feroviar de Călători -I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că, prin Dispoziția nr. 17 Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători B, în art. 70 din cap. VII se precizează că personalul de tren (șef tren, conductor tren) poate efectua și alte activități în afară de cele existente în fișa postului, cum ar fi participarea la filtrele organizate la urcarea în tren.
În urma acestei dispoziții, șeful Stației Bae mis Ordinul de serviciu nr.475/1/02.06.2008, prin care contestatorul a efectuat serviciu conform turnusului nominal, beneficiind de același salariu corespunzător clasei de salarizare pentru funcția de conductor tren, cu sporurile aferente muncii prestate, cu excepția acelor sporuri prin care munca acestuia nu se încadra în grila de sporuri, listă de care prima instanță nu a ținut cont, deși a fost depusă la dosar.
Recurenta a mai arătat că pentru lunile aprilie, mai și iunie 2008, când a efectuat serviciu conform turnusului pe tren cât și la stație, la verificarea legitimațiilor de călătorie la urcarea în tren, contestatorul a primit aceleași drepturi salariale, nepunându-se în discuție schimbarea felului muncii așa cum afirmă acesta.
Așadar, consideră recurenta, verificarea legitimațiilor de călătorie la urcarea în tren este o acțiune la care participă toți salariații, indiferent de funcție, și nu necesită schimbarea funcției, deoarece salariatul execută una din atribuțiile prevăzute în fișa postului, drepturile salariale cuvenite fiind calculate pentru funcția de conductor tren, conform contractului individual de muncă.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației, respectiv menținerea Ordinului de serviciu nr.475/1/02.06.2008.
În drept, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, deși este adevărat că prin fișa postului contestatorului - intimat s-a prevăzut că acesta execută întocmai și la timp orice alte sarcini trasate de șeful de tren, șeful stației și organele ierarhic superioare, Ordinul de serviciu nr.475/1/02.06.2008 - prin care contestatorului i s-a impus a efectua program de 8 ore la stație, respectiv efectuarea de filtre prin verificarea legitimațiilor de călătorie la trenuri - a avut ca efect modificarea atât a felului muncii, cât și - mai ales - a salariului. Conform fișei postului, contestatorul era obligat să execute orice alte atribuții impuse de șeful stației, însă acestea nu puteau aduce atingere felului muncii convenit prin contractul individual de muncă, respectiv,conductor tren I", cu atât mai mult cu cât aveau drept consecință directă reducerea drepturilor salariale convenite de părți prin același contract individual de muncă.
Potrivit art.41 alin.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat doar prin acordul părților. A 3 al art.41 stipulează că modificarea contractului individual de muncă se referă la următoarele elemente:c) felul muncii; e) salariul.
Conform art.154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar conform art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede expres că angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Ori, prin actul adițional la contractul individual de muncă din 26.03.2008, salariatul avea dreptul să primească, pe lângă salariul de bază, și sporul de vechime, sporul pentru condiții grele de muncă feroviară și sporul pentru condiții periculoase, elemente constitutive ale salariului, așa cum se precizează chiar în contract.
Recurenta însăși recunoaște că intimatul - contestator nu a primit pe perioada aprilie - iunie 2008 sporul pentru condiții periculoase, susținând că munca acestuia nu se încadra în categoria celor pentru care se datora sporul pentru condiții periculoase, conform grilei de salarizare.
Este, așadar, o recunoaștere implicită a schimbării felului muncii contestatorului, care a avut ca efect direct și modificarea salariului convenit de părți prin contractul individual de muncă.
În consecință, prin prisma dispozițiilor legale menționate, în mod corect a stabilit prima instanță că Ordinul de serviciu nr.475/1/02.06.2008 este nelegal, reprezentând o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al contestatorului (interzisă de art.41 din Codul muncii ) și a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de " Călători " B - Regionala de Transport Feroviar de Călători -I și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de " Călători " B - Regionala de Transport Feroviar de Călători - I împotriva sentinței civile nr.452/23.04.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - --- Grefier,
Red./ Tehnored.
08.10.2009 - 2 ex
Tribunalul Vaslui: -
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 402/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3454/2009. Curtea... → |
|---|
