Contestație decizie de concediere. Decizia 4259/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
R OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2368/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4259/
Ședința publică de la 10.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Lizeta Harabagiu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.1089/11.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36368/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator, prin avocat, cu delegație în substituirea avocatului, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata a formulat cerere de amânare a cauzei, pentru angajarea unui avocat, cerere înregistrată la dosar la data de 09.06.2009, după care,
Reprezentantul avocat al recurentului-contestator nu se opune admiterii cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare, ca neîntemeiată, având în vedere că intimata a fost citată în termen legal si cererea nu este temeinic motivata in conditiile art.156 Cod procedura civila.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-contestator, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii excepției tardivității formulată de contestator și trimiterea cauzei spre rejudecare. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1089/11.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SRL, formulată împotriva deciziei nr. 31/20.02.2008, ca tardiv formulată.
În considerente a reținut că potrivit Contractului individual de muncă nr. 10285/11.01.2007, contestatorul a fost salariat al intimatei, începând cu data de 01.07.2007, îndeplinind funcția de director adjunct.
Prin decizia nr. 31/20.02.2008, intimata a dispus încetarea Contractului individual de muncă încheiat cu contestatorul, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. b) din Codul muncii.
Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat contestație, înregistrată la Tribunalul București la data de 01.10.2008, context în care intimata a invocat excepția tardivității formulării cererii.
Excepția tardivității formulării cererii a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 17.12.2008, tribunalul a admis excepția invocată, având în vedere că decizia contestată a fost comunicată la data de 14.07.2008, conform adresei nr. 209 din aceeași dată și a borderoului serviciului registratură.
De asemeni, instanța a reținut că decizia nr. 31/2008, a fost comunicată contestatorului și prin serviciul de curierat rapid la data de 16 și 17.07.2008, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia de încetare a Contractului individual de muncă.
În acest context, instanța reținând că decizia nr. 31/2008 a fost comunicată la data de 17.07.2008, iar contestația a fost formulată la data de 01.10.2008, constată că termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a din Codul munciia fost depășit.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul textelor menționate a respins contestația formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 31/2008, emisă de intimata SC SRL, ca tardiv formulată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin cererea introductiva la instanța, recurenta a solicitat ca instanța sa constate ca Decizia nr. 31 20.02.2008 prin care i s-a desfăcut contractul individual de munca este nulă. Deoarece nu îndeplinește condițiile de fond cu privire la emiterea acesteia, avându-se in vedere ca adresa nr. 25 01.02.2008 în baza căreia a fost emisă Decizia de încetare a contractului nu a fost semnală de către recurent.
Totodată, prin cererea introductiva recurenta a solicitat si obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale neachitate - iar dosarul a fost disjuns si suspendat pe acest capăt ele cerere, datorita intrării intimatei in procedura insolvenței.
În fata primei instanțe, parata a invocat excepția tardivității formulării contestației la decizia desfacere a contractului ele munca, motivând ca i-a comunicat decizia la data de 14.07.2008.
Prima instanța, in mod neîntemeiat, a reținut simpla susținere a intimatei, deși la dosar nu se aflat nici o proba din care sa reiasă comunicarea către recurent deciziei de desfacere contractului de munca.
Astfel, intimata a depus la dosar copii după actele sale interne - registrul de intrări-ieșiri si copii după trimiteri realizate prin curierat rapid, insa nici unul din aceste documente nu este semnat de primire de către recurent.
Recurentul solicită instanței să aibă în vedere că, intimata a emis decizia de desfacere a contractului de munca in luna februarie-2008 si susține ca i-a fost comunicata 5 luni mai târziu, in luna iulie 2008.
În realitate, aceasta decizie nu i-a fost niciodată comunicata legal.
Înscrisurile depuse la dosar si care emana de la intimata - fiind unilaterale - nu pot face dovada comunicării deciziei către recurentă.
Astfel, dovada comunicării deciziei se poale face legal numai cu un înscris care sa aibă semnătura recurentului de primire - ceea ce nu exista in cauza.
Simplul fapt ca intimata ar fi făcut anumite trimiteri prin curierat, pe care le-a înregistrat in propriul registru de evidenta, nu face nici o dovada care sa îi fie opozabila cu privire la primirea de către recurent a Deciziei contestate.
Instanța de fond își bazează motivarea hotărârii pe "borderoul" de la serviciu de registratura al intimatei înscris care nu poate avea o valoare probatorie, fiind un înscris întocmit unilateral de către societate intimată-pârâtă.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenta, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentul-contestator a fost salariata intimatei, fiind angajat pe funcția de director adjunct, activitate pe care a desfasurat-o in baza mai contractului individual de muncă cu nr.10285/11.01.2007.
Prin acțiunea formulata de către recurent si înregistrata pe rolul Tribunalului la data de 01.10.2008, a cerut sa se dispună anularea deciziei nr. 31/20.02.2008 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca in baza art.55 lit.b Codul muncii.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca in mod gresit prima instanta a respins cererea formulata ca tardiva.
Solutia Tribunalului se intemeiaza pe dispozitiile art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, potrivit carora "cererile în vederea soluționării conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă".
In primul rand, asa cum in mod constant s-a apreciat in doctrina si in jurisprudenta, termenul de 30 de zile prevazut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii nu este un termen de decadere, ci un termen special de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune.
Termenul de prescriptie de 30 de zile in care contestatorul poate sesiza instanta competenta curge de la data comunicarii deciziei de contestate, Codul muncii modificand dispozitiile anterioare ale art.73 din Legea 168/1999, potrivit caruia cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează: a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
Curtea constata ca prin aceasta modificare, scopul legiuitorului a fost de a asigura o protectie mai eficienta a drepturilor salariatului, stabilind ca termenul in care acesta isi poate exercita accesul la instanta curge de la un moment obiectiv si mult mai usor de dovedit, respectiv data comunicarii deciziei contestate si nu de la momentul subiectiv al luarii la cunoștință de măsura dispusă, asa cum prevedea legislatia anterioara.
Interpretand dispozitiile legale mai sus amintite, Curtea apreciaza ca dovada comunicarii deciziei unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, trebuie analizata in functie de persoana salariatului, deoarece acestuia ii este adresata si lui ii ofera legea dreptul de aoc ontesta in instanta.
Astfel, termenul de 30 de zile curge de la data la care salariatului i-a fost comunicata decizia anagajatorului, deci de la data la care acesta a intrat in posesia actului respectiv si a luat cunstinta de continutul lui, si nu de la data la care angajatorul a expediat comunicarea. Numai in acest fel se asigura protectia salariatului impotriva unor abuzuri ale angajatorului, dar si accesul liber la justitie, deoarece indiferent de data la care angajatorul a expediat decizia, salariatul poate ataca acest act doar de la momentul la care a luat efectiv cunostinta de aceasta
Dar, asa cum rezulta din actele depuse la dosar, nu s-a facut dovada ca decizia contestata a fost efectiv comunicata salariatului, singurele inscrisuri retinute de instanta de fond fiind borderoul de trimitere si o expeditie prin curier rapid, care nu poarta semnatura de primire a recurentului(filele 48-52 dosar fond)
Prin urmare Curtea constata ca actiunea a fost introdusa in termenul de 30 de zile prevazut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, hotararea instantei de fond fiind netemeinica si nelegala sub acest aspect, motiv pentru care, in baza art.312 Cod procedura civila, avand in vedere ca nu s-a solutionat fondul cauzei, Curtea va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.1089/11.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36368/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./25.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3461/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4681/2009. Curtea... → |
|---|
