Contestație decizie de concediere. Decizia 3478/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 450/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3478/
Ședința Publică din data de 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de către recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.6995 din 12.11.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.16694/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata Sud Rețele - Gaz de - având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator personal și asistat de apărător, d-nul avocat -, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 11 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 27.04.2009, lipsind intimata Sud Rețele - Gaz de.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-contestator prin avocat întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul-contestator prin avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătorești recurate, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată pentru următoarele considerente:
Prima critică adusă hotărârii judecătorești recurate vizează așa-zisa dispariție a aparatelor, aparate ce depistează emanarea de gaze. Astfel, arată că din probele administrate nu există nicio dovadă din care să rezulte cu certitudine când aceste aparate au dispărut, cine a constatat dispariția acestora sau dacă erau sau nu în custodia recurentului de azi. Așa fiind, în decizia de desfacere a contractului de muncă al recurentului-contestator se menționează dispariția mai multor aparate, fără a aduce dovezi că acestea erau în gestiunea recurentului.
Mai mult, din declarația martorului audiat, rezultă că opt dintre aceste aparate au fost predate din anul 2007 de către recurent spre conservare numitului, iar tot în același an a predat și restul de aparate.
Se mai arată de asemenea faptul că există un proces-verbal de predare-primire din data de 25.03.2008 din care rezultă că ing., șeful direct al contestatorului a predat un aparat numitului pentru a fi reparat.
Totodată, solicită a se constata faptul că nu există acte din partea intimatei din care să rezulte că recurentul ar fi încălcat sarcinile de serviciu, nu există abatere disciplinară săvârșită de către acesta, și nu în ultimul rând solicită ca instanța de recurs să se aplece asupra soluției pronunțate de către instanța de fond în ceea ce privește nemotivarea înlăturării declarației martorului propus de către recurentul-contestator.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs, recurentul-contestator prin avocat concluzionează în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6995/12.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins cererea de chemare în judecată privind pe contestatorul în contradictoriu cu intimata SC Sud Rețele - Grup Gaz de.
În considerente a reținut că recurentul-contestator, în calitatea sa de maistru avea obligațiile prevăzute în fișa postului.
La pct.8 din capitolul sarcini din fișa postului s-a prevăzut obligativitatea contestatorului de a întocmi pontajele lucrătorilor din subordine. Din declarația martorului rezultă că în calitatea sa de maistru contestatorul l-a pontat pe numitul cu spor de muncă grea, deși acesta nu presta muncă grea și nu stătea la tot programul de lucru. Se constata că s-a făcut dovada că prin acțiunea sa de a-l ponta pe numitul cu spor de muncă grea, contestatorul a încălcat obligația din fișa postului prevăzută la pct.8 din Capitolul sarcini.
În raport de prevederile art.263 alin.2 din Codul Muncii angajatorul a reținut corect săvârșirea abaterii disciplinare săvârșite de contestator, prin modul de pontare a activității numitului.
În ceea ce privește situația aparatelor, martorul a precizat că personal l-a încunoștințat pe inginerul ce răspundea de formația de lucru cu privire la dispariția acestora.
La pct.3 din responsabilitățile specifice, contestatorul avea obligația de a răspunde de realizarea integrală a sarcinilor de serviciu. Prin punctul 6 din cap."sarcini" s-a prevăzut să se asigure de către contestator ca personalul condus direct să lucreze conform procedurilor de calitate în vigoare să-l instruiască, să-l controleze permanent iar la pct.7 din același capitol s-a prevăzut obligativitatea verificării zilnice a activității formațiilor pe care le conduce, prin încălcarea acestor obligații producându-se dispariția unui aparat așa cum rezultă din declarația martorului, despre a cărui situație nu au fost încunoștințați șefii ierarhici. Aparatul a fost găsit la 2 săptămâni la o adresă unde se efectuează o intervenție de către echipa condusă de contestator.
Prin fapta sa, de a nu respecta obligațiile postului menționate mai sus, a săvârșit o altă abatere disciplinară în sensul prevederilor art. 263 alin. 2 din Codul Muncii reținută prin decizia contestată.
Ca urmare, s-au înlăturat susținerile contestatorului că au fost reținute în sarcina sa abateri disciplinare pe care nu le-a săvârșit, în consecință, s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că, din probatoriul administrat în cauză, instanța fondului a înlăturat în mod inexplicabil declarația martorului, martor propus de către recurent, în schimb a dat eficiență declarației martorului propus de către intimată, deși aspectele relevate de acest martor nu pot fi luate în considerare.
Cu privire la așa zisa dispariție a aparatelor, în cauză nu s-a administrat nici o dovadă din care să rezulte cu certitudine câte aparate au dispărut, cine a constatat dispariția acestora și daca erau sau nu în custodia recurentului contestator. Mai mult, există un proces verbal de predare primire din data de 25.03.2008 din care rezultă că, șeful direct al contestatorului a predat un aparat numitului.
În fișa postului, la capitolul "sarcini" nu este prevăzut ca recurentul să verifice dacă mașinile care pleacă pe teren sunt echipate cu aceste aparate. În anul 2007, un număr de 8 aparate de detectare a emanațiilor de gaze au fost predate de către recurent, spre conservare, lui, Tot în anul 2007, a predat celelalte aparate de detectare a emanațiilor de gaze naturale conducătorilor de formație de lucru, astfel încât nu avea cum să mai verifice dacă acestea erau pe mașinile care plecau pe teren, această obligație revenind instalatorilor conducători de formație.
Nu exista abatere disciplinară săvârșită de către recurent prin modul de pontare a activității numitului, deoarece:
Martorul, la declarat că era prezent în momentul în care inginerul i-a ordonat recurentului să-l ponteze pe cu spor de muncă grea, acesta aflându-se în dispecerat unde toate convorbirile sunt pe spaeker;
În procesul verbal din 28.03.2008, încheiat cu ocazia cercetării disciplinare, șeful ierarhic al recurentului recunoaște că i-a pus în vedere să-l ponteze pe "cu spor de tură", de unde rezultă că implicit i-a ordonat să-l ponteze și cu spor de muncă grea, deoarece întreaga echipă era pontată cu spor de muncă grea, aspect ce se coroborează și cu declarația martorului.
Și nu în ultimul rând, instanța nu motivează de ce a înlăturat total declarația martorului.
Cu privire la sancțiunile disciplinare anterioare, la care face referire decizia nr.63/28.03.2008, recurentul face următoarele precizări:
Decizia 208/20.07.2007 a fost anulată prin sentința civilă nr.3913/08.05.2008 a Tribunalului București, Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar decizia nr.169 din 10.03.2004 întemeiată pe dispozițiile art.264 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, prin care recurentul a fost sancționat cu: "avertisment" este nulă absolut, deoarece această sancțiune nu se regăsește în această formă în cuprinsul articolului amintit și a fost emisă pentru o "faptă săvârșită" când nu se afla la serviciu.
Față de cele învederate, recurentul solicită instanței să constate că recursul este întemeiat, motiv pentru care solicită admiterea lui așa cum a fost formulat.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, cât privește aspectul legat de dispariția aparatelor, nu este propriu-zis relevant numărul acestora, cât, din perspectiva sarcinilor de serviciu ale contestatorului, faptul că nu a sesizat această dispariție șefilor ierarhici, deși avea obligația să facă aceasta, în mod operativ.
Sub acest aspect, nu se poate reține că nu mai avea atribuții de a verificat echiparea mașinilor care plecau pe teren, competență delegată instalatorilor conducători, de vreme ce fișa postului menționează expres că în calitate de maistru rețea îi revine organizarea activității zilnice a formațiilor din subordine, precum și asigurarea siguranței în sistemul de exploatare a sistemului de alimentare cu gaze naturale.
Cât privește fapta de pontare necorespunzătoare realității, a unui salariat, de asemenea, recurentul nu se poate exonera de răspundere, prin argumentele invocate, pe de o parte pentru că "sporul de tură" nu-l implică automat pe cel " de muncă grea" pe de altă parte, oentru că nu s-a făcut dovada ordinului în acest sens al superiorului, martorul neputând confirma neechivoc conținutul unei convorbiri telefonice, mai mult, acesta nu-l leagă pe salariat, care nu este ținut să îndeplinească ordinele verbale și nelegale ale unui superior, ci să le denunțe.
În fine, cât privește sancțiunile aplicate anterior, este real că una dintre ele a fost anulată prin hotărâre judecătorească definitivă, însă cealaltă este valabilă, nefiind anulată, instanța neputând antama în prezentul proces chestiunea valabilității unei alte decizii de sancționare în afara celei deduse judecății.
Mai mult, și în absența unor sancționări anterioare, față de natura funcției, a responsabilității și abaterilor constatate, suficient de grave și bine caracterizate, apare justificată aplicarea sancțiunii disciplinare celei mai grave.
Rezultă, conform celor expuse, că sentința primei instanțe e legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.6995 din 12.11.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.16694/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata Sud Rețele - Gaz de.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./03.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4991/2009. Curtea... → |
|---|
