Contestație decizie de concediere. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 348
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de recurentul intimat și de intimata recurentă SC SA. împotriva sentinței civile nr. 1959 din 28.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procurator pentru recurentul-intimat și consilierul juridic pentru intimata-recurentă SC SA, lipsă fiind recurentul-intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, intimata recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, un set de înscrisuri.
Instanța constată că înscrisurile depuse la dosar prin registratura instanței au mai fost depuse, duplicatul acestora nu se impune a fi înmânat reprezentantului recurentului intimat.
Părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Procuratorul recurentului intimat, având cuvântul în recursul acestuia consideră că decizia de concediere este nelegală deoarece s-a dispus în timpul concediului medical ala acestuia. Deasemeni, instanța a respins pretențiile recurentului privind plata diferențelor salariale cuvenite pentru funcția de șef compartiment. Potrivit organigramelor aflate la dosar rezultă că Oficiul de Calcul a fost compartiment distinct. Statul de plată nu corespunde organigramei. Nu s-a făcut dovada transformării tehnologice a Oficiului de Calcul.
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu cheltuieli cu expertiza și onorariu de notariat.
În ce privește recursul unității solicită respingerea acestuia, în mod corect instanța de fond a constat că recurentul a lucrat și pe această funcție de inspector protecție civilă.
Consilier jr., în ce privește recursul formulat de unitate solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, iar în ce privește recursul formulat de recurentul intimat,solicită respingerea acestuia. In perioada 2006- 2007 nu a avut Contract Colectiv de Muncă aplicabil iar expertiza nu a ținut cont de acest lucru.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin contestația înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 1254/99/18.03.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata "AVICOLA" I, solicitând anularea deciziei nr. 278/15.02.2008 și obligarea intimatei la reintegrarea sa pe postul de șef oficiu calcul și la plata drepturilor salariale majorate și actualizate, cuvenite începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă. De asemenea, contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata diferențelor salariale reactualizate pentru perioada martie 2005 și până la reintegrare, reprezentând diferența dintre salariul tarifar de încadrare și salariul cuvenit pentru postul de șef oficiu calcul. Contestatorul a mai solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și la virarea către bugetul de stat a contribuțiilor aferente drepturilor salariale care i se vor acorda.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că prin decizia nr. 278/15.02.2008 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă începând cu data de 16.02.2008. Or, această decizie a fost emisă cu încălcarea disp. art. 60 alin. 1 lit. a Codul muncii, întrucât începând cu data de 12.02.2008 se află în incapacitate temporară de muncă. De asemenea, contestatorul precizează că nulitatea deciziei rezultă și din faptul că a fost emisă în temeiul disp. art. 65 Codul muncii, datorită desființării postului ca urmare a transformărilor tehnologice. Însă postul de inginer se sistem informatic este un post unic, iar la Oficiul de Calcul al unității nu a survenit nici o transformare a tehnologiei de natură să determine desființarea acestui post.
Mai susține contestatorul că prin decizia nr. 36/01.06.1999 a fost numit în funcția de inginer sistem, funcție echivalentă cu șef de compartiment. Cu toate acestea, la data de 01.12.2004, când a avut loc negocierea salariilor, nu i s-a acordat salariul corespunzător funcției de șef compartiment, stabilindu-i-se un salariu de 850 lei, mai mic cu 500 lei față de salariile contabililor fără studii superioare din compartimentul financiar contabil. La data de 01.05.2006 i s-a stabilit un salariu de 1100 lei lunar, mai mic cu 900 lei față de salariile celor din contabilitate, iar la data de 01.07.2007 i s-a stabilit un salariu de 1155 lei, mai mic cu 745 lei față de salariile personalului din contabilitate. Astfel, precizează contestatorul că s-a aplicat în mod greșit grila de salarizare.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 278/15.02.2008, certificate de concediu medical, contractul individual de muncă și actele adiționale la acest contract, decizia nr. 36/01.06.1999, carnetul de muncă, fișa postului, diplome de studii.
La primul termen de judecată, contestatorul și-a completat acțiunea, solicitând și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 20.04.2005 - 05.03.2007 când, pe lângă sarcinile de serviciu corespunzătoare funcției de bază, a îndeplinit și funcția de inspector protecție civilă. Or, potrivit disp. art. 98 alin. 8 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru exercitarea și a altor atribuții aferente unei alte funcții se acordă 50% din salariul de bază pentru timpul necesar executării funcției suplimentare.
În dovedirea cererii completatoare, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 58/20.04.2005, procesul verbal din 09.05.2005, cererea din 07.12.2005, adresa nr. 5763/07.12.2005, cererea nr. 990/20.04.2007, decizia nr. 58/05.03.2007, actul adițional nr. 5/05.03.2007.
Intimata "AVICOLA I" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că la data de 15.02.2008, având în vedere procesul verbal al Consiliului de Administrație și Hotărârea din 12.02.2008, a emis decizia nr. 278 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului ca urmare a transformărilor tehnologice și reorganizării întregii activități, precum și ca urmare a desființării locului de muncă. Având în vedere situația economică a societății prezentată în cadrul ședinței Consiliului de Administrație, susține intimata că este lipsită de fundament afirmația contestatorului referitoare la faptul că decizia este lovită de nulitate. De asemenea, nu au fost încălcate nici prevederile art. 61 alin. 1 lit. a Codul muncii, având în vedere faptul că decizia nr. 278 fost primită de contestator pe data de 19.02.2008, iar concediul medical a ajuns la unitate în data de 04.03.2008.
În ceea ce privește afirmația contestatorului referitoare la faptul că societatea i-a acordat drepturi salariale la un nivel inferior celui prevăzut în grila de salarizare, susține intimata că drepturile salariale de care a beneficiat salariatul sunt în deplină concordanță cu atribuțiile îndeplinite de acesta, având în vedere lipsa de experiență și vechime în muncă, precum și faptul că grilele de salarizare din contractul colectiv de muncă au un caracter pur orientativ. Prin încheierea contractului individual de muncă nr. 129 din 29.08.1987, unitatea și-a îndeplinit obligația de informare prevăzută de art. 17 Codul muncii. Astfel, prin semnarea contractului individual de muncă, reclamantul a luat cunoștință și a fost de acord cu salariul de bază acordat. Mai precizează intimata că la data de 25.03.2008 a avut loc un control din partea I, neconstatându-se încălcarea dispozițiilor Codului muncii cu privire la decizia de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului. Tot prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția inadmisibilității sau a prematurității, motivat de faptul că, potrivit art. 81 din regulamentul de ordine interioară, salariații au obligația de a se adresa conducerii societății în legătură cu problemele privind raporturile de muncă, acestea urmând a fi soluționate în principal pe cale amiabilă și în subsidiar petiția urmând a fi înaintată spre soluționare instanțelor judecătorești.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul contestatorului.
La termenul de judecată din 07 mai 2008, contestatorul a invocat excepția nulității deciziei de concediere raportat la prevederile art. 142 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 18 din regulamentul de organizare și funcționare al pârâtei.
De asemenea, la termenul de judecată din 02.04.2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității deciziei, raportat la disp. art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
La termenul de judecată din 04.06.2008, instanța a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității invocate de intimată.
Prin sentința civilă nr.1959 din 28.11.2008 Tribunalul Iași respinge excepția nulității deciziei invocată de contestator.
Admite în parte contestația, astfel cum a fost completată, formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata "AVICOLA"
Constată nulitatea deciziei nr. 278/15.02.2008 emisă de intimată.
Obligă intimata să îl reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior concedierii de inginer de sistem în informatică.
Obligă intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetării contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata să achite contestatorului pentru perioada 20.04.2005 - 05.03.2007 drepturile bănești constând în 50% din salariul de bază aferent funcției de "Inspector Protecție Civilă".
Obligă intimata să vireze către bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale cuvenite contestatorului, la plata cărora a fost obligată prin prezenta sentință.
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite pentru postul de " Oficiu Calcul", începând cu luna martie 2005 și până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata să achite contestatoarei suma de 30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța reține următoarea situație de fapt:
Contestatorul a fost salariatul intimatei "AVICOLA I" pe postul de "inginer sistem în informatică", potrivit actului adițional nr. 3/17.10.2005 la contractul individual de muncă nr. 129/29.08.1987. Se mai reține de către instanță că prin contractul individual de muncă nr. 129/29.08.1987, contestatorul a fost angajatul intimatei pe postul de inginer sistem. Prin decizia nr. 36/01.06.1999 contestatorul a fost numit în funcția de inginer de sistem - Oficiu de Calcul. Ulterior, prin actul adițional nr. 1 (fila 10) s-a schimbat funcția contestatorului, din inginer sistem în informatician, începând cu data de 01.12.2004. Prin actul adițional nr. 3/17.10.2005 s-a dispus modificarea funcției contestatorului începând cu data de 17.10.2005, din informatician în inginer sistem în informatică. Având în vedere toate aceste decizii și acte adiționale la contractul individual de muncă, instanța reține că la momentul emiterii deciziei de concediere, contestatorul ocupa funcția de inginer sistem în informatică.
Prin decizia nr. 278/15.02.2008 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul disp. art. 55 lit. c, art. 58, art. 65 și art. 73 Codul muncii, întrucât locul de muncă al contestatorului a fost desființat ca urmare a transformărilor tehnologice și a reorganizării întregii activități.
Potrivit disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauza reală și serioasă.
Potrivit disp. art. 74 alin. 1 Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele elemente: motivele care determină concedierea; durata preavizului; criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64. Potrivit disp. art. 76 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Or, în speță, instanța constată că intimata nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 74 alin. 2 lit. d Codul muncii, respectiv nu precizat în cuprinsul deciziei de concediere lista locurilor de muncă vacante în unitate și termenul în care salariații urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64. Mai mult, instanța constată că intimata nu a făcut nici dovada faptului că i-ar fi propus contestatorului un loc de muncă vacant sau că, în lipsa unor astfel de locuri de muncă, ar fi solicitat sprijinul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă în vederea redistribuirii salariatului. În același sens, și în art. 80 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 se menționează că în situația în care disponibilizările de personal nu pot fi evitate, conducerea unității va comunica în scris fiecărui salariat al cărui post urmează a fi desființat dacă i se oferă sau nu un alt loc de muncă ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeași unitate.
În consecință, instanța constată că decizia de concediere nr. 278/15.02.2008 este lovită de nulitate.
În ceea ce privește susținerile contestatorului referitoare la faptul că decizia nr. 278/15.02.2008 ar fi nulă absolut întrucât art. 142 din Legea nr. 31/1990 și art. 18 din Regulamentul de organizare și funcționare al intimatei nu prevăd vreo atribuție a Consiliului de Administrație cu privire la încadrarea în muncă a salariaților ori cu privire la desfacerea contractelor individuale de muncă, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate având în vedere faptul că motivele de nulitate absolută a unei decizii de concediere trebuie prevăzute în mod expres de lege. De asemenea, instanța reține că sunt neîntemeiate și susținerile contestatorului referitoare la faptul că intimata ar fi încălcat prevederile art. 60 alin. 1 lit. a Codul muncii. Astfel, se reține de către instanță că decizia de concediere a fost comunicată contestatorului la data de 19.02.2008 (fila 158 dosar), în timp ce certificatele de concediu medical au fost comunicate intimatei de către contestator la data de 22.02.2008 (fila 8 dosar).
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata drepturilor bănești în cuantum de 50% din salariul de bază, pentru perioada 20.04.2005 - 05.03.2007, instanța reține că aceasta este întemeiată. Astfel, prin decizia nr. 58/20.04.2005 s-a dispus ca, începând cu data de 20.04.2005, contestatorul, pe lângă atribuțiile de inginer sistem, să ocupe și funcția de inspector de protecție civilă, cu atribuțiile și sarcinile prevăzute în Legea nr. 481/2004 și nr.HG 95/2003. Prin decizia nr. 58/05.03.2007 emisă de intimată s-a stabilit ca începând cu data de 05.03.2007 contestatorul să se ocupe exclusiv de activitatea corespunzătoare funcției de bază - inginer de sistem în informatică. În acest sens, părțile au încheiat și actul adițional nr. 5/05.03.2007 la contractul individual de muncă, act din cuprinsul căruia rezultă că începând cu data de 05.03.2007 contestatorul s-a ocupat exclusiv de sarcinile de serviciu aferente funcției de bază - inginer de sistem în informatică. În consecință, instanța reține că în perioada 20.04.2005 - 05.03.2007 contestatorul, pe lângă funcția de inginer sistem în informatică, a ocupat și funcția de inspector de protecție civilă. Or, potrivit disp. art. 93 alin. 8 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2005, "pentru exercitarea și a atribuțiilor aferente unei alte funcții se acordă 50% din salariul de bază al funcției ale cărei atribuții se îndeplinesc, pentru timpul necesar executării funcției suplimentare, cu condiția realizării sarcinilor de serviciu pentru funcția de bază". Aceleași dispoziții se regăsesc și în contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008 (art. 98 alin. 8). Având în vedere dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, precum și faptul că în perioada 20.04.2005 - 05.03.2007 contestatorul, pe lângă funcția de inginer sistem în informatică, a ocupat și funcția de inspector de protecție civilă, instanța constată că este întemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata drepturilor bănești constând în 50% din salariul de bază aferent funcției de "Inspector Protecție Civilă".
Potrivit disp. art. 40 alin. 2 lit. f Codul muncii, angajatorul are obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii. Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța constată că este întemeiată și cererea contestatorului de obligare a intimatei la virarea către bugetul de stat a contribuțiilor aferente drepturilor salariale cuvenite salariatului.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite pentru postul de " Oficiu Calcul", începând cu luna martie 2005 și până la reintegrarea efectivă, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că din cuprinsul tuturor deciziilor și actelor adiționale la contractul individual de muncă rezultă că la momentul emiterii deciziei de concediere, contestatorul ocupa funcția de "inginer sistem în informatică" și nu funcția de " Oficiu Calcul".
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este întemeiată în parte contestația, astfel cum a fost completată, formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata "AVICOLA I"
În consecință, instanța a constatat nulitatea deciziei nr. 278/15.02.2008 și, în temeiul disp. art. 78 Codul muncii, a obligat intimata să îl reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior concedierii de inginer de sistem în informatică. În temeiul acelorași dispoziții legale, instanța a obligat intimata să-i achite acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetării contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
De asemenea, instanța a obligat intimata să achite contestatorului pentru perioada 20.04.2005 - 05.03.2007 drepturile bănești constând în 50% din salariul de bază aferent funcției de "Inspector Protecție Civilă" și să vireze către bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale cuvenite contestatorului, la plata cărora a fost obligată prin prezenta sentință și va respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite pentru postul de " Oficiu Calcul", începând cu luna martie 2005 și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta ""
1. Contestatorul consideră sentința nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii cererii de obligare a societății la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite pentru postul de " Oficiu Calcul", începând cu luna martie 2005 și până la reintegrarea efectivă. Că instanța nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză și nici de organigramele din anii 2006, 2007, din care rezultă că oficiul de calcul apare ca un compartiment distinct în subordinea directă a directorului economic și că la fiecare sector de activitate apare câte un conducător.
Motivează contestatorul că instanța nu a reținut că, în realitate, desfacerea contractului de muncă s-a făcut în perioada incapacității sale de muncă, stare dovedită cu certificate medicale, pentru care a primit și indemnizație.
Solicită în fine, obligarea unității și la plata cheltuielilor de judecată aferente efectuării raportului de expertiză.
2. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, se susține de către pârâta "". că instanța de fond a interpretat și apreciat în mod eronat faptul că recurenta nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 74 alin. 2 lit. d Codul muncii, care este și abrogat. Lista locurilor vacante, precum și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant se face în condițiile art. 64, care nu sunt incidente în cauză.
A mai susținut recurenta că prima instanță a constatat și nerespectarea prevederilor art. 80 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, dar nu a analizat și prevederile alin. 2, care erau incidente, întrucât societatea nu a avut posibilitatea de a oferi alte locuri de muncă.
A mai susținut recurenta pârâtă că dispoziția de obligare a sa la plata, pentru perioada 20.04.2005 - 05.03.2007, a drepturilor bănești constând în 50% din salariul de bază aferent funcției de "Inspector Protecție Civilă", este nelegală și netemeinică. Nu s-a avut în vedre adresa nr.5746 din 07.12.2005 și nici faptul că nu a emis decizie de cumul de funcții întrucât nu avea pregătirea necesară ocupării funcției de protecție civilă.
În recurs au fost depuse la dosar înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimaților și dispozițiile legale aplicabile Curtea, reține că hotărârea este legală și temeinică însă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Decizia de concediere nr. 278 din 15.02.2008 este nulă absolut prin raportare la dispozițiile art.76 din Codul muncii și nu la art.74 alin. 1 lit. d Codul muncii.
Conținutul deciziei de concediere, ca act unilateral de voință prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncă, este reglementat în Codul muncii în texte diferite, situate în secțiuni și chiar capitole și titluri diferite. Aceste texte sunt complementare, corelându-se și completându-se reciproc, în funcție de cazul concret de încetare a contractului individual de muncă.
Prin decizia nr. 278 din 15.02.2008 emisă de recurentă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatei pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în condițiile art. 65 Codul muncii. Instanța de fond a constatat nulitatea acestei decizii, reținând că recurenta nu respectat dispozițiile imperative ale art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii, fiind o eroare materială menționarea în considerentele sentinței a alin. 2 al art. 74, care este abrogat, în sensul că nu precizat în cuprinsul deciziei de concediere lista locurilor de muncă vacante în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
Or, chiar în art. 74 alin. 1 se face trimitere la art. 64 din cod, care are în vedere cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c și d, precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit.
Așadar, doar în cazul concedierii pentru motive care țin de persoana salariatului, respectiv inaptitudine fizică și /sau psihică și necorespundere profesională, și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, neprecizarea în cuprinsul deciziei a listei locurilor de muncă vacante în unitate și a termenului în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant atrage nulitatea absolută a acesteia, potrivit art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii, dispozițiile art. 80 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, reținute de asemenea de prima instanță, nefiind incidente sub aspectul examinat, al nulității absolute a deciziei de concediere pentru lipsa unui element obligatoriu.
Curtea constată că decizia nr. 278 din 15.02.2008 emisă de recurentă este, însă, nulă din perspectiva dispozițiilor art.60 (1) lit.a combinat cu art.76 din Codul muncii. Potrivit art.60 (1) lit.a din Codul muncii "Concedierea salarițtilor nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilita prin certificat medical conform legii."
"Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovită de nulitate absoluta." ( art.76 din Codul muncii ).
Or, în cauză pârâta "" Aae mis decizia contestată în perioada în care salariatul se afla în incapacitate temporară de muncă. Astfel, certificatele medicale seriile nr.-, nr.- și nr.- atestă faptul că în intervalul 12.02.2008-16.03.2008 acesta a beneficiat de concediu de boală.
În cee ce privește critica recurentei pârâte "" A referitoare la obligarea sa de a achita contestatorului pentru perioada 20.04.2005 - 05.03.2007 drepturile bănești constând în 50% din salariul de bază aferent funcției de "Inspector Protecție Civilă", Curtea reține că este nefondată.
Judecătorii fondului au reținut corect că prin decizia nr. 58/20.04.2005 s-a dispus ca, începând cu data de 20.04.2005, contestatorul, pe lângă atribuțiile de inginer sistem, îndeplinească și atribuțiile sarcinile specifice funcției de inspector de protecție civilă așa cum sunt acestea prevăzute în Legea nr. 481/2004 și nr.HG 95/2003. Pentru această funcție cumulată la cea de bază, contestatorul a solicitat salarizarea corespunzătoare, angajatorul răspunzându-i prin adresa nr.5763 din 07.12.2005 că nu consideră oportună acordarea unor drepturi salariale suplimentare pentru activitatea desfășurată pe linia protecției civile, astfel cum s-a hotărât în ședința din 28.11.2005 și cum de altfel a fost informat.
Cunoscând poziția Consiliului de administrația a "", din 28.11.2005, prin cererea înregistrată la sediul pârâtei sub nr.5746 din 07.12.2005 a solicitat într-adevăr desemnarea unei alte persoane în locul său pentru a prelua funcția de inspector protecție civilă, așa cum e arată în motivele de recurs.
Abia prin decizia nr.58/05.03.2007 societatea a stabilit ca începând cu data de 05.03.2007 contestatorul să se ocupe exclusiv de activitatea corespunzătoare funcției de bază - inginer de sistem în informatică, menționându-se că "pentru funcția de inspector protecție civilă (funcție cumulată până în prezent) va fi desemnată o altă persoană). În acest sens, părțile au încheiat și actul adițional nr. 5/05.03.2007 la contractul individual de muncă, act din cuprinsul căruia rezultă că începând cu data de 05.03.2007 contestatorul a ocupat exclusiv postul de inginer de sistem în informatică, acesta funcția de bază.
Prin urmare, pentru intervalul 20.04.2005 - 05.03.2007 cât a ocupat funcția de inspector protecție civilă și nu a fost plătit, este îndreptățit a i se aplica dispozițiile art. 93 alin. 8 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2005, care prevăd că "pentru exercitarea și a atribuțiilor aferente unei alte funcții se acordă 50% din salariul de bază al funcției ale cărei atribuții se îndeplinesc, pentru timpul necesar executării funcției suplimentare, cu condiția realizării sarcinilor de serviciu pentru funcția de bază", dispoziții care se regăsesc și în contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008 (art. 98 alin. 8).
Curtea reține că motivul de recurs invocat de și care privește soluția de respingere a cererii acestuia de obligare a societății la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite pentru postul de " Oficiu Calcul", începând cu luna martie 2005 și până la reintegrarea, este nefondat.
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr.129 din 29.08.1987 recurentul a fost angajat pe funcția de inginer sistem. În anul 1999, prin decizia nr.36 din 01.06.1999 a fost numit în funcția de inginer sistem - șef oficiu de calcul.
Prin actul adițional nr.1/2004 i se schimbă funcția din inginer sistem în informatician și i se majorează salariul. Ulterior, prin actul adițional nr.3/17.10.2005 i se schimbă funcția din informatician în inginer sistem în informatică. Actul adițional nr. 5/05.03.2007 la contractul individual de muncă atestă că începând cu data de 05.03.2007 contestatorul a ocupat exclusiv postul de inginer de sistem în informatică.
Curtea constată că începând cu anul 2004, ca efect al actului adițional nr.1/2004 contestatorul nu a mai îndeplinit funcția de conducere, ci doar pe cea de execuție. Acesta nu a contestat actele adiționale 1/2004, 3/2005 ori 5/2007, așa că a acceptat implicit modificarea raporturilor de muncă sub aspectul felului muncii. Faptul că în organigramele anilor 2006 și 2007 oficiul de calcul apare ca un compartiment distinct nu conduce automat la ideea că exista în cadrul acestuia și un post de conducere. Cu atât mai mult cu cât în organigrama din 28.11.2006 (fila 493 fond) la compartimentul oficiul de calcul apare un singur post.
Expertiza contabilă a calculat care ar fi fost drepturile cuvenite contestatorului în cazul în care acesta ar fi beneficiat de salariul aferent funcției de șef de compartiment. Aceste concluzii s-ar fi impus a fi reținute în darea soluției numai în măsura în care instanța ar fi constatat că a îndeplinit, în perioada de referință, funcția de șef de compartiment.
În acest context în mod corect i-a fost respinsă cererea de obligare a unității la salarizarea corespunzătoare funcției de conducere.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate recurentului prin hotărârea contestată Curtea reține că a fost corect determinat numai la suma de 30 lei reprezentând taxă legalizare procura notarială. Expertiza efectuată în cauză nu constituit temei probator în pronunțarea soluției și prin urmare în mod corect societatea nu a fost obligată la plata onorariului aferent.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursurile, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâta "", împotriva sentinței civile nr.1959 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red/Tehnored
06.05.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași:
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1543/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 744/2008. Curtea... → |
|---|
