Contestație decizie de concediere. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 349
Ședința publica de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta "NATIONAL " I împotriva sentinței civile nr. 2004 din 03 XII 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publica se prezintă avocat pentru intimat, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arata că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurenta nu a răspuns la excepția invocată de instanță la termenul anterior privind excepția tardivității recursului.
Instanța acordă cuvântul apărătoarei intimatului pe excepție.
Avocat lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Prin contestația înregistrată la Tribunalul sub nr. 7354/99/02.10.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata "NATIONAL ", solicitând constatarea nulității deciziei nr. 121/05.09.2008 și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești cuvenite pe perioada de timp nelucrată ca urmare a măsurii nelegale a concedierii. De asemenea, contestatorul a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că a început activitatea la intimată la data de 01.06.2007, ca urmare a formalităților de recrutare realizate prin intermediul firmei. A acceptat poziția de director comercial, deși a constatat că nu exista o echipă de vânzări, că lipseau strategia specifică acestor operațiuni și programele de dezvoltare și că politica în sfera comercială era lipsită de coerență. Astfel, a inițiat un program de dezvoltare, informând conducerea companiei că va fi nevoie de timp, investiții, susținere și acțiuni concrete pentru a se obține rezultate.
A mai susținut contestatorul că, așa cum se precizează în politica comercială, clienții și managerii de vânzări pe zone primeau obiective de vânzări lunare, corelate cu potențialul de piață din acel moment, istoricul respectivului client și ceea ce compania își propunea să realizeze în zona respectivă. Din momentul derulării activităților cu au început să apară rezultatele, la distribuitori realizarile fiind în proporție de peste 80%. Astfel, în lunile aprilie și mai 2008 comenzile au depășit cu mult capacitatea de producție a companiei, rămânând neonorate aproximativ 30% din comenzi, fapt ce a adus un real prejudiciu partenerilor. Datorită unor probleme care existau în companie, în luna aprilie 2008 s-a hotărât să demisioneze, însă intimata i-a comunicat că va încerca să repare toate disfuncționalitățile care îi afectează negativ munca și că îi va oferi un climat corespunzător pentru desfășurarea activității. În luna august 2008 propus conducerii societății să investească mai mult în marketing și să inițieze un plan de afaceri structurat, cu o companie specializată, însă această propunere nu a fost agreată.
Contestatorul a mai învederat faptul că, deși nu au existat nici un fel de observații din partea intimatei cu privire la activitatea desfășurată, la data de 02.09.2008 a fost convocat la o discuție de analiză a sarcinilor neîndeplinite sau îndeplinite necorespunzător de el. Mai arată contestatorul că toate acuzațiile aduse au legătură cu gradul de competență profesională a sa pentru postul ocupat și nu se pliază pe acuzații de indisciplină sau de realizare cu rea credință a unor abateri disciplinare. De asemenea, nu i s-a permis să își argumenteze punctul de vedere, măsura concedierii sale fiind deja hotărâtă de către intimată.
Contestatorul a mai precizat și faptul că măsura concedierii este nulă întrucât procedura prealabilă a debutat ca o analiză cu privire la necorespunderea sa profesională și s-a finalizat cu o concediere pentru indisciplină. Mai mult, măsura concedierii pentru necorespundere profesională nu poate fi dispusă întrucât nu există nici un fel de dovezi care să arate faptul că nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu cu cea mai înaltă competență profesională. De altfel, măsura concedierii se contrazice cu atitudinea avută de conducerea intimatei în momentul în care a avut inițiativa de a pleca din societate și cu faptul că a primit salariul de merit. cu privire la concedierea pentru indisciplină, contestatorul susține că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară.
Intimata "NATIONAL " a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că prin decizia nr. 121/05.09.2008 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul disp. art. 61 lit. a Codul muncii. S-a reținut în sarcina contestatorului faptul că acesta a încălcat obligațiile de serviciu prevăzute în regulamentul intern (art. 40 alin. 3) și în fișa postului (pct. 13, 11, 8, 19, 3, 9, 35 și 38). Astfel, toate aceste abateri au determinat o gestionare ineficientă a activității, determinând pierderi majore, debite neîncasate. Pentru a se lua o astfel de decizie, susține intimata că s-au făcut numeroase analize, s-au luat în calcul prognoza vânzărilor pe anul 2008 și obiectivele care nu fost realizate, precum și nerespectarea dispozițiilor directorului general și netrimiterea rapoartelor sau nerespectarea altor sarcini trasate prin e-mail. Mai susține intimata că în speță sunt întrunite condițiile esențiale antrenării răspunderii disciplinare a contestatorului, precum și faptul că stabilirea și aplicarea sancțiunii disciplinare constituie o prerogativă exclusiva a angajatorului care, dacă sesizează că acțiunile sau inacțiunile salariatului produc prejudicii grave societății, este îndreptățit să aplice sancțiunea cea mai grea pentru salariat. Intimata mai învederează faptul că cercetarea disciplinară a fost realizată în conformitate cu dispozițiile legale și că salariatul a omis în mod deliberat să prezinte în cadrul cercetării disciplinare apărările și dovezile sale.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a depus la dosarul de fond, în copie, convocatorul nr. 50/02.09.2008, procesul verbal nr. 119/05.09.2008, adresa nr. 15/01.09.2008, fișa postului, obiectivele pe anul 2008, o situație comparativă, tabel cu debite pe anul 2008, decizia nr. 1292/25.03.2008 și comunicarea acestei decizii, prognoză vânzări pe anul 2008, decizia nr. 121/05.09.2008.
La termenul de judecată din 19.11.2008, instanța de fond a invocat excepția nulității deciziei de concediere raportat la disp. art. 268 alin. 2 lit. a și b Codul muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la excepția nulității deciziei invocată și la dispozițiile legale aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei "NATIONAL " pe postul de director comercial.
Prin decizia nr. 121/05.09.2008 emisă de intimată s-a dispus sancționarea contestatorului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în temeiul disp. art. 61 lit. a Codul muncii. S-a reținut prin această decizie că sancționarea contestatorului s-a dispus pentru toate motivele arătate în analiza directorului general nr. 15/01.09.2008, fără a se limita la acestea, analiză prin care sunt evidențiate scăderea vânzărilor față de anul 2007, creșterea debitelor neîncasate, lipsa unei proceduri de colectare a sumelor din piață, lipsa unei proceduri de gestionare a contractelor. De asemenea, s-a mai reținut prin decizia contestată că la cercetarea disciplinară prealabilă contestatorul nu a putut contesta sau dovedi contrariul nerespectării sarcinilor din fișa postului, nerespectarea deciziei nr. 1292/25.03.2008 și nici nu a motivat cauzele nerealizării obiectivelor asumate.
Potrivit disp. art. 268 alin. 2 Codul muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele mențiuni: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată. Așadar, pentru a fi legală, este necesar ca decizia să cuprindă toate elementele enumerate în textul de lege, lipsa unuia dintre aceste elemente atrăgând nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator. Referitor la mențiunea de la art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii, instanța reține că în cuprinsul deciziei trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancționat cel în cauză, nefiind suficientă o descriere generică a faptelor săvârșite de salariat. În ceea ce privește mențiunea de la lit. b, în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară trebuie să precizeze în mod expres și clar prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de către salariat.
Or, în speță, prima instanța a reținut că intimata nu a respectat dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a și b din Codul muncii. Astfel, în cuprinsul deciziei de sancționare nr. 121/2008 nu sunt precizate în mod clar și fără echivoc faptele săvârșite de contestator, care constituie abateri disciplinare. De asemenea, intimata nu a indicat în decizie nici prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de către contestatoare.
În consecință, reținând că intimata nu a respectat disp. art. 268 alin. 2 lit. a și b Codul muncii, instanța de fond a constatat că decizia nr. 121/05.09.2008 este lovită de nulitate absolută și, în temeiul disp. art. 78 Codul muncii, a obligat intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data 05.09.2008 (data desfacerii contractului individual de muncă) și până la data pronunțării
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a acordat contestatorului si cheltuielile de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata "NATIONAL ", considerand-o nelegala si netemeinica si sustinand in esenta ca tribunalul a interpretat gresit dispozitiile legale aplicabile, actul juridic dedus judecatii si probele cauzei si ca decizia de sanctionare cuprinde toate elementele prevazute de art.268 al.2 din Codul muncii, respectiv faptele care constituie abateri disciplinare si dispozitiile din regulamentul intern ce au fost incalcate de salariat.
Verificand prioritar, in baza dispozitiilor artr.137 pr.civ.declararea in termen a recursului,Curtea a invocat din oficiu si apus in discutia partilo exceptia de tardivitate a recursului.
Exceptia este fondata.
Astfel, conform disp.art.80 din Legea 168/1999, termenul de recurs in materia litigiilor de munca este de 10 zile de la comunicarea hotararii de fond iar conform art.303(1)pr.civ. recursul se motiveaza prin cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs. Sentinta Tribunalului Iaf ost comunicata recurentei la data de 09.01.2009 iar ultima zi de depunere a motivelor de recurs era 20.01.2009.Ori, recursul a fost depus la posta la data de 22.01.2009(fila 13 dosar recurs) si, ca atare, este tardiv.
de cele retinute,Curtea, in baza dispozitiilor art.312 pr.civ.va respinge pe aceasta exceptie recursul si va mentine sentinta Tribunalului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de parata "NATIONAL " I impotriva sentintei 2004/ 03.12.2008 pronuntata de Tribunalul I, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publica, azi, 10 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red/Tehnored
2 ex, 12.05.2009
Tribunalul Iași:;
.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 87/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 631/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
