Contestație decizie de sancționare. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 87
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de către - Gaz Distribuție împotriva sentinței civile nr. 1636 din 24.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentei - Gaz Distribuție
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Avocat - pentru intimatul depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat - pentru intimatul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Arată că nici până acum nu s-au depus înscrisuri la dosar din care să rezulte săvârșirea unei abateri disciplinare. Din contra clientul său a fost premiat de către recurentă. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanța nr.159 din 2.02.2009 în valoare de 2500 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, contestatorul a contestat decizia de sancționare disciplinară nr. 193/24.03.2008 emisă de SC - GAZ DISTRIBUTION SA, solicitând constatarea nulității absolute a acesteia, constatarea tardivității emiterii deciziei, anularea deciziei ca netemeinică și nelegală și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, se susține, în primul rând, că decizia este nulă absolut, deoarece, potrivit art. 268 alin. 2 lit. c Codul muncii, nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
În al doilea rând, decizia a fost emisă cu încălcarea termenului de 30 zile, prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii. Data luării la cunoștință, de către angajator, a săvârșirii faptelor imputate este 15.02.2008, data întocmirii raportului de către inspectorul din cadrul Departamentului Investiții Gaze, iar decizia a fost emisă la data de 24.03.2008.
Pe fondul cauzei, contestatorul susține că în decizie nu se precizează care sunt lipsurile sau greșelile existente în procesele verbale de recepție tehnică și de repunere în funcțiune a instalațiilor de utilizare. A mai precizat contestatorul că nu el era cel însărcinat cu întocmirea acestor procese verbale.
Referitor la lipsa unor procese verbale de punere în funcțiune a instalațiilor de utilizare din mai multe procese verbale predate în arhiva Centrului, contestatorul a arătat, menționând prevederile art. 40 alin. 2 lit. b Codul muncii și art. 43 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național, că angajatorul trebuie să asigure salariaților toate condițiile normale pentru desfășurarea în bune condiții a muncii prestate. Intimata nu a asigurat un spațiu pentru arhivarea dosarelor lucrate în cadrului Centrului I, dosare care au fost ținute, până în luna septembrie 2007, în birourile angajaților, iar această situație nu este imputabilă contestatorului.
A mai susținut contestatorul că nu i-a fost comunicată decizia care s-ar fi luat de către angajator, decizie prin care s-a impus numai montarea contoarelor achiziționate de - GAZ DISTIBUȚIE, nu și a celor achiziționate de către abonați.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata arătat că, la pct. 3 din decizia de sancționare, sunt precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator, așa încât excepția nulității absolute trebuie respinsă.
Termenul de 30 zile pentru emiterea deciziei de sancționare a început să curgă de la data de 25.02.2008, când conducerea unității a luat cunoștință de abateri, nu de la data redactării raportului de către.
În ceea ce privește netemeinicia și nelegalitatea deciziei, intimata arată că salariatul contestator nu și-a exercitat complet atribuțiile, fiind vinovat de neidentificarea problemelor și neremedierea acestora.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri, iar contestatorul a solicitat interogatoriul intimatei.
Prin încheierea din 25 iunie 2008, fost respinsă excepția nulității absolute a deciziei invocată de contestator
Prin sentința civilă nr. 1636 din 24 octombrie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare.
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC - Gaz Distribuție SA. A anulat decizia nr. 193/24.03.2008 emisă de intimată, care a fost obligată la plata sumei de 3000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 193/24.03.2008, SC - Gaz Distribution SA a dispus sancționarea contestatorului cu avertisment scris, conform art. 264 alin. 1 lit. a Codul muncii coroborat cu art. 159 alin. 1 lit. a Codul muncii.
La art. 2 din decizie, se menționează că salariatul, șef CO I, este acuzat de neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu, neverificarea activității desfășurate de către subordonați, astfel după avizare toate exemplarele proiectelor sunt predate firmelor constructoare, care întocmesc și procese verbale de recepție tehnică și punere în funcțiune a instalației de utilizare, iar șefii de district doar semnează aceste procese, fără să verifice conținutul acestora, s-a constatat, în urma controlului, faptul că multe dintre procesele verbale de punere în funcțiune a aparatelor sunt incomplete și greșite, iar din documentațiile depuse la arhiva tehnică lipsesc planșe sau sunt înlocuite cu alte planșe modificate ulterior.
De asemenea, se mai reține că, la o parte din dosarele definitive predate în arhiva centrului operațional, nu există procese verbale de recepție tehnică și punere în funcțiune a instalației de utilizare și, cu toate că s-a dispus montarea numai a contoarelor achiziționate de, în continuare au fost acceptate la montare mijloace de măsurare achiziționate de abonați.
La emiterea deciziei, a fost avut în vedere raportul întocmit de, Departamentul Investigații Gaze, din 15.02.2008.
Termenul de 30 zile, prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii, curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică, abilitat să aplice sancțiuni disciplinare, a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii.
Din actele dosarului nu rezultă că reprezentantul SC - Gaz Distribution SA ar fi luat cunoștință de acest raport la data de 15.02.2008, motiv pentru care excepția tardivității emiterii deciziei va fi respinsă.
În decizia de sancționare se reține că multe dintre procesele verbale de recepție tehnice, cât și procesele verbale de punere în funcțiune a aparatelor de utilizare sunt incomplete și greșite, dar nu se specifică în concret care sunt acele procese verbale pentru a se putea verifica dacă cele invocate sunt reale și dacă salariatul și-a îndeplinit sau nu atribuțiile.
Intimata nu face dovada în care situații contestatorul a acceptat la montare mijloacele de măsurare achiziționate de către abonați.
Se mai reține că, din documentațiile depuse în arhiva tehnică lipsesc planșe sau sunt înlocuite cu alte planșe modificate ulterior. Nici în această privință, intimata nu a precizat, în concret, despre ce planșe se face vorbire, considerente pentru care contestația este întemeiată și va fi admisă. S-au reținut și dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata SC - Gaz Distribuție SA.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, se susține că, în calitate de șef Centru, avea obligația să monitorizeze activitatea subordonaților. Constatările echipei de Investigații Gaz nu fac decât să evidențieze faptul că intimatul contestator nu a respectat prescripțiile de calitate și tehnologiile de lucru, desfășurând, în consecință, o activitate superficială și încălcând disciplina muncii.
Mai susține recurenta că, prin contestația formulată, contestatorul nu își va întări autoritatea față de subordonați. Pentru neidentificarea neregulilor, contestatorul consideră că nu are nici o vină, însă angajatorul l-a considerat pe el ca indisciplinat, prin săvârșirea unor acte omisive.
A mai arătat recurenta că, în cursul cercetării disciplinare, salariatul nu a invocat nici o apărare, ci a recunoscut învinuirile. Nu s-a apărat în nici un fel, nu a solicitat să se specifice în concret care sunt procesele verbale și a recunoscut că multe nereguli se datorează superficialității cu care unii angajați își îndeplinesc sarcinile de serviciu. Prin urmare, nu se impunea ca, în decizia de sancționare, să se specifice în concret care sunt procesele verbale greșite și incomplete, din moment ce salariatul știa despre ce este vorba, dând și un răspuns.
De asemenea, susține recurenta că este rușinos ca un superior să arunce întreaga vinovăție asupra subordonaților și că este corect să fie responsabilizați salariații cu funcție de execuție.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Răspunderea disciplinară, ca formă a răspunderii juridice, specifică dreptului muncii, constă în sancționarea faptelor de încălcare cu vinovăție, de către salariat, a normelor legale, regulamentului intern, contractului individual și/sau colectiv de muncă, ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici.
În decizia nr. 193/24.03.2008 emisă de recurentă, prin care intimatul a fost sancționat cu avertisment scris, se menționează că acesta a încălcat prevederile enumerate în art. 3 din decizie, respectiv art. 11 lit. d din, care prevede obligația salariatului de "a-și însuși și aplica întocmai normele și instrucțiunile referitoare la desfășurarea activității pentru care a fost angajat", art. 157 lit. a din CCM, care prevede obligația salariatului de "a realiza atribuțiile ce îi revin la locul de muncă, în conformitate cu prevederile din fișa postului", art. 11 lit. e din, care prevede obligația salariatului de "a respecta prescripțiile de calitate și tehnologiile de lucru", art. 157 lit. g din CCM, care prevede obligația salariatului de "a cunoaște și respecta dispozițiile legale, prevederile Contractului Colectiv de Muncă, reglementările interne și alte dispoziții cu caracter normativ, referitoare la munca pe care o îndeplinesc și să se conformeze lor" și art. 11 lit. m din, care prevede obligația salariatului "de a avea o prezență activă la locul de muncă".
Deși sunt enumerate nu mai puțin de 5 prevederi din și CCM pe care intimatul le-ar fi încălcat, din descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, element obligatoriu în conținutul deciziei de sancționare, rezultă că abaterea disciplinară săvârșită de intimat a constat în neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu, neverificarea activității desfășurate de către subordonați. Aceeași concluzie se desprinde și din motivația prezentului recurs, în care recurenta susține că l-a considerat pe intimat ca indisciplinat, prin săvârșirea unor acte omisive, constând în refuzul de a controla modul în care subordonații săi direcți își execută atribuțiile.
În continuare, la art. 2 din decizie, sunt reluate, într-o formulare neclară, "neconformitățile" constatate prin raportul din 15.02.2008, de care, potrivit aceluiași raport, se face vinovat intimatul.
Or, pentru a atrage răspunderea disciplinară a intimatului, era necesar ca recurenta, căreia îi revine sarcina probei, să dovedească situația de fapt în materialitatea sa.
Astfel, era necesar ca recurenta să indice procesele verbale de recepție tehnică și de punere în funcțiune a aparatelor de utilizare incomplete și greșite și să probeze că șefii de district, care au semnat procesele verbale fără să le verifice conținutul, erau subordonații intimatului.
Mai mult, era necesar ca recurenta să dovedească raportul de cauzalitate între faptele intimatului, considerate abateri disciplinare, reținute succint ca "neîndeplinire corespunzătoare a sarcinilor de serviciu, neverificarea activității desfășurate de către subordonați" și rezultatele dăunătoare, descrise pe larg în conținutul deciziei.
În fapt, se constată că rezultatele dăunătoare sunt abateri disciplinare săvârșite de alți salariați, care au semnat procesele verbale de recepție tehnică și punere în funcțiune a instalației de utilizare, considerate incomplete și greșite, fără să verifice conținutul lor, ori au predat la arhivă dosare definitive, tot neindicate în concret, din care lipsesc aceste procese verbale, sau au acceptat la montare, dar tot ca o consecință a omisiunii intimatului, mijloace de măsurare achiziționate de abonați, contrar dispoziției dată de recurentă, de asemenea nedovedită.
Prin urmare, se constată că recurenta nu a dovedit că intimatul a refuzat să controleze modul în care subordonații direcți își execută atribuțiile și că, dacă intimatul ar fi respectat prescripțiile de calitate, echipa de investigații nu ar fi descoperit o serie de "neconformități".
Pretinsele "recunoașteri" ale intimatului cu ocazia cercetării disciplinare, referitoare la supraaglomerarea din Centrul de Operațiuni și superficialitatea cu care unii angajați își îndeplinesc obligațiile de serviciu, sunt doar apărări ale acestuia, garantate în cadrul acestei proceduri, și nici nu înlătură sarcina probei, care, în raporturile de muncă, revine angajatorului.
În ceea ce privește neregulile multiple și complexe, de lungă durată, care ar fi determinat sancționarea intimatului cu avertisment scris, din probatoriul administrat în cauză nu se poate stabili nici multitudinea și complexitatea neregulilor constatate și nici perioada în care au avut loc.
De asemenea, chiar dacă are o funcție de conducere, intimatul este îndreptățit să conteste, ca orice alt salariat, sancțiunile disciplinare aplicate de angajator. Instanța de judecată, care nu este "un sprijin al angajatorului în încercarea de a responsabiliza și personalul de conducere", va examina legalitatea și temeinicia acestei măsuri, nu impactul contestației asupra subordonaților contestatorului.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 și 3 Cod proc. civilă, reținând că onorariul este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat în prezentul recurs, în care s-au formulat doar concluzii și a fost soluționat la primul termen de judecată, fără a se administra probe noi, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat, reprezentând onorariul avocatului în sumă de 1000 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata - Gaz Distribuție împotriva sentinței civile nr.1636 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta - Gaz Distribuție să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
19.II.2009.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
08 Februarie 2009
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 82/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 349/2009. Curtea de... → |
|---|
