Contestație decizie de concediere. Decizia 3514/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.7785/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr. 3514/
Ședința Publică din data de 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurentele-intimate Primăria Prin Primar și Comuna Prin Primar, împotriva sentinței civile nr.4826 din data de 11.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30416/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata-contestatoare - având ca obiect "contestație decizie concediere".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 12 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate părților recurente de a formula și prezenta la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 19 mai 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4826/11.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei capacității procesuale de excercitiu a pârâtei Primăria Comunei.
A admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatele Primăria prin Primar și Comuna prin Primar; a anulat decizia de concediere nr. 387/4.09.2007 emisă de primarul comunei.
A obligat intimatele la reintegrarea contestatoarei pe postul și funcția deținute anterior emiterii deciziei de concediere.
A obligat intimatele la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimatele la plata către contestatoare a sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că, din cuprinsul dispoziției contestate nu se înțelege despre ce post afectat de reorganizare este vorba și nici nu se precizează care contract de muncă încetează.
Or, simpla arătare a faptului că motivul concedierii îl reprezintă desființarea postului ocupat de salariat, ca urmare a reducerii numărului de personal și a reorganizării activității, fără a se arăta denumirea postului desființat și care astfel a fost exclus din organigrama de personal, în condițiile în care nu se oferă nici un alt criteriu pentru individualizarea acestui post si nici nu se precizează contractul de muncă a cărui încetarea s-a dispus prin dispoziția contestată, fără a se releva existența unor motive întemeiate care au avut ca urmare necesitatea desființării acestui post, nu constituie o arătare a motivelor care determină concedierea.
Tot sub aspectul verificării condițiilor de formă Tribunalul a constatat că decizia contestată nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul pe care salariata l-a avut Ia dispoziție pentru a opta pentru un loc de muncă vacant în condițiile art. 64 din Codul muncii.
Textul art. 74 lit. d) folosește sintagma " în condițiile art.64" iar nu în cazurile sau situațiile prevăzute la art. 64 din Codul muncii, astfel încât este o normă de trimitere la prevederile art. 64, iar nu la cazurile sau situațiile reglementate de art. 64 din Codul muncii, fiind evidentă intenția legiuitorului ca această mențiune (ca și obligația corespunzătoare) să fie obligatorie în toate cazurile de concediere pentru motive ce nu țin
de persoana salariatului.
Aceeași interpretare se impune și prin completarea acestor prevederi cu prevederile art. 80 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, în conformitate cu care, în situația în care disponibilizarea nu poate fi evitată, conducerea unității va comunica în scris salariatului al cărui post urmează a fi desființat dacă i se oferă sau nu un alt loc de muncă ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeași unitate, desfacerea contractului individual de muncă putând opera numai în cazul în care salariatului nu i se poate oferi un alt loc de muncă sau în cazul refuzului locului de muncă oferit.
În același sens trebuie interpretate și dispozițiile art.67 din Codul muncii, situat în secțiunea a 4-a "Concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului" (respectiv concedierea prevăzută de art. 65 și art. 68 din Codul muncii ) potrivit cu care salariații concediați beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului, în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil, situație în care mențiunea listei tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate este necesară verificării îndeplinirii acestei obligații și a lipsei locurilor disponibile corespunzătoare pregătirii salariatei, întrucât ar fi împotriva spiritului și caracterului protecționist al legislației muncii și al principiului bunei-credințe în derularea raporturilor de muncă, principiu consacrat de art. 8 din Codul muncii că angajatorul, deși deține posturi vacante nedesființate corespunzătoare pregătirii salariatului să omită să le ofere (ca măsură activă de combatere a șomajului) salariatului al cărui loc de muncă îl desființează, preferând să îl ocupe eventual ulterior prin efectuarea de noi angajări a unor persoane cu aceeași pregătire cu a salariatului disponibilizat.
În conformitate cu prevederile art. 65 alin.1 din Codul muncii, cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie desființarea locului de muncă al salariatului, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desființare ce trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (art.65 al.2 din Codul muncii ).
Or, din analiza deciziei de concediere, se observă că din cuprinsul acesteia nu rezultă caracterul efectiv, real si serios al concedierii.
În aceeași ordine de idei este de remarcat că nici din cuprinsul dispoziției contestate și nici din actul decizional indicat în cuprinsul acesteia, respectiv Hotărârea Consiliului Local nr. 74/29.08.2006, nu rezultă caracterul real și obiectiv al desființării locului de muncă al salariatei întrucât nu rezultă că, în realitate, a avut loc o reorganizare a intimatei care a necesitat desființarea unor posturi și că această desființare a vizat chiar postul ocupat de salariată, desființare cauzată de un motiv obiectiv, fără legătură cu persoana sa.
Deși i s-a pus în vedere intimatei de a depune la dosar organigramele și statele de funcțiuni imediat anterioare și ulterioare reorganizării, aceasta nu a făcut dovada ca la momentul lunii septembrie 2006 ( respectiv prima lună după pretinsa reorganizare urmată de desființarea unor posturi) suprimarea postului era evidențiată în cuprinsul unei "noi organigrame" așa cum era firesc din moment ce concedierea salariatei este tocmai consecința reorganizării aparatului de specialitate al primăriei prin desființarea postului său ci a prezentat o organigramă mult ulterioară datei desființării postului, respectiv o organigramă de la data de 30-08.2007 și respectiv o organigramele de la data de 27.09.2007 și de la data de 01.10.2007), ceea ce dovedește că organigramele prezentate, au fost întocmite ulterior, în condițiile în care noua organigramă restructurată trebuia aprobată cel mai târziu la data de 29.08.2006 când s-a luat "hotărârea angajatorului privind desființarea postului".
În realitate, din analiza anexei 1 la Hotărârea Consiliului Local nr. 74/29.08.2006, care reprezintă statul de funcții aprobat prin aceasta, ar rezulta dimpotrivă, faptul că postul contestatoarei nu a fost desființat la acel moment, fiind menținut în organigrama intimatei și fiind evidențiat la "funcții în regim contractual" "referent 1A", post despre care însăși intimata susține în întâmpinare că ar fi fost postul ocupat de salariată.
De altfel, nu rezultă din raportul comisiei de control faptul că în luna octombrie 2006, respectiv după data aprobării noii organigrame ar fi existat personal excedentar sau persoane ale căror posturi nu se mai regăseau în organigrame. Dimpotrivă, rezultă faptul că organigrama din data de 29.08.2006 a suplimentat numărul de posturi din cadrul aparatului de specialitate al primarului față de nivelul lunii iulie 2006, raport din care ar rezulta că numărul de posturi prevăzut în organigrama aprobată la data de 29.08.2006 prin HCL nr. 74/2006 în cadrul aparatului propriu, ar fi de 27 de posturi, acesta fiind un argument în plus în favoarea tezei că nu a existat o desființare a unor posturi la data de 29.08.2006 și că postul contestatoarei se regăsește în organigrama de la această dată după cum de altfel este evidențiat în statul de funcții (anexa 1).
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Primăria prin Primar și Comuna prin Primar, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În recurs a reiterat că dna a avut funcția de secretar al comunei și la cererea expresă a acesteia din data de 30.05.2005 a fost emisă Dispoziția primarului nr. 154 din 5.09.2005 în care se menționează că dna ocupa postul de referent 1A în cadrul compartimentului de stare civilă.
În urma HCL nr. 74/29.08.2006, cu avizul ANFP, se adoptă o organigramă în concordanță cu bugetul unei primarii de comune cu aproximativ 5000 de locuitori.
În urma controlului Curții de Conturi li s-a sugerat să intre în legalitate în ceea ce privește structura organigramei și plățile efectuate în statele de plată. De aceea, la data de 31.08.2007, s-a întocmit un raport al Comisiei de control în a cărei componență intră în mod obligatoriu contabilul și juristul Primăriei, ale cărui concluzii au fost că un număr de posturi sunt plătite deși nu mai figurau în organigramă.
Ținând cont de faptul că alte posturi libere nu existau la acea dată, fiind depuse la fondul cauzei în acest sens organigrama de dinainte și de după desființarea locului de muncă s-au emis pentru mai multe persoane decizii de desfacere ale contractului de muncă.
Instanța a încercat prin decizia ei să modifice o hotărâre a Consiliului Local care nu a fost atacată și care se bucura în continuare de prezumția de legalitate.
În situația în care recurenții vor trebui să o reangajeze pe contestatoare, în primul rând vor trebui să inventeze un post în organigrama Primăriei, deoarece la data de 04.09.2007, potrivit organigramei din 2006, în vigoare la acea dată, postul referent 1 A in cadrul compartimentului de stare civilă nu exista.
Din nou instanța a adăugat la lege și se în drepturile instituțiilor statului care au puterea de a modifica legile în vigoare și obligă Primăria să creeze un post care nu există la data concedierii contestatoarei. Mai mult, nu instanța de judecată modifică organigrama unei primarii ci numai Consiliul Local în temeiul art. 36 alin. 3) lit. b) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Analizând motivarea de la punctul 2 a instanței, recurenții au reținut că un alt motiv de nulitate îl constituie nearătarea în decizie a locurilor de muncă disponibile în primărie. Din nou instanța s-a aflat în eroare și a apreciat ca probele părtinitor pentru contestatoare deoarece:
Nu existau locuri de muncă disponibile în Primărie, așa cum reiese din cele doua state cu funcții nominale de dinainte și de după desfacerea contractului de muncă al contestatoarei.
Tocmai de aceea s-a formulat adresa către pentru a se încerca aplicarea asupra petentei a măsurilor de combatere a șomajului, fapt recunoscut și de petentă la pagina trei jos în acțiune unde arată că i s-a comunicat adresa pe care Primăria a transmis-o către.
Strict pe text de lege obligativitatea comunicării adresei către revine numai în cazul concedierilor colective - art. 71 și nu și în cazul concedierilor individuale.
Ca atare, neaflându-ne în această situație, a concedierilor colective, recurenții consideră că au procedat legal și nu au apreciat argumentarea instanței, care din nou adaugă la lege.
Referitor la faptul că nu se face nici o dovadă cu privire la existența unei reorganizări a intimatei, instanța se contrazice având în vedere faptul că, pe de o parte susține că: "din cuprinsul hotărârii Consiliului Local nr. 74/2006 nu rezultă caracterul real și obiectiv al desființării locului de muncă", revenind apoi și arătând că Primăria nu face nici o dovadă cu privire la existenta unei reorganizări a intimatei, deși cu un paragraf mai sus arată tocmai contrariul, anume că acest act care nu există de fapt există, dar nu este real și obiectiv.
A mai reținut instanța că intimata refuză să depună la dosar organigrama adoptata prin HCL nr. 74/2006, aceasta a fost depusă alături de întreg setul de acte.
Susținerile instanței potrivit cărora Primaria a făcut în continuare angajări pe, postul de referent de stare civila sunt total nereale și neprobate.
Ca măsură dispusă prin decizia de concediere a cărei anulare se solicită are la baza HCL 74 din data de 29.08.2006 prin care se aprobă organigrama, statul de funcții și numărul de personal al aparatului propriu al Consiliului Local.
Potrivit art. 48 și 49 din Legea nr.215/2001 HCL nr.74/2006 se
bucură de prezumția de temeinicie și legalitate nefiind contestată de nimeni în justiție, fiind obligatorie:
Din raportul Comisiei de Control numită prin Dispoziția nr. 350/30.08.2007 reiese că statele de plată nu corespund cu organigrama și statul de funcții aprobat la data de 29.08.2006, fiind un număr de câteva posturi care nu se mai regăsesc în Organigramă.
Pe cale de consecința s-au identificat posturile respective și s-au emis decizii în acest sens.
Printre aceste posturi figurează și postul petentei care în mod real nu mai există în Organigrama și în statul de funcții aprobat de Prefectură și ANFP și pentru care există aviz de legalitate.
Textul nou de lege față de reglementarea anterioara a art. 130 la lit. a) aduce tocmai această noutate, în sensul că nu se mai referă la desființarea unor posturi de natura celui ocupat de persoana în cauză, ci se referă la "desființarea locului de muncă ocupat de salariat." Așadar nu se mai pune problema unei selecții a salariaților, după desființarea posturilor, ci direct desființarea posturilor salariaților ce vor fi concediați.
Reorganizarea activității privește structura interna și compartimentele Primăriei dispuse tocmai pentru îmbunătățirea activității.
De asemenea, recurenții aduc la cunoștință faptul că
ocupa postul de referent 1 A în cadrul compartimentului de stare civilă. Astfel, petenta înregistra actele de căsătorie, de deces și de nașteri. În cadrul Organigramei nu exista un Compartiment separat de stare civilă datorită volumului redus de muncă. Însăși petenta a făcut o statistică din care reiese că din luna mai 2007 și până în luna septembrie 2009 s-au consemnat un număr redus de înregistrări, ceea ce a dus la desființarea postului datorita ineficientei lui, atribuțiile de înregistrare
actelor de stare civila foarte reduse, de altfel, fiind preluate de Secretarul Comunei conform Legii nr. 215/2001.
În situația in care instanța va trece peste aceste considerente recurenții solicită să țină cont de faptul că repunerea părților în situația
anterioară nu mai este posibilă deoarece Organigrama și Statul de funcții adoptat și pentru care s-a obținut avizul ANFP pentru obținerea
statutului de funcționar public nu cuprinde funcția de referent pentru
stare civilă - postul care a fost desființat și astfel recurenții se vor situa în afara legii având HCL nr. 74 care se bucura de prezumția de legalitate,
avize de legalitate obținute de la Agenția Funcționarilor Publici pentru
demara procedura legală care au la baza organigrama care nu
cuprinde postul reclamantei.
Cercetând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, nu se poate reține că angajatorul și-ar fi îndeplinit obligația de a indica locul de muncă desființat, prin întocmirea noii organigrame, întrucât o atare obligație, sancționată de instanța de fond, și nerespectarea, privea întocmirea dispoziției de concediere.
Din acest punct de vedere, nu se poate reține că instanța a intervenit și a modificat hotărâre a consiliului local, ea pronunțându-se strict în limita obiectului dedus judecății, asupra dispoziției de concediere, ce stă la baza încetării contractului și care trebuie să îndeplinească sub sancțiunea nulității, toate condițiile de legalitate prevăzute de lege. În caz contrar, ar însemna ca simpla hotărâre a consiliului local să fie suficientă pentru concedierea angajaților, or, în speță, aceasta s-a realizat printr-o dispoziție supusă condițiilor de valabilitate prevăzute de Codul muncii, pe care trebuie să le îndeplinească cumulativ și prin prisma cărora este analizată.
De asemenea, recurenta-pârâtă nu se poate prevala de inexistența în fapt a postului, tocmai aceasta făcând obiectul intervenției instanței, a cărei hotărâre produce efecte obligatorii și care constituie temeiul reînscrierii lui în statul de funcții și reintegrării salariatei, nici un subiect de drept, persoană fizică, juridică de drept privat ori autoritate publică, nefiindu-i permis să ignore dispozițiile cuprinse într- hotărâre judecătorească.
Se mai reține că în mod corect a reținut prima instanță nulitatea dispoziției de concediere pentru nerespectarea prevederilor art. 74 alin. 1 lit. d) care nu distinge, după cum concedierea este individuală sau colectivă, neexistând niciun motiv pentru care obligația de a propune un loc de muncă vacant nu ar fi valabilă în cazul concedierilor individuale pentru motive care nu țin de persoana angajatului; mai mult, astfel, cum judicios a argumentat prima instanță, textul art. 74 alin. 1 lit. d)vorbește despre "condițiile" art. 64, referindu-se la modul în care obligația trebuie îndeplinită, iar nu la "cazurile" prevăzute de art. 64, pentru că în această situație ar fi fost superfluă reluarea reglementării într-un text ulterior.
Nu se poate reține nici contradictorialitatea considerentelor sentinței cu privire la caracterul real, al reorganizării, acestea fiind unitare în sensul inexistenței unei restructurări efective, dovadă în acest sens faptul că nu s-a produs organigrama anterioară hotărârii din 29.08.2006, respectiv pe cea imediat ulterioară ei, pentru a aprecia asupra modificărilor intervenite; mai mult, recurentele au depus două organigrame ulterioare hotărârii, una anterioară concedierii, alta ulterioară acestui eveniment (din 30.08, respectiv 27.09.2007), identice, or, tocmai aceasta dă măsura inadvertențelor și nerealităților, întrucât anterior concedierii, contestatoarea a lucrat pe acest post, cu toate efectele pe care le presupune contractul de muncă, astfel că acest post a existat, impunându-se a fi evidențiat ca atare în statul de funcții.
Motivele din recurs legate de legalitatea și temeinicia hotărârii consiliului local sunt nepertinente, întrucât instanța pentru litigii de muncă nu a cercetat, nefiind nici competentă să cerceteze, valabilitatea acesteia, limitându-se să constate dacă hotărârea, cu conținutul astfel edictat poate sta la baza dispoziției de desfacere a contractului de muncă, aceasta din urmă impunându-se a fi deopotrivă legală și temeinică.
Or, tocmai din hotărâre, împreună cu anexele sale nu rezultă fără echivoc suprimarea postului ocupat de salariată, dimpotrivă, în anexa nr. 1 se menționează funcția de referent 1A, iar anexa 2 cuprinde compartimentele aparatului consiliului local, din cadrul acestora, fără a detalia posturile din cadrul acestora, pentru a constata suprimarea celei ocupate de reclamantă și prin aceasta, caracterul efectiv și real al reorganizării.
Rezultă, pe baza celor expuse, că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică, pronunțată pe baza interpretării riguroase a legii și probelor aflate la dosar, iar recursurile nefondate, impunându-se a fi respinse în consecință, potrivit art. 312 alin. 1 pr. civ.
Se va respinge însă cererea intimatei, de obligare a recurentei, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, întrucât nu a făcut dovada avansării lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele-intimate Primăria Prin Primar și Comuna Prin Primar, împotriva sentinței civile nr.4826 din data de 11.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30416/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
Respinge cererea de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.05. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./07.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2748/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3846/2009. Curtea... → |
|---|
