Contestație decizie de sancționare. Decizia 4055/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2356/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4055/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Spitalul Clinic, împotriva sentinței civile nr.7881 din data de 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29684/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul Spitalul Clinic, prin consilier juridic în baza delegației nr.10622 din 03.06.2009 depusă la dosar-fila 19 și intimata,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.22226 din 25.05.2009 depusă la dosar-fila 16.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 26.05.2009, întâmpinare din partea intimatei.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimata către reprezentantul legal al recurentului.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul Spitalul Clinic, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile recurate și rejudecând în fond cauza, respingerea contestației ca neîntemeiată și pe cale de consecință, menținerea deciziei atacate.
În drept invocă dispozițiile art.3041pr.civ.
Intimata, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, întrucât prima instanță în mod corect a reținut că decizia emisă de recurent este lovită de nulitate, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art.268 alin.2 lit."c" din Codul Muncii.
Referitor la acuzația privind lipsa de comunicare în cadrul secției în care intimata își desfășura activitatea, solicită a se observa că acest aspect este nefondat, întrucât intimata nu putea părăsi blocul operator în vederea efectuării unei alte anestezii, procedând în sensul contactării telefonice a șefului de secție, aducându-i-se la cunoștință că intimata era implicată într-o altă anestezie în regim de urgență și care justifica prezenta sa în sala de operație.
Așa fiind, în urma acuzării privind neanunțarea șefului de secție cu privire la anestezia generală efectuată în regim de urgență, s-a luat măsura sancționării intimatei, fără a se avea în vedere notele explicative cât și referatul întocmit de către aceasta, pe de o parte, iar pe de altă parte, apreciază că decizia emisă de recurent este lovită de nulitate, întrucât aceasta nu indică o dată certă și nici nu cuprinde descrierea faptei, împrejurare față de care, consideră că lipsa acestor mențiuni nu pot fi complinite prin înscrisuri.
De asemenea, intimata prin avocat, susține că recurentul prin cuprinsul deciziei contestate, face referire la Ordinul Ministrului Sănătății nr.1352 din 13.12.2006, însă, prevederile acestui ordin se referă la cu totul altceva și nu la aspecte ce trebuiau prevăzute, sub sancțiunea nulității, respectiv, motivele pentru care intimata a dat o notă explicativă.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că, în speță, au fost încălcate prevederile art.75 din contractul colectiv de muncă la nivel național, în sensul că nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, or, în cauza de față nu s-a efectuat nici o cercetare prealabilă și nici nu a fost constituită vreo comisie la nivelul spitalului pentru ca intimata să fie convocată în scris, acesteia din urmă luându-i-se o notă explicativă, dar a doua zi, numai cu privire la cea de a doua faptă, dat fiind faptul că de existența primei fapte nu i s-a adus la cunoștință.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât nu este de acord cu reținerea cauzei spre rejudecare pe motive de netemeinicie.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7881 din data de 17.12.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic, s-a dispus anularea decizie nr.169/09.07.2008 și s-a obligat intimata la plata către reclamantă a sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta, medic primar în cadrul intimatei Spitalul Clinic, a fost sancționată cu avertisment prin decizia contestată în cauză nr.169/01.07.2008.
S-a constatat că decizia susmenționată a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art.268 al.2 lit.a, b și c Codul Muncii, fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei contestate.
Astfel, s-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor cuprinse la litera a) din textul de lege susmenționat, decizia trebuie să cuprindă descrierea faptei săvârșite, element esențial în funcție de care instanța poate aprecia dacă fapta reținută constituie sau nu abatere disciplinară în sensul dispozițiilor art.263 al.2 Codul Muncii și în funcție de împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, de gradul de vinovăție a salariatului, de consecințele abaterii disciplinare - ce trebuie să rezulte din descrierea faptei - instanța să poată stabili dacă angajatorul a respectat criteriile obligatorii de individualizare a sancțiunii disciplinare prevăzute de art.266 Codul Muncii.
S-a apreciat că data săvârșirii faptei constituie de asemenea un element esențial ce trebuie precizat în cuprinsul descrierii faptei, întrucât în raport de această dată, instanța poate verifica dacă angajatorul a respectat dispozițiile art.268 al.1 Codul Muncii cu privire la termenul de prescripție a răspunderii disciplinare a salariatului or, din lecturarea deciziei contestate, a reieșit că angajatorul a descris la modul general faptele imputate reclamantei.
Cu privire la prima fapta reținută - neîndeplinirea consultațiilor preanestezice desemnate de șeful secției, s-a constatat că intimata a omis să indice data săvârșirii faptei, despre ce consultații era vorba, cu atât mai mult cu cât în contestație, reclamanta se apară în sensul că doar 2 pacienți îi fuseseră repartizați și aceștia erau de altfel singurii care figurau în acel moment în condica de programare a operațiilor.
De asemenea, cu privire la cea de a doua faptă, s-a constatat că aceasta este lacunar descrisă, constând în lipsa de comunicare în cadrul secției și neanunțarea șefului secției privind anestezia generală de prezența în care era implicată, cu atât mai mult cu cât din întâmpinare a rezultat că ceea ce i se imputa reclamantei referitor la această faptă este că aceasta nu și-a respectat sarcinile de serviciu, întrucât deși pe data de 12.06.2008 această avea un program bine stabilit cu o zi înainte la Radiologie și nu avea ce să caute în sala de operație a secției, unde de altfel se afla medicul anestezist repartizat acolo, aceasta a decis să nu respecte programul prestabilit și să încalce dispozițiile șefului său de secție.
Prin urmare, dat fiind caracterul formal al deciziei de sancționare, fapt ce rezultă din reglementarea imperativă a dispozițiilor art.268 al.2 Codul Muncii, precum și din dispozițiile art.77 Codul Muncii ce prevăd că în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, instanța de fond a reținut că lipsa din cuprinsul deciziei a unor elemente prevăzute de art.268 al.1 nu poate fi complinită prin alte acte anterioare, ulterioare sau concomitente emiterii deciziei, inclusiv prin apărări făcute în fața instanței de intimată cu ocazia judecării contestației îndreptate împotriva deciziei.
Instanța de fond a mai reținut că în decizie nu au fost menționate prevederile din Statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat - cu nerespectarea dispozițiilor art.268 alin.2, lit.b) Codul Muncii.
S-a avut în vedere că în decizie nu se face referire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, încălcându-se astfel dispozițiile art.268 alin.2, lit.c), Codul Muncii, deși din lucrările dosarului rezultă că reclamanta a dat o notă explicativă.
În concluzie, întrucât s-a apreciat că decizia este lovită de nulitate absolută pentru vicii de conținut, s-a reținut că cercetarea asupra temeiniciei acesteia devine inutilă.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către intimatul Spitalul Clinic, care a criticat-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Decizia nr. 169/09.07.2008 contestată în cauză cuprinde faptele ce au condus la sancționarea salariatei, respectiv "neîndeplinirea consulturilor preanestezice desemnate de șeful secției" precum și "lipsa de comunicare în cadrul secției și neanunțarea șefului secției privind anestezia generală de urgență în care era implicată", fiind îndeplinite astfel prevederile art.268 lit.a muncii.
S-a arătat că faptele cuprinse în decizie sunt susținute și completate atât de procesul-verbal încheiat în data de 16.06.2008 de către comisia constituită la secția, care a analizat acest incident, cât și de nota explicativă prezentată de către salariată.
S-a susținut că, deși sancțiunea disciplinară a avertismentului putea fi aplicată și fără efectuarea unei cercetări disciplinare, în speță angajatorul a analizat cu maxima seriozitate și pertinență abaterea săvârșită, dovada fiind atât procesul verbal, cât și nota explicativă.
Referitor la încălcarea art.268 lit.b) din muncii, recurentul a învederat că în cuprinsul deciziei nr. 169/09.07.2008 se face referire la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, cât și la prevederile Codului Muncii, fiind astfel îndeplinită obligația angajatorului de a preciza normele legale încălcate de către salariată.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art.268 lit. c) din muncii, s-a menționat că angajatorul a analizat abaterea disciplinară prin personalul de specialitate din secția, în concordanță cu sarcinile din fișa postului, nota explicativă a salariatei, fiind încheiat procesul verbal în data de 16.06.2008 de către comisia constituită la secția.
În ceea ce privește data incidentului, s-a arătat că aceasta rezultă clar din documentele menționate mai sus, respectiv procesul-verbal încheiat în data de 16.06.2008, nota explicativă a salariatei, cât și referatul privind propunerea de sancționare întocmit de d-nul Dr. înregistrat sub numărul 7473/23.06.2008.
Referitor la gradul de vinovăție al salariatei, s-a avut în vedere faptul că numita nu era la prima abatere disciplinară în ceea ce privește nerespectarea sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului, conducerea spitalului considerând că trebuie sancționată o atitudine care se repetă și care poate avea repercursiuni grave asupra bolnavilor, ținând cont că locul de muncă al acesteia era în secția.
Prin întâmpinarea formulată intimata, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.169/9.07.2008 emisă de către recurentul Spitalul Clinic, contestată în prezenta cauză, s-a dispus sancționarea disciplinară a intimatei cu "avertisment", în conformitate cu prevederile art.264 lit.a muncii, dispozițiile Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sanitară.
Prin hotărârea recurată s-a constatat judicios nulitatea absolută a acestei decizii de sancționare disciplinară, de vreme ce aceasta a fost întocmită cu încălcarea condițiilor de formă prevăzute de art.268 alin.2 lit.a muncii, care prevăd că în decizie, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să se cuprindă, în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Recurentul s-a limitat la simpla indicare în decizia de sancționare faptului că intimata "nu și-a îndeplinit consulturile preanestezice desemnate de șeful secției", fără a arăta însă la care anume consultații se referă și când trebuiau să fie efectuate acestea, astfel că nu se poate reține că prima faptă reținută drept abatere disciplinară a fost în concret descrisă.
De asemenea, recurentul a mai menționat în decizie că sancțiunea disciplinară a fost aplicată intimatei și pentru "lipsa de comunicare în cadrul secției și neanunțarea șefului secției privind anestezia generală de urgență în care era implicată", fără a preciza în ce a constat lipsa de comunicare a intimatei și când a omis intimata să își anunțe șeful privind anestezia generală de urgență.
Prin urmare, Curtea constată că nu se poate constata că intimata contestatoare a săvârșit o abatere disciplinară, împrejurările în care a fost comisă aceasta, gradul de vinovăție a salariatei, consecințele abaterii disciplinare și nici dacă recurentul intimat a aplicat sancțiunea cu respectarea criteriilor de individualizare a sancțiunii disciplinare prevăzute de art.266 muncii.
Curtea mai reține că data săvârșirii faptei constituie un element esențial ce trebuie precizat în cuprinsul descrierii faptei, întrucât în raport de această dată, judecătorul poate verifica dacă angajatorul a respectat dispozițiile art.268 alin.1 Codul Muncii cu privire la termenul de prescripție a aplicării sancțiunii disciplinare salariatului, care începe să curgă de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În consecință, în condițiile în care recurentul nu a descris în concret fapta comisă de către salariată, împrejurările săvârșirii și îndeosebi data comiterii acesteia, Curtea nu poate reține că prin decizia contestată s-a realizat o individualizare legală a faptelor apreciate ca fiind abateri disciplinare, în sensul avut în vedere de prevederile art.268 alin.2 lit.a muncii.
Pe de altă parte, Curtea constată că prin hotărârea recurată au fost interpretate și aplicate corect dispozițiile art.77 muncii, întrucât instanța de fond a arătat judicios faptul că angajatorul nu poate invoca în cursul procesului, în caz de conflict de muncă, alte motive de fapt sau de drept decât cele prevăzute în decizia de sancționare disciplinară.
Astfel, cele cuprinse în decizia de sancționare disciplinară nu pot fi completate cu alte înscrisuri invocate de către recurent, respectiv procesul-verbal încheiat în data de 16.06.2008 de către comisia constituită la secția, nota explicativă a salariatei, cât și referatul privind propunerea de sancționare întocmit de d-nul Dr. înregistrat sub numărul 7473/23.06.2008.
Pentru aceleași considerente, Curtea nu a putut avea în vedere nici apărările recurentului din cuprinsul prezentei cereri de recurs, prin care acesta descrie faptele săvârșite de către intimata contestatoare considerate abateri disciplinare, întrucât lipsa mențiunilor obligatorii pe care această decizie de sancționare disciplinară trebuie să le cuprindă, nu poate fi complinită prin acte ulterioare întocmirii deciziei, respectiv prin apărări făcute în fața instanței.
Chiar dacă cercetarea disciplinară prealabilă nu este obligatorie în cazul aplicării sancțiunii avertisment, potrivit art.267 alin.1 din Codul Muncii, în cazul în care a angajatorul a decis să efectueze această cercetare disciplinară, dând astfel eficiență dispozițiilor art.75 din Contractul colectiv de muncă la nivel de național valabil pentru 2007-2010, trebuia să respecte cerințele legale care reglementează această procedură.
În speță, recurentul nu a dovedit îndeplinirea unei astfel de procedurii, respectiv nu a probat că a împuternicit persoana sau comisie de disciplină, care urma să realizeze cercetarea disciplinară prealabilă, procesul-verbal încheiat la data de 16.06.2008 invocat în recurs fiind încheiat de fapt cu ocazia ședinței colectivului din cadrul spitalului, semnat chiar și de către intimată, iar nu de către o comisia de disciplină constituită la nivelul secției.
De asemenea, din actele dosarului nu rezultă faptul că intimata a fost convocată în scris în vederea realizării cercetării prealabile disciplinare, cu precizarea obiectului, datei, orei și locul întrevederii.
Nota explicativă aflată la dosarul de fond nu face dovada efectuării legale a cercetării disciplinare, întrucât aceasta a fost dată de către intimată la solicitarea verbală a șefului de secție pentru clarificarea confidențialității salariului, repartiției anesteziei, transferul bolnavilor, iar nu la solicitarea unei comisii de disciplină, pe aspectele reținute în decizia de sancționare disciplinară contestată în cauză.
Referitor la obligația angajatorului de a preciza normele legale încălcate de către salariată, Curtea constată că nu au fost îndeplinite în cauză cerințele înscrise de art.268 alin.2 lit.b din muncii, întrucât în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară contestată, deși recurentul face referire la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și la Codul Muncii, nu sunt indicate în concret prevederile legale încălcate de către intimată.
În fine, Curtea reține că angajatorul nu s-a conformat nici obligației prevăzute de art.268 alin.2 lit.c din muncii, de vreme ce nu a arătat în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară motivele pentru care nu a înlăturat apărările intimatei cuprinse în nota explicativă a acesteia.
Pentru toate considerentele arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligat recurentul la 1190 lei, cheltuieli de judecată, către intimată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Spitalul Clinic, împotriva sentinței civile nr.7881 din data de 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29684/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurentul la 1190 lei, cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
26.06.2009
Jud. fond:, Dalina
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3721/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
