Contestație decizie de concediere. Decizia 386/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.386
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.05. 2008
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată REGIA AUTONOMĂ - REGISTRUL AUTO ROMÂN împotriva sentinței civile nr.139/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.05.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 28.05.2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.7248/121 din 2.11.2007 la Tribunalul Galați -Secția civilă, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr.1694 din 1.11.2007 emisă de intimata Registrul Auto Român solicitând admiterea contestației, anularea deciziei contestate, reintegrarea în funcția deținută și plata drepturilor salariale.
Prin decizia nr.1694 din 1.11.2007 intimata Registrul Auto Român a dispus în baza art.61 lit.a și art.264 al.1 lit.f din muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al salariatului său ing. -șef reprezentanță G, începând cu data de 1.11.2007.
Pentru a dispune această măsură s-a reținut de intimată că ing. în calitate de șef reprezentanță Gas ăvârșit mai multe abateri disciplinare constând în nesupravegherea în mod corespunzător a activității angajaților din subordine; neurmărirea activității depusă de subordonați, fapt de natură a determina posibilitatea apariției unor deficiențe grave în activitatea reprezentanței, constând în încălcarea procedurilor interne de lucru: încălcarea prevederilor nr.1 prin efectuarea unor prestații fără a deține atestat valabil precum și prevederile art.29 al.2 lit.g din Regulamentul de Ordine Interioară al -RA care califică drept abatere disciplinară gravă, nerespectarea prevederilor legale referitoare la interdicția stabilită prin 1 de a efectua prestații numai pe bază de atestat valabil.
Contestatorul, s-a mai reținut în decizie, și-a încălcat atribuțiile din fișa postului de șef de reprezentanță.
La baza măsurii de sancționare disciplinară a stat raportul întocmit de ing. - șef serviciu Control Reprezentanță înregistrat sub nr.9941 din 26.09.2007.
Prin contestația formulată contestatorul a susținut că măsura dispusă este nelegală.
A arătat că în fișa postului său este consemnată îndatorirea de a urmări activitatea depusă de angajați, și nu atribuția de a verifica fiecare fișă a angajaților.
Verificarea fișelor a arătat contestatorul a făcut-o la finele fiecărei zile de lucru, dar din punct de vedere al corectitudinii datelor înscrise în acestea, fără a putea face o analiză grafologică a acestora.
A mai susținut că fișele imputate sunt completate corect și că nu poate fi imputată șefului de reprezentanță, acesta verificând prin sondaj corectitudinea completării și nu caracterul scrisului.
Completarea corectă a fișelor este cuprinsă în fișa postului inginerului care se ocupă de prestațiile respective.
Asupra modului de completare a fișelor precum și alte aspecte, legalitatea lor, au fost atenționați angajații G, de către el prin notele interne nr.462/29.09.2005, nr.483/27.11.2006 și nr.588/29.10.2007, note întocmite urmare controalelor efectuate fiind prelucrate și verbal cu angajații, notele interne fiind întocmite tocmai urmare controalelor efectuate a arătat contestatorul.
Faptul că, în medie, în fiecare zi se adunau cel puțin 200 de rapoarte ca urmare a prestațiilor efectuate de către G nu îi dădeau posibilitatea ca la sfârșitul zilei de lucru să le poată verifica pe toate ci prin sondaj având în vedere corectitudinea completării lor din punct de vedere tehnic și nu grafologic, a mai arătat contestatorul.
Referitor la faptul că ar fi încălcat prevederile 1 privind efectuarea unor prestații fără a deține atestat valabil, contestatorul a susținut că reautorizarea sa nu a fost efectuată în termen întrucât a depus toate diligențele necesare reautorizării prin transmiterea mai multor solicitări ( adresa nr.541/17.11.2005 și nr.516/14.12.2006 ) prin care solicita un termen de a se prezenta în vederea reatestării și că i s-a comunicat că fiind o perioadă aglomerată sunt programați alți solicitanți.
Intimata prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A arătat intimata că așa cum s-a reținut în actele de cercetare disciplinară contestatorul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu menționate în fișa postului.
Prin sentința civilă nr.139 din 30.01.2008 s-a admis contestația formulată de contestatorul.
S-a dispus anularea deciziei nr.1694/1.11.2007 emisă de intimata Regia Autonomă -Registrul Auto Român.
S-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei și plata drepturilor salariale de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă, reactualizarea în funcție de rata inflației la data plății efective.
S-a mai dispus respingerea excepției necompetenței teritoriale formulată de intimată ca nefondată.
A fost obligată intimata la plata sumei de 10710 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii pronunțate referitor la competența teritorială a instanței- Tribunalul Galați - că contestatorul are reședința în G ( filele 332-333), astfel că potrivit art.284 muncii competența aparține acestei instanțe.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că contestația este fondată pentru următoarele considerente:
Contestatorului prin decizia nr.1694/1.11.2007 i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă reținându-se în sarcina sa faptul că nu a supravegheat în mod corespunzător activitatea angajaților, nu a urmărit activitatea depusă de subordonați, constând în încălcarea procedurilor interne de lucru, care obliga pe specialistul să completeze integral raportul de verificare, a încălcat prevederile 1, prin efectuarea unor prestații fără a deține atestat valabil.
Instanța de fond a reținut că intimata nu a dovedit abaterile disciplinare ale contestatorului referitoare la faptul că nu a supravegheat în mod corespunzător activitatea angajaților din subordine, în sensul că unii angajați nu ar fi respectat procedurile interne de lucru care obliga specialistul sa completeze integral raportul de verificare.
Din fișa postului contestatorului, depoziția martorului, șef al reprezentanței B( fila 348 ), precum și din răspunsurile la interogatoriu ale intimatei- pct. 12( filele 337-338) a rezultat că petentul avea obligația verificării prin sondaj a rapoartelor de verificare tehnică întocmite de subordonați.
În mod obișnuit, la reprezentanțele din țară, datorită volumului de activitate și în vederea optimizării activității, în scopul satisfacerii intereselor clienților, rapoartele de verificare tehnică erau completate de către 2 angajați ai, însă partea privind verificarea tehnică era completată întotdeauna de către inginerul de linie, care semna și ștampila raportul, atestând veridicitatea celor consemnate.
Raportul astfel întocmit era introdus ca și conținut de către operator în baza de date unică la nivel național, înscrisul fiind arhivat pentru o perioadă de 5 ani.
Martorul, angajat la G, a confirmat faptul că, datorita volumului mare de activitate exista posibilitatea ca datele tehnice ale vehiculului sa fie verificate de un lucrator si consemnate de acesta in raport iar verificarea tehnica sa fie efectuata de catre un alt lucrator, iar datele sa fie consemnate de catre acesta fara ca aceasta maniera de lucru sa contravina procedurilor interne de lucru.(348)
Cu rea credință intimata a susținut că pe parcursul cercetării disciplinare prealabile, contestatorul ar fi recunoscut că unii clienți ar fi completat o parte din câmpurile raportului de verificare( pct. 5 răspuns interogatoriu).
Din analiza întregului material ce a stat la baza emiterii deciziei contestate și în special a notei explicative( fila 65 și urm. dosar) instanța de fond a constatat că petentul nu a făcut o asemenea afirmație, ci a arătat doar că scrisul aparține unei alte persoane, posibil unui alt angajat.
Astfel instanța de fond nu a retinut, in lipsa unei expertize grafologice, faptul ca unele rapoarte de verificare ar fi fost completate de către clienți, motiv pentru care nu a reținut în sarcina contestatorului fapta de a nu fi supravegheat în mod corespunzător activitatea angajaților din subordine.
Fiind în materia dreptului muncii, sarcina probei incumbă angajatorului intimat, care nu a dovedit fapta considerată abatere disciplinară. Contestatorul, prin probele administrate, a făcut dovada că raportul de inspecție tehnică auto nu era niciodată completat de către client, ci era întotdeauna în posesia angajaților.
Referitor la încălcarea prevederilor 1 prin efectuarea de către contestator a unor prestații fără a deține atestat valabil, instanța de fond a reținut că deși contestatorul a efectuat prestații fără a deține atestat valabil, totuși acesta a depus diligente în vederea reatestării sale, așa cum și intimata a recunoscut.
Astfel instanța de fond a retinut ca atestatul contestatorului era expirat, însă acesta a solicitat prin adresele nr.541/17.11.2005, și 516/14.12.2006 reatestarea sa, fără însă ca intimata să ia măsuri în acest sens.
Deasemenea instanța de fond a constatat că fapta contestatorului de a fi efectuat prestații fără a fi reatestat în acest sens este deopotrivă imputabilă și unității intimate care deși a fost informată de situația creată nu a luat măsuri o perioadă foarte lungă de timp( 17.11.2005-14.12.2006).
Unitatea intimată prin această atitudine a creat premisele desfășurării unei activități care să nu corespundă Regulamentului de ordine interioara al, a acceptat acest lucru, iar controalele succesive efectuate în anii 2006-2007 nu au sancționat acest aspect, motiv pentru care instanța nu a reținut că fapta contestatorului constituie o abatere disciplinară atâta timp cât prin desfășurarea de activități(chiar și fără atestat) acesta a contribuit la o fluidizare a activității reprezentanței pe care o conducea.
Instanța de fond a constatat că cerându-se relații intimatei privind existența unui plan de instruire, având în vedere solicitările adresate de contestator de includere în acest program, numărul de salariați la nivelul întregii țări, precum și necesitatea unei atestări periodice, aceasta a arătat că nu există un asemenea plan( filele 116-117), ceea ce în opinia instanței constituie o gravă deficiență și creează premisa unui program haotic, fără luarea în considerare a datei de expirare a atestatelor angajaților.
Totodată s-a constatat că deși nu există decât 3-4 ingineri autorizați pentru verificarea altor categorii de vehicule( motociclete, mopede) la nivelul întregii țări și s-au transmis solicitări în acest sens la B de reprezentanțele din țară, instituția a acceptat efectuarea verificărilor de către persoane neautorizate pentru această categorie, pentru a răspunde cât mai prompt solicitărilor cetățenilor, astfel cum rezultă din declarația șefului reprezentanței B, reprezentanță ce constituie centru zonal pentru 4-5 județe.
Trecând peste celelalte aspecte evidențiate în cauză privind existența unei campanii de destituire a șefilor de reprezentanță din mai multe județe pe motive politice, întrucât nu formează obiectul prezentei cauze, instanța de fond a constatat față de cele mai sus arătate că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare, conform art. 263 și urm. muncii.
Intimata Regia Autonomă Registrul Auto Bad eclarat recurs atât împotriva încheierilor de ședință din datele de 17.12.2007, 16.01.2008 și 31.01.2008, cât și împotriva sentinței civile nr.139 din 30.01.2008 considerându-le nelegale și netemeinice.
În motivarea recursului cu privire la încheierile de ședință recurenta a arătat că la primul termen de judecată din 22.11.2007, a solicitat să i se pună în vedere contestatorului să își precizeze contestația întrucât cererea înregistrată pe data de 2.11.2007, era o simplă cerere de chemare în judecată formulată cu nerespectarea prevederilor imperative ale art.112 pr.civ. urmând a depune întâmpinare după depunerea acesteia.
Motivele contestației a arătat recurenta au fost comunicate odată cu citația pentru termenul din 27.11.2007 a arătat recurenta.
A arătat recurenta că instanța de fond a încălcat disp.art.85 pr.civ.întrucât înainte de a-i fi comunicate motivele contestației și de a-i da posibilitatea să depună la dosarul cauzei întâmpinare și înscrisurile de care înțelegea să se servească fără a aștepta să vadă ce înscrisuri depune la dosar la termenul din 22.11.2007 s-a pronunțat pe o solicitate a contestatorului intimat și a dispus emiterea unei adrese prin care i-a solicitat anumite înscrisuri precum și un act publicat în Monitorul Oficial.
A susținut recurenta intimată că pentru termenul din 17.12.2007, a trimis prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire a Tribunalului Galați în dosarul nr-, întâmpinare, listă cu probatoriile pe care dorea să-i fie încuviințate în apărare și un set de înscrisuri cât și toate răspunsurile solicitate de instanță prin adresa din 29.11.2007.
Recurenta-intimată a arătat că a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 al.2 pr.civ. pe baza înscrisurilor depuse în dosarul cauzei.
La termenul din 17.12.2007 intimatul-contestator nu a avut curiozitatea să ia cunoștință de întâmpinarea formulată și de înscrisurile trimise a arătat recurenta.
De asemenea a mai arătat recurenta nici instanța de fond nu avea cunoștință de conținutul întâmpinării și al înscrisurilor depuse pentru termenul din 17.12.2007 întrucât la data de 19.12.2007 revine cu adresă prin care solicita documente care erau depuse la dosar la data de 13.12.2007.
La termenul din 17.12.2007 instanța de fond a încuviințat intimatului-contestator proba cu interogatoriu, înscrisuri și proba cu 2 martori, unul din martorii solicitați nefiind cerut în condițiile art.112 al.5 din pr.civ. prin contestație solicitându-se alți martori a arătat recurenta.
Tot la termenul din 17.12.2007 instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de probatorii nr.12828/7.12.2007 formulată în scris și depusă la dosarul cauzei din sentința civilă rezultând că s-a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriu, dar nu rezultă că i-a fost încuviințată și proba cu martori cum a solicitat a arătat recurenta.
Instanța de fond nu avea nici un motiv întemeiat pentru a-i respinge proba testimonială neaplicând un tratament egal celor două părți în proces, încălcând disp.art.16 al.1 din Constituție a mai susținut recurenta-intimată.
În atare condiții, a arătat recurenta intimată, consideră că încheierea din ședința din 17.12.2007 este netemeinică și nelegală motiv pentru care a și formulat recurs împotriva ei.
Recurenta intimată a mai arătat că pentru termenul din 16.01.2008 a depus la dosarul cauzei răspunsul la interogator solicitat de contestator, interogatoriul propus de către ea pentru contestator mai multe înscrisuri și a invocat în scris excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați.
Conform art.137 pr.civ.la termenul din 16.01.2008 instanța de fond trebuia să se pronunțe pe excepția de necompetență teritorială Tribunalului Galați cu prioritate, ori instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții la acest termen, ci a procedat la administrarea de probe iar apoi a rămas în pronunțare fără a mai pune în discuție această excepție, a arătat recurenta-intimată.
Instanța de fond a arătat recurenta intimată nu a administrat proba cu interogatoriul propus a fi luat contestatorului intimat la termenul din 16.01.2008, deși era depus la dosar încălcând astfel disp.art.167 al.2 și 3 pr.civ.
În notele scrise depuse la dosarul cauzei pentru acest termen din 16.01.2008 recurenta a arătat că se opune audierii martorului, acesta fiind un martor indirect care nu cunoștea activitatea profesională a intimatului contestator.
Deși a amânat pronunțarea la data de 18.01.2008, instanța de fond a repus cauza pe rol pentru termenul din 30.01.2008 întrucât nu a fost administrată proba cu interogatoriul intimatului contestator a mai arătat recurenta- intimată.
Pentru termenul din 30.01.2008, recurenta intimată a arătat că prin apărătorul său, prin fax, a formulat o cerere de amânare însoțită de o adeverință medicală întrucât se afla în imposibilitate de a se deplasa de la B la G din motive medicale.
Instanța de fond, a arătat recurenta, încălcându-i dreptul la apărare a soluționat cauza la data de 30.01.2008.
Recurenta prin motivele de recurs a mai invocat faptul că instanța de fond a încălcat disp.art.129 al.5 pr.civ.neavând un rol activ în aflarea adevărului.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a făcut o aplicare a disp.art.274 al.3 pr.civ. cu privire la cheltuielile de judecată.
Pe fondul cauzei recurenta intimată a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a avea în vedere actele care au stat la baza măsurii disciplinare aplicate intimatului contestator.
A solicitat admiterea recursului declarat și casarea încheierilor de ședință din 17.12.2007 din 16.01.2008 și 30.01.2008 cât și a sentinței civile nr.139/2008.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.3, 5, 7 și 9 și art.3041pr.civ.
Prin concluziile scrise din 26 mai 2008 recurenta intimată a mai invocat excepția nulității sentinței civile nr.139/2008 întrucât minuta nu este semnată de grefierul de ședință conform art.261 al.8 pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă intimatul contestator a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de intimata-recurentă.
A arătat intimatul contestator că pe fondul cauzei instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică întrucât actele depuse la dosarul cauzei nu au dovedit neîndeplinirea de către el a atribuțiilor de serviciu conform fișei postului și că ar fi încălcat regulamentul de ordine interioară, cât și prevederile 1/2005 prin efectuarea unor prestații neavând atestare.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele solicitate, de dispozițiile legale invocate în cauză, de criticile formulate de recurenta- intimată, cât și de disp.art.304 și art.3041pr.civ.curtea apreciază că recursul declarat de intimată este fondat numai pentru aspectele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta intimată a invocat nelegalitatea unor măsuri dispuse prin încheierea de ședință din 17.12.2007, din 16.01.2008 cât și din practicaua sentinței civile nr.139 din 30.01.2008.
Încheierile premergătoare cum sunt cele din 17.12.2007 și din 16.01.2008 pot fi atacate odată cu fondul, recursul declarat împotriva sentinței civile socotindu-se făcut și împotriva acestei încheieri conform art.316 coroborat cu art.282 al.3 pr.civ.
Susținerea recurentei că la soluționarea cauzei în fond la termenul din 30.01.2008 i-a fost încălcat dreptul la apărare este întemeiat pentru următoarele considerente:
Dreptul la apărare este un drept constituțional, potrivit art.24 din Constituție, părțile având dreptul să fie asistate de avocați.
Încălcarea dreptului la apărare constituie o nulitate de ordine publică și atrage casarea hotărârii pronunțate.
Din actele dosarului rezultă că la termenul din 16.01.2008, după ce ia act că contestatorul depune mai multe acte la dosar constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul contestatorului care era prezent, intimata recurentă fiind lipsă, rămânând în pronunțare.
Prin încheierea de ședință din 16.01.2008, considerând că are nevoie de timp pentru a delibera instanța de fond amână pronunțarea la data de 18.01.2008.
Prin încheierea de ședință din 18.01.2008, instanța de fond dispune repunerea cauzei pe rol în vederea luării interogatoriului contestatorului, probă solicitată de recurentă și admisă de instanța de fond.
Pentru acest motiv se amână cauza la data de 30.01.2008 dispunând citarea părților în cauză.
Pentru termenul din 30.01.2008, prin cererea trimisă prin fax și primită de instanța de fond pe 30.01.2008 ora 9,45 recurenta intimată solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare întrucât apărătorul său avocat angajată conform împuternicirii avocațiale nr.-/7.12.2007(156 fond vol.I) se află în imposibilitate de a se prezenta în instanță pe motive medicale, depunând în dovedire adeverința medicală din 30.01.2008 (10,11 dosar fond vol.II).
Anterior acestei cereri recurenta depune la dosarul cauzei și o cerere prin care reiterează solicitarea pentru încuviințarea probei cu martori - cererea fiind primită de instanța de fond la 29.01.2008( 12 dosar fond vol.II).
Instanța de fond conform practicalei sentinței civile, deși s-a luat act de cererea de acordare termen formulată și de cererea pentru probatorii, constată că cererea de acordare termen viza termenul anterior ( 16.01.2008) iar nota de probatorii a fost pusă în discuție la termenul de judecată anterior acordat.
Ori această situație nu este reală fiind contrară actelor dosarului.
Într-adevăr pentru termenul din 16.01.2008 recurenta a depus o cerere pentru lipsă de apărare și notă de probatorii dar instanța nu se pronunță asupra lor, amână totuși pronunțarea la 18.01.2008 recurenta depunând însă pentru termenul din 16.01.2008 și concluzii scrise.
Cererea de amânare era depusă însă pentru termenul din 30.01.2008 asupra căruia instanța de fond nu s-a mai pronunțat( și nici nu a acordat termen pentru ca recurenta să-și spună punctul de vedere asupra interogatoriului luat contestatorului, a actelor depuse de acesta la termenul din 16.01.2008 ( și necomunicate recurentei) cât și pentru a-și susține cererea de probatorii.
Procedând în acest fel instanța de fond a lipsit-o pe recurentă de posibilitatea de a se apăra în cauză.
Prin aceasta s-a produs o vătămare recurentei nedându-i posibilitatea să-și susțină atât nota de probatorii depusă, cât și punctul de vedere față de actele depuse și probele administrate( interogatoriul contestatorului).
Sub acest aspect hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea legii.
Celelalte susțineri ale recurentei intimate nu pot fi primite, acesteia neproducându-i-se nici o vătămare.
Este adevărat că inițial contestatorul intimat la data de 2.11.2007 nu a depus o motivare a contestației, el trebuind să formuleze o contestație în termenul legal prevăzut de art.287 din muncii, ea cuprinzând elementele prevăzute de art.112 pr.civ.mai puțin motivarea în fapt și drept.
Art.133 pr.civ.menționează care sunt elementele lipsă din cerere care pot atrage nulitatea acesteia, ceea ce nu este cazul în cererea de față.
Ori până la primul termen de judecată și chiar în cadrul termenului de 30 de zile contestatorul a depus motivele de fapt și de drept al contestației formulate comunicată recurentei așa cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 22.11.2007.
Comunicarea contestației motivate la data de 7.12.2007 recurentei nu i-a produs nici o vătămare.
De asemenea solicitarea de către instanța de fond a actelor care au stat la baza deciziei de sancționare emisă de recurentă conform încheierii de ședință din 22.11.2007 și a adresei nr- din 19.11.2007 nu a produs nici o vătămare recurentei în sensul celor prevăzute de art.105 pr.civ.și nici nu a încălcat disp.art. 85 pr.civ. recurenta fiind legal citată comunicându-i-se actele depuse de partea adversă.
Pe de altă parte instanța de fond a dat dovadă și de rol activ în soluționarea cauzei solicitând actele necesare cauzei.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că instanța de fond nu avea cunoștință de întâmpinarea depusă în dosar și că a cerut din nou acte prin adresa din 19.12.2007.
Din încheierea de ședință din 17.12.2007 rezultă că s-a comunicat contestatorului faptul că a fost depusă întâmpinarea de către recurentă.
Tot din această încheiere rezultă că instanța verificând actele depuse de recurentă a constatat că 1 nu a fost depus la dosar( deși recurenta menționase la poziția 21 în anexa la întâmpinare depunerea lui) și a solicitat depunerea lui( care a fost depus abia pentru termenul din 16.01.2008- 221 dosar fond vol.I) cât și alte relații cu privire la reprogramarea unor salariați ai -Sucursala G pentru atestare, relații necerute prima dată, necesitatea solicitării lor fiind impusă de probele dosarului.
Instanța de fond a apreciat probele care sunt utile cauzei.
La termenul din 16.01.2008 recurenta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați.
Este adevărat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu prioritate asupra acestei excepții la acest termen ea rămânând în pronunțare, amânând pronunțarea la 18.01.2008, apoi repunând cauza pe rol la 30.01.2008.
Ori prin sentința civilă nr.139/2008 instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției, respingând-o ca nefondată astfel că recurenta putea ataca această soluție.
Excepția invocată de recurenta intimată corect a fost respinsă de instanța de fond întrucât competența teritorială potrivit art.284 al.2 din muncii aparține Tribunalului Galați, contestatorul intimat, conform actelor dosarului, având reședința pe raza teritorială a acestei instanțe respectiv în G( 332-333 dosar fond vol.I).
Deci încheierile de ședință din 17.12.2007 și 16.01.2008 nu conțin dispoziții care să fi produs vreo vătămare recurentei intimate.
Singura vătămare produsă acesteia este lipsirea de apărare pentru termenul din 30.01.2008 pentru motivele arătate mai sus.
Nu este întemeiată nici excepția privind nulitatea sentinței civile întrucât minuta din 30.01.2008 nu ar fi semnată de către grefierul de ședință.
Potrivit art.258 al.1 pr.civ. minuta se va semna sub sancțiunea nulității de către judecători.Deci nesemnarea minutei de către grefierul de ședință nu atrage nulitatea hotărârii.
Având în vedere cele arătate mai sus urmează ca în baza art.312 al.1, 2, 3 și 5 pr.civ. cu referire la art.304 pct.5 și 9 pr.civ. și art.3041pr.civ.să fie admis recursul și să fie casată sentința civilă nr.139/2008 și să fie trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Urmează a i se asigura recurentei dreptul la apărare și a pune în discuția părților nota de probatorii solicitată de recurentă.
Întrucât casarea cu trimitere are în vedere nerespectarea unor forme procedurale, în ședința din 30.01.2008, actele procedurale îndeplinite până la acest termen urmează a fi menținute.
De asemenea având în vedere că, casarea cu trimitere are în vedere numai nerespectarea unor norme procedurale imperative curtea nu consideră necesar a mai analiza motivele de recurs privind fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata REGIA AUTONOMĂ - REGISTRUL AUTO ROMÂN împotriva sentinței civile nr.139/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.139/30.01.2008 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/1.07.2008
FOND: -
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 633/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 1024/2008. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
