Contestație decizie de concediere. Decizia 633/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 633/R-CM
Ședința publică din 31 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 95 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.50/2009 emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual și consilier juridic pentru intimata " Ro" Rm.V, în baza împuternicirii depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar de către intimată, întâmpinare însoțită de înscrisuri.
Se comunică apărătorului recurentei-contestatoare, copie de pe întâmpinarea și înscrisurile depuse de intimată.
Avocat pentru recurenta-contestatoare, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea și înscrisurile ce i-au fost comunicate la acest termen. Depune la dosar borderou privind înscrisul depus de recurentă, comunicând un exemplar reprezentantului intimatei. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimatei având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat pentru recurenta-contestatoare, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea contestației, anularea deciziei nr.200/2008 și a se constata că raportul de muncă a încetat în baza art.55 lit.b din Codul Muncii și obligarea intimatei să emită decizie în acest sens și să opereze această modificare în carnetul de muncă. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 10 septembrie 2008, a chemat în judecată pe intimata RO pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.200/2008, să se constate încetat contractul individual de muncă în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii și să fie obligată intimata la emiterea unei noi decizii în acest sens, operând modificările în carnetul de muncă.
În motivare, contestatoarea a arătat că a deținut funcția de inginer proiectant în cadrul RO Râmnicu V, iar la data de 28 iulie 2008, de comun acord cu conducerea societății, a consimțit încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii. În acest sens, a depus prin registratura societății cerere de încetare a contractului individual de muncă, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că trebuie să predea proiectele pe care le avea în lucru.
Arată că, a constatat cu uimire că la data de 15 august 2008 i s-a înaintat decizia nr.200/2008 prin care a fost schimbat temeiul juridic al încetării contractului, fiind acuzată că nu a finalizat lucrările de proiectare și nu a motivat absențele din perioada iulie - august 2008.
Mai învederează că, în realitate, a predat toate proiectele aflate în lucru, iar absențe nemotivate nu au existat.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.95 din 30 ianuarie 2009, a respins contestația formulată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că a deținut funcția de inginer proiectant în cadrul RO Râmnicu V începând cu data de 1 decembrie 2003. La data de 28 iulie 2008 a depus prin serviciul registratură o cerere de încetare a contractului individual de muncă, înregistrată sub nr.793 din 28 iulie 2008. Fără a aștepta rezolutarea cererii, aceasta nu s-a mai prezentat la serviciu, fapt ce a condus la cercetarea disciplinară a acesteia potrivit dispozițiilor Codului muncii.
Așa cum rezultă din cererea rezolutată de la fila 17 dosar, contestatoarei i s-a aprobat cererea cu preaviz de 15 zile, timp în care își va finaliza documentele ce le are în lucru.
Contestatoarea nu a finalizat lucrările de proiectare pe care le avea de executat, nedepunând nicio dovadă în acest sens, astfel că intimata a fost nevoită să apeleze la alți specialiști pentru rezolvarea situației. În acest sens, i s-a înmânat o convocare în data de 8 august 2008, existând la dosar dovada confirmării de primire, însă nici acesteia nu i-a dat curs.
Ca urmare, în mod temeinic și legal intimata a emis decizia nr.200/11 august 2008 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă în conformitate cu prevederile art.61 lit.a, art.63 alin.1, art.264 din Codul Muncii și art.70 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă, solicitând reanalizarea cauzei și sub aspectele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă.
Hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, urmare a ignorării mijloacelor esențiale de apărare și analizării parțiale și părtinitoare a susținerilor părților.
Deși intimata a recunoscut că a înregistrat cererea formulată de contestatoare prin care a solicitat încetarea contractului de muncă prin acordul părților, instanța nu a administrat nicio dovadă că rezoluția de pe cererea respectivă i-ar fi fost adusă la cunoștință contestatoarei în vreun mod.
intimata a modificat temeiul legal al cererii formulate, fără a se avea în vedere că demisia este un act unilateral, angajatorul substituindu-se voinței sale, iar exemplarul de pe cererea formulată rămas contestatoarei nu are niciun fel de mențiune.
Nu s-a avut în vedere că intimata i-a solicitat contestatoarei la data de 28 iulie 2008 a-i preda cele două lucrări pe care le avea în derulare, lucrări ce au fost predate a doua zi, la orele 1300.
Instanța nu a analizat cauzele de anulare a deciziei nr.200 din 11 august 2008 emisă de intimată, în sensul de a stabili care sunt zilele în care a lipsit nejustificat, cum se justifică luarea unei măsuri retroactive și în ce condiții s-a reținut lipsa nejustificată în perioada 01 - 11 august 2008, în condițiile în care a fost la serviciu până la 29 iulie 2008 și contractul de muncă s-a desfăcut începând cu 31 iulie 2008.
Instanța de fond nu a avut în vedere că sarcina probei incumbă în conflictele de muncă angajatorului, care nu a făcut dovada celor arătate în decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii contestației, anulării deciziei nr.200/2008, urmând a se constata că raportul de muncă a încetat în baza art.55 lit.b din Codul Muncii.
Recursul declarat de contestatoare este întemeiat.
Obiectul contestației de față îl formează constatarea nulității absolute și anularea deciziei nr.200 din 11 august 2008 emisă de intimată, constatarea încetării contractului individual de muncă intervenit între contestatoare și intimată în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii și obligarea intimatei la efectuarea modificărilor respective în carnetul de muncă.
Instanța de fond a respins contestația, reținând că aceasta a depus o cerere de încetare a contractului de muncă în baza art.55 lit.b din Codul Muncii, iar intimata a aprobat această cerere cu un preaviz de 15 zile pentru finalizarea documentelor ce le avea în lucru și i-a desfăcut contractul de muncă în baza art.61 lit.a, art.63 alin.1 și art.264 din Codul Muncii.
Din actele dosarului rezultă că recurenta-contestatoare a solicitat la data de 28 iulie 2008, prin cererea înregistrată la nr.793, societății intimate aprobarea încetării contractului de muncă încheiat cu aceasta, conform art.55 lit.b din Codul Muncii, începând cu data de 28 iulie 2008.
Temeiul legal al încetării contractului individual de muncă prin acordul părților îl constituie art.55 lit.b din Codul Muncii, încheierea contractului fiind rezultatul consimțământului reciproc al părților și tot acordul de voință poate conduce la încetarea sa printr-o aplicare a principiului simetriei actelor juridice.
Codul Muncii însă nu conține dispoziții privind condițiile și procedura încetării contractului prin acordul părților.
Actul juridic prin care părțile pun capăt raportului de muncă trebuie să îndeplinească condițiile de fond stabilite de lege pentru valabilitatea oricărui act juridic și mai cu seamă, ca ele să-și materializeze acordul de voință printr-un consimțământ care să întrunească cerințele art.948 Cod civil. Într-o asemenea situație, pentru a proceda la încetarea contractului în baza art.55 lit.b din Codul Muncii, angajatorul trebuie să aibă în vedere o eventuală cerere ori altă manifestare neîndoielnică din care să rezulte intenția clară salariatului de a părăsi unitatea.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, contestatoarea-recurentă a depus la registratura intimatei o cerere prin care a solicitat încetarea contractului de muncă în baza art.55 lit.b din Codul Muncii, începând cu data de 28 iulie 2008.
Societatea intimată s-a apărat și instanța de fond a reținut că pe această cerere s-a aplicat rezoluția de a se propune încetarea contractului de muncă conform art.79 alin.4 din Codul Muncii, cu preaviz de 15 zile și finalizarea lucrărilor în derulare.
Nu s-a făcut dovada de către intimată că o asemenea rezoluție a fost comunicată în vreun fel contestatoarei, aceasta deținând numai cererea sa cu înregistrarea efectuată.
Așa cum arată chiar intimata în răspunsul la interogatoriu, depus la dosar, conform Regulamentului de ordine interioară al RO, art.42 alin.2, "răspunsul la cerere se va da în principiu în ziua respectivă sau cel mai târziu în 3 zile".
Intimata nu a făcut dovada, așa cum s-a arătat mai sus, că a răspuns la cererea contestatoarei în aceeași zi și nici în următoarele 3 zile, chiar dacă pe respectiva cerere au apărut mai multe rezoluții prin care s-a schimbat temeiul legal al încetării contractului de muncă, în art.79 alin.4 și cu un preaviz de 15 zile.
Chiar dacă recurenta-contestatoare a fost prezentă în unitate în zilele următoare, nu se face dovada că a luat cunoștință de rezoluția de pe cerere în termenul stabilit de Regulamentul de ordine interioară, situație în care aceasta a avut acordul tacit al unității de încetare a contractului individual de muncă, așa cum a solicitat în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii.
Pe de altă parte, în situația unei demisii prevăzută de art.79 din Codul Muncii, se reține că aceasta nu trebuia aprobată de angajator, care nu putea să emită o asemenea decizie fără a exista intenția salariatului de a demisiona și în lipsa vreunei notificări a acesteia adresată angajatorului, decizia luată în alt mod fiind lovită de nulitate absolută.
Intimata însă, deși nu a emis decizie de încetare a contractului de muncă prin demisie, a stabilit contestatoarei un termen de preaviz de 15 zile, termen care nu a fost solicitat de aceasta și fără a-i comunica contestatoarei în termen de 3 zile de la menționarea rezoluției.
Chiar dacă contestatoarea nu a solicitat un răspuns scris al cererii sale, atâta vreme cât intimata angajatoare a modificat temeiul legal al încetării contractului de muncă, instituind un preaviz de 15 zile, era obligată să facă comunicarea respectivă contestatoarei în orice mod. Neprocedând astfel și nefiind adus la cunoștința contestatoarei termenul de preaviz, nejustificat a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă în baza art.61 lit.a, art.63 alin.1 și art.264 lit.f din Codul Muncii, reținând că a absentat nejustificat în perioada de preaviz.
De asemenea, din moment ce la data de 28 iulie 2008, când solicitase încetarea contractului de muncă prin acordul părților, societatea intimată nu a pretins eventuale absențe nemotivate ale contestatoarei în luna iulie 2008, nu se impunea analizarea acestora.
Față de cele arătate, având în vedere cererea contestatoarei de încetare a contractului de muncă prin acordul părților și faptul că intimata a modificat temeiul legal al desfacerii contractului de muncă, fără a comunica aceasta contestatoarei, în mod nejustificat a procedat ulterior la desfacerea disciplinară a contractului de muncă pentru absențele nemotivate în perioada de preaviz.
Recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței instanței de fond este astfel întemeiat și în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă urmează a fi admis, prin modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, anulării deciziei nr.200 din 11 august 2008 emisă de intimată, urmând a se constata încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei în baza art.55 lit.b din Codul Muncii.
În baza art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, va fi obligată intimata la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al contestatoarei.
La cererea recurentei-contestatoare va fi obligată intimata la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată, în sumă de 2690 lei reprezentând onorariu de avocat la instanța de fond și instanța de recurs, ce se acordă în baza art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.95 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite contestația formulată de și anulează decizia nr.200 din 11 august 2008 emisă de intimata RO Râmnicu și constată încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii.
Obligă pe intimată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al contestatoarei-recurente și la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată de 2690 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./02.04.2009
Jud.fond:/
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1349/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 386/2008. Curtea de... → |
|---|
