Contestație decizie de concediere. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.401
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile promovate de recurenții-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.2 și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII și T, împotriva sentinței civile nr.52/D din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.52/D/30.ian.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Bacăua admis contestația formulată de reclamanta (fostă ), cu domiciliul în,-/A/4, jud. B, în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I-VIII Nr.2, cu sediul în,-, jud. B și Ministerul Educației și Cercetării - Colegiul Central de Disciplină B, cu sediul în B, str. G-ral, nr.28-30, Sector 1.
A anulat Hotărârea nr.18/ 21.07.2005 a Colegiului Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și
A admis contestația împotriva deciziei nr.9/20.04.2005.
A admis excepția și a anulat decizia nr.9/ 20.04.2005 emisă de Școala cu clasele I-VIII Nr.2 - B constatând prescris dreptul angajatorului de a aplica sancțiunea.
A dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei în sensul reintegrării contestatoarei în același loc de muncă și pe același post.
A obligat intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta dacă nu ar fi fost concediată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, a reținut următoarea situație de fapt:
La 1 septembrie 2002 () a fost angajată ca secretar debutant cu J de normă și bibliotecar cu J de normă la Școala nr.2 cu clasele I-VIII B, conform contractului individual de muncă nr.5/2002 (fila 48 dosar fond).
La 1.09.2004 între aceleași părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr.40, prin care între aceleași părți se stabilește că postul este secretară, cu normă întreagă, pe durată nedeterminată (fila 49-50 dosar fond).
A fost stabilită și fișa postului - filele 58-64 dosar fond.
Prin decizia nr.9/ 20.04.2005, în conformitate cu prevederile art.116 lit."f" din Statutul personalului didactic (Legea nr.128/1997) cu modificările și completările ulterioare) s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă, invocându-se și prevederile art.61 lit.a, 263 alin.2, 264 alin.2 și art.268 din Codul muncii (fl.85-86), reținându-se următoarele abateri: eliberarea de adeverințe greșite; corespondență neefectuată la timp; calcul greșit al celui de-al XIII salariu și omiterea sumei cuvenite bibliotecarului; arhivarea necorespunzătoare a cataloagelor și a documentelor școlare; greșeli repetate în completarea documentelor școlare (nr.curent, CNP), omiterea de pe statul de plată a d-rei ed.; neimplicarea în întocmirea Proiectului de încadrare; neîntocmirea la timp a situațiilor cerute de contabilul Centrului bugetar nr.38 (deduceri personale și situația cotizanților de sindicat pentru întocmirea fișelor fiscale; greșeli repetate în întocmirea modificărilor lunare la salariu; neîntocmirea deciziilor de suplinire și neînregistrarea lor; dezordine în actele din fișet; comportare necivilizată, agresivă și provocatoare de stări tensionate.
În termen legal a fost contestată decizia de concediere la Colegiul Central de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, invocându-se nelegalitatea și netemeinicia deciziei de concediere pentru nerealitatea majorității abaterilor reținute în sarcina sa și nerespectarea prevederilor art.267 alin.2 din Codul muncii (fl.30-32 dosar fond).
Ulterior motivele contestației au fost precizate (fl.38-39 dosar fond), apreciindu-se că deși ar putea fi reținute unele abateri minore, ar fi putut fi aplicată o sancțiune mai blândă.
Prin Hotărârea nr.18/ 21.07.2005 Colegiul Central de Disciplină din cadrul a respins contestația formulată de, apreciindu-se că sancțiunea aplicată este pe deplin justificată față de abaterile reținute.
În temeiul art.16(1) din Regulamentul Colegiului Central de Disciplină al și ale Colegiilor de disciplină de pe lângă Inspectoratele Școlare Județene și al municipiului B, a fost promovată acțiune la Tribunalul Bacău, solicitându-se anularea Hotărârii nr.18/2005, întrucât Colegiul Central de Disciplină nu a analizat cu seriozitate motivele și argumentele ce au fost invocate și apreciindu-se că explicațiile date reprezintă o recunoaștere a săvârșirii abaterilor imputate.
Chemată a aprecia asupra legalității și temeiniciei Hotărârii Colegiului Central de Disciplină din cadrul - instanța a constatat că acesta (colegiul) nu a fost preocupat de verificarea respectării procedurilor legale de către Școala nr.2 cu clasele I-VIII
Astfel, în decizie s-a arătat că aceasta are la bază referatul înregistrat la secretariatul unității de învățământ sub nr.1045 din 25 februarie 2005, prin care sunt descrise și inventariate abaterile săvârșite de secretara școlii -. În decizie s-a arătat că se au în vedere prevederile art.61 lit."a", 263 alin.2, art.264 alin.2 și art.268 din Codul muncii.
În conformitate cu art.268(1), angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie scrisă în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Conform art.19 din Legea nr.128/1997, angajarea și eliberarea din funcție a personalului didactic auxiliar din unitățile de învățământ cu personalitate juridică se face de către directorul unității.
Sesizarea abaterilor s-a făcut prin referatul nr.1045/ 25.02.2005, întocmit chiar de către directorul școlii (filele 66-67), după ce la 24.02.2005 avusese loc ședința consiliului profesional în care s-a discutat activitatea desfășurată de în calitatea sa de secretară și abaterile săvârșite de aceasta (fl.68-72 dosar fond).
În considerarea prevederilor art.268(1) din Codul muncii, sancțiunea ar fi trebuit aplicată în termen de 30 de zile de la data înregistrării referatului 1045, adică până la data de 25.03.2005, dată până la care trebuia să se desfășoare cercetarea disciplinară.
Cum decizia a fost emisă la 20.04.2005, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului de a emite decizia de sancționare, excepție ce a fost admisă și față de încălcarea prevederilor art.122 din Statul personalului didactic, ce stipulează că cercetarea propunerii de sancționare și comunicarea deciziei se face în termen de cel mult 30 zile de la data constatării abaterii.
Drept consecință s-a admis contestația dispunându-se anularea actelor emise și reintegrarea contestatoarei și plata drepturilor bănești cuvenite.
Nemulțumiți de hotărâre au promovat recurs pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.2 și Ministerul Educației, Cercetării și T:
Școala cu clasele I-VIII nr.2 invocă nelegalitatea hotărârii pentru lipsa argumentelor privind soluția dată referitor la capătul de cerere care a vizat anularea Hotărârii nr.18/2005 emisă de Colegiu. Susține că era în drept să emită decizia de sancționare, inclusiv în ultima zi a celor 6 luni de la data constatării abaterilor disciplinare. Astfel în referatul nr.1045/25.02.2005, se arată că abaterile disciplinare au fost săvârșite în intervalul septembrie 2004 - februarie 2005, iar potrivit art.268 alin.1 din Codul muncii decizia de sancționare putea fi emisă până la data de 25 august 2005.
Din situația concediilor reclamantei din data de 24.02.2005 - până la 14.03.2003 (concediu medical) rezultă că termenul de 30 zile a fost suspendat de drept conform art.60 lit.a și i din Codul muncii (ce interzic emiterea vreunei decizii de concediere pe perioada concediului legal de odihnă sau medical). Solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
II. Și Ministerul Educației, Cercetării și T invocă ca motiv principal greșita aplicare a legii în sensul că decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.122 (1) din Legea nr.128/1997 și art.268 (1) din Codul muncii, termen care a fost întrerupt în perioada 24.02.-14.03.2005 și 21.03.-30.03.2005.
Pe fondul cauzei solicită respingerea contestației întrucât în mare parte abaterile săvârșite au fost recunoscute de contestatoare, decizia emisă fiind legală.
În drept a invocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se solicită admiterea recursurilor, rejudecarea cauzei și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Contestatoarea a formulat întâmpinare solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
În pronunțare ambii recurenți au depus concluzii scrise.
Curtea examinând criticile formulate constată că hotărârea recurată este susceptibilă de modificare și casare, (conform art.304 pct.9 și 312 (5) (13) Cod procedură civilă) fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, situație ce a dus în mod eronat la necercetarea fondului.
Așa cum rezultă din actele depuse în xerocopie în dosar reclamanta (fostă ) s-a aflat în concediu medical în perioada 25.02.-14.03.2005, astfel că potrivit art.50 lit.b din Codul muncii contractul individual de muncă s-a suspendat de drept, angajata fiind în incapacitate temporară de muncă. În această perioadă cursul prescripției s-a întrerupt, angajatorul fiind în imposibilitate de a aplica sancțiunea disciplinară câtă vreme contractul individual de muncă este suspendat de drept.
În perioada 21.03.2005 - 30.03.2005 reclamanta se află în concediu legal de odihnă, iar potrivit art. 60 (1) lit.i din Codul muncii concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe această urată, situație ce a dus din nou la întreruperea de drept a termenului de 30 de zile prevăzut de art.122 (1) din Legea nr.128/1997 și de art.268 (1) din Codul muncii.
Prin urmare, sesizarea fiind înregistrată cu nr.1045/25.02.2005, iar în perioada următoare 25.02.2005-15.03.2005 și 21.03.2005 - 31.03.2005, cursul prescripției dreptului de a emite decizia de sancționare fiind suspendat de drept, în mod greșit s-a apreciat ca prescris dreptul de aplicare a sancțiunii - decizia fiind emisă la 20.04.2005, în termen de 30 de zile, prevăzut de art.268 (1) din Codul muncii și art.122 (1) din Legea nr.128/1994.
Pentru argumentele expuse, și în raport și de dispozițiile Deciziei în interesul legii nr.XXI/12 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va admite ambele recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare pe fond.
Motivele ce vizează fondul cauzei vor fi avute în vedere în rejudecare întrucât soluționarea recursului vis-a-vis de excepția prescripției dreptului de a emite sancțiuni, face inutilă analizarea acestora pentru prima dată în instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile civile promovate de recurenții-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.2 și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII și T, împotriva sentinței civile nr.52/D din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă )..
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./3 ex.;26.05/30.05.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5/2010. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 579/2009. Curtea de... → |
|---|
