Contestație decizie de concediere. Decizia 4059/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.961/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4059/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.7255 din data de 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33045/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Banca Comercială Română SA, având ca obiect:" contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 12.05.2009 depusă la dosar-fila 12 și intimataBanca Comercială Română SA,prin consilier juridic C în baza delegației nr.4010 din 06.05.2009 depusă la dosar-fila 11.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta,prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile recurate și rejudecând cauza în fond, admiterea contestației, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și pe cale de consecință, obligarea intimatei la reintegrarea recurentei în funcția avută anterior emiterii deciziei, la plata drepturilor salariale cuvenite acesteia și înlocuirea măsurii de desfacere a contractului de muncă cu o altă sancțiune mai ușoară prevăzută de Codul Muncii.
Intimata Banca Comercială Română SA, prin consilier juridic C, având cuvântul, solicită a se observa că prin fapta săvârșită de recurentă, s-a adus un prejudiciu deponentului băncii, prin folosirea unei operațiuni de retragere numerar ce a fost efectuată în sistemul informatic prin folosirea parolei personale care nu trebuie divulgată.
De asemenea, se mai arată că recurenta în cauză, prin contestația formulată, a recunoscut că a avut o poziție ambiguă, în sensul că inițial a arătat că nu are cunoștință cine a folosit calculatorul său și că nu a divulgat parola personală și ulterior a recunoscut că a efectuat această operațiune fictivă în contul clientului băncii intimate.
Cât privește solicitarea recurentei referitoare la înlocuirea sancțiunii disciplinare cu o altă sancțiune, mai ușoară, intimata prin consilier juridic, solicită a se avea în vedere dispozițiile deciziei nr.1319 din 1992 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se arată că organele competente, în cazul în care soluționează contestațiile introduse împotriva desfacerii disciplinare a contractului de muncă, sunt obligate să soluționeze litigiul în limitele conferite de lege, în sensul că, instanțele de judecată investite au astfel de contestații, urmează să confirme măsura, dacă se dovedește a fi temeinică și legală sau să o anuleze în cazul în care constată că este nejustificată, nefiind îndreptățite să adopte o altă soluție, respectiv, aceea de a înlocui desfacerea disciplinară a contractului de muncă cu o sancțiunea mai ușoară.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de control judiciar, s-a arătat că contestatoarea a încălcat atribuțiile de serviciu și a fișa postului ocupat deși aceasta susține că nu i-au fost aduse la cunoștință, ceea ce ar duce la concluzia că recurenta nu are cunoștință de prevederile contractului de muncă, cu toate că aceasta a avut acces direct la sistemul informatic în care se vizualizează integral actele de reglementare internă a băncii, cât și legislația națională.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Recurenta,prin avocat, având cuvântul în replică, solicită a se reține că recurentei i s-a spus de către conducerea băncii că dacă recunoaște fapta săvârșită, i se va aplica o sancțiune mai ușoară și nicidecum că aceasta a recunoscut de bună voie săvârșirea faptei.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7255/21.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Banca Comercială Română SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că petenta contestatoare a avut calitatea de salariat al intimatei, ocupând funcția de consilier client zona rapidă conform contractului individual de muncă, înregistrat la ITM sub nr. 4035 din 28.08.2007.
S-a mai constatat de către instanța de fond că la data de 08.08.2008 a fost emisă decizia nr. 916 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei, în temeiul art. 61 lit.a și art. 264 lit.f din Codul Muncii, reținându-se că aceasta nu a respectat normele privind operațiunile cu numerar în unitățile BCR, efectuând în acest sens o tranzacție de eliberare numerar din contul clientului fără documente justificative, fiind încălcate normele metodologice în baza cărora se desfășoară activitatea băncii.
Instanța de fond a mai avut în vedere că, din punct de vedere formal, decizia de sancționare cuprinde mențiunile prevăzute de art. 268 alin. 2 CM. a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută și au fost respectate prevederile art. 267 CM privitoare la efectuarea cercetării disciplinare.
Tribunalul a reținut că fapta de efectuare a unor operațiuni bancare fără documente justificative, cu consecința prejudicierii unui client al băncii cu suma de 1000 de Euro, este dovedită prin faptul că operațiunea a fost efectuată de pe calculatorul contestatoarei, a cărui parolă era cunoscută doar către aceasta, fapta fiind recunoscută ulterior chiar prin contestația împotriva deciziei de sancționare.
Deși pe parcursul cercetării disciplinare prealabile contestatoarea nu a recunoscut săvârșirea faptei, tribunalul reține că aceasta a menționat că nu a pus la dispoziția altor colegi user-ul și parola calculatorului care a înregistrat-o și că la sfârșitul zilei a constatat diferențe de sume în casă, pe care a încercat să le acopere printr-un schimb valutar fictiv.
Tribunalul a apreciat că, prin fapta săvârșită, contestatoarea a încălcat normele legale privitoare la operațiunile de decontări cu și fără numerar, precum și normele regulamentului intern al intimatei, ce prevăd obligația salariaților de a executa sarcinile de serviciu conform fișei postului și de a dovedi în relațiile cu clienții obiectivitate, profesionalism și corectitudine, de a exercita atribuțiile de serviciu în limitele autorităților încredințate, cu respectarea reglementărilor interne privind standardele de cunoaștere a clientului, de a respecta dispozițiile cuprinse în contractul individual de muncă, fișa postului, contractul colectiv de muncă și actele interne ale băncii.
Instanța a constatat că decizia de desfacere a contractului de muncă este temeinică și legală, angajatorul fiind singurul competent să stabilească și să aplice sancțiunile disciplinare, conform dispozițiilor art. 263 CM, ce au caracter absolut.
S-a arătat că instanțele judecătorești nu sunt îndreptățite să înlocuiască sancțiunea desfacerii contractului de muncă cu o sancțiune mai ușoară, întrucât aplicarea sancțiunilor este atributul exclusiv al conducerii societății angajatoare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat reclamanta care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că a fost sancționată disciplinar prin Decizia nr.916/08.08.2008 de către intimată, care i-a desfăcut contractul de muncă pentru retragerea unei sume din contul unui client, fără a avea documente justificative și pentru încălcarea unor prevederi interne ale băncii.
Recurenta a susținut că aceste prevederi nu i-au fost aduse la cunoștință, că nu i s-a făcut nici un instructaj, că fapta pretins săvârșită, constând în retragerea unei sume din contul clientului fără documente justificative, nu a fost efectiv cercetată, fiind chemată în fața comisiei de disciplină doar pentru a i se da verdictul.
Recurenta a arătat că s-a formulat si o plângere penală la Secția 16 Politie, dar banca nu a depus nici un fel de acte și nu s-a interesat de mersul dosarului. C care a efectuat plângerea nu s-a mai prezentat Ia organele de Politie întrucât este posibil ca asupra sa să o suspiciune în condițiile în care mama lui, care este titulara contului, l-a șters de Ia condiția de retragere. În acest sens, recurenta a susținut că organele de politie au considerat ca nu este vinovata pentru retragerea banilor, dosarul penal fiind cu autor necunoscut însă, deși a învederat acest lucru instanței de judecata, solicitând termen pentru a aduce o adresa de la organele de politie, cererea sa a fost respinsa.
Recurenta a mai arătat că, după concedierea sa, banca, fără a face verificări pentru a afla cine se face vinovat, a luat măsura schimbării programului de gestiune, în urma unui incident asemănător celui in care a fost implicată.
De asemenea recurenta a susținut că fapta care i se atribuie este o fapta gravă, dar nu atât de gravă încât să ducă la desfacerea disciplinară a contractului de muncă, lăsând fără loc de muncă un angajat care are în îngrijire și întreținere un copil elev în clasa a-XI-a la liceu, și care a contractat un credit ce urmează să se achite în rate timp de 10 ani.
Recurenta a arătat că de la angajare și până la desfacerea contractului de muncă a avut o conduita bună, a respectat sarcinile de serviciu, motiv pentru care a fost și promovată.
Recurenta a susținut că la aplicarea sancțiunii, comisia de disciplină trebuia să aibă în vedere art. 51 lit. d din regulament, respectiv raportul dintre gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia, consecințele produse și sancțiunea propusă a fi aplicată, mai ales ca nu există o certitudine că ar fi săvârșit fapta, neexistând înregistrări video.
De asemenea art.61 lit.g din același regulament prevede la sancțiunea propusă, că, la individualizarea pedepsei, comisia de disciplină trebuie să aibă în vedere conduita și antecedentele disciplinare ale salariatului.
Recurenta a apreciat că instanța de judecată nu a ținut cont de susținerile sale din acțiune și notele scrise și nici de deciziile instanțelor judecătorești pronunțate în cazuri similare prin care se anulează decizia de desfacere a contractului individual de munca, se dispune reintegrarea contestatarului pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale pe perioada desfacerii contractului de muncă până la reintegrare, precum și înlocuirea sancțiunii aplicate cu altă sancțiune.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu aplicarea disp. art. 304/1 cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat că decizia de concediere este legală și temeinică.
Astfel, deși în fața instanței de fond, recurenta contestatoare a formulat critici vizând atât nelegalitatea cât și netemeinicia deciziei de concediere, în recurs aceasta a dezvoltat motivele ce țin de netemeinicia deciziei contestate.
În primul rând contestatoarea a susținut că nu a avut cunoștință de normele interne, proceduri, regulamente, astfel că acestea nu îi pot fi opozabile.
Curtea nu poate reține o astfel de susținere în condițiile în care, așa cum s-a dovedit prin înscrisurile aflate la dosar, disciplina muncii este reglementată prin regulamentul intern aflat în permanență la dispoziția angajaților prin rețeaua internă.
Prin urmare, necunoașterea normei interne nu poate fi apreciată ca o cauză exoneratoare de răspundere disciplinară, în condițiile în care recurenta avea la dispoziție oricând, accesând rețeaua băncii, toate dispozițiile edictate în vederea reglementării activității sale, obligația de cunoaștere a acestora fiind stipulată atât în contractul de muncă, cât și în fișa postului.
Pe de altă parte, se reține că, dacă nu ar fi cunoscut procedurile de lucru, recurenta nu și-ar fi putut desfășura activitatea de la momentul desemnării în funcția respectivă și până în prezent.
Recurenta a mai susținut că nu a existat o cercetare disciplinară reală, însă din actele depuse la dosar nu se poate reține niciun element de natură a dovedi că procedura reglementată de lege în vederea stabilirii răspunderii disciplinare nu ar fi fost respectată. Astfel, contestatoarea a fost convocată, s-a prezentat la cercetarea disciplinară și-a susținut apărările în fața comisiei.
Faptul că această comisie nu i-a reținut punctul de vedere privind circumstanțele săvârșirii faptei nu înseamnă că nu a efectuat cercetarea prealabilă.
Cât privește existența unei plângeri penale clasată cu autor necunoscut, Curtea apreciază că aceasta nu prezintă relevanță în cauză întrucât reținerea elementelor componente ale răspunderii disciplinare nu se suprapune cu cele ale răspunderii penale, astfel că cele două forme pot coexista având izvoare, temeiuri juridice și norme diferite de reglementare.
Chiar dacă, referitor la reclamantă, nu au putut fi reținute elementele constitutive ale unei infracțiuni și nici nu a fost identificată o terță persoană care să își fi însușit suma de bani eliberată de bancă fără acordul titularului contului, aceasta nu exclude constatarea unei abateri disciplinare a propriului angajat și aplicarea unei sancțiuni în consecință.
Pe de altă parte, în virtutea atribuțiilor sale de gestiune, recurenta reclamantă era obligată să răstoarne prezumția de vinovăție stabilită în sarcina sa, odată constatată existența unui prejudiciu cauzat prin utilizarea numelui și parolei de acces, elemente folosite în exclusivitate de către reclamanta contestatoare.
Curtea reține că recurenta nu a făcut o astfel de dovadă, dimpotrivă, aceasta a recunoscut efectuarea operațiunii fără a putea explica de ce lipsesc documentele justificative și a acoperit personal prejudiciul de 1000 euro.
Referitor la gravitatea abaterii precum și a sancțiunii aplicate, Curtea urmează să rețină susținerile intimatei în sensul că fapta săvârșită este de natură a afecta încrederea clienților în siguranța depunerilor și a operațiunilor financiare derulate de către bancă, întrucât acesta este un aspect esențial în buna funcționare a unei bănci, retragerea încrederii clienților având consecințe negative directe asupra activității sale, diminuându-i obiectul de activitate.
În ceea ce privește posibilitatea de a înlocui sancțiunea disciplinară aplicată, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu poate înlocui sancțiunea disciplinară cu o alta mai puțin aspră ținând cont de eventualele circumstanțele reale invocate de contestatoare, cum ar fi repetarea incidentului cu un alt angajat ceea ce denotă o defecțiune în sistem sau personale, respectiv situația familială, întrucât aceasta este investită cu o contestație la decizia de concediere, cadru procesual în care instanța este ținută a analiza doar aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale acestei decizii neputând să se substituie angajatorului în vederea reindividualizării sancțiunii cu consecința aplicării alteia mai puțin grave.
Prin urmare, se reține că nu instanța de judecată este cea care aplică sancțiunile disciplinare, ci verifică dacă acestea au fost legal și temeinic dispuse, sens în care instanța de fond a și procedat în cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.7255 din data de 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu BANCA COMERCIALĂ SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.3009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored. C.
2 ex./14.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 971/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 666/2008. Curtea de... → |
|---|
