Contestație decizie de concediere. Decizia 4127/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4127

Ședința publică de la 22 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu

JUDECĂTOR 3: Elena

Grefier

***********

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta - DE M SA, împotriva sentinței civile nr.6634 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-pârâtă prin consilier juridic și intimatul-reclamant .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de ridicat, Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru solicita proba testimonială având în vedere că instanța nu a admis această probă, deși fost solicitată în mod expres și depune la dosar cererea cu martorii propuși pentru audiere.

De asemenea, invocă decizia nr.120/01.08.2008, care fost considerată ca fiind tardivă, arătând că, în opinia sa, această tardivitate este nelegală, decizia fiind emisă în termen.

Intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, iar cu privire la excepție lasă la aprecierea instanței, precizând doar că pe 1 mai 2008 a lucrat benevol.

CURTEA

Asupra cauzei de față;

Prin sentința civilă nr. 6634 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a admis excepția tardivității emiterii deciziei nr.120/01.07.2008.

S-a admis în parte acțiunea formulată de petiționarul, cu domiciliul în M, str. -.-, nr.6,.4,.1, jud. G, în contradictoriu cu intimata - DE EXECUȚIE M SA cu sediul în M,- C, jud. G.

S-a anulat dispoziția nr. 120/01.07.2008 ca tardiv emisă.

A fost obligată intimata la repunerea petentului în situația anterioară emiterii dispoziției

A fost obligată intimata la plata drepturilor bănești cuvenite petentului de la data concedierii respectiv 01.07.2008 la data reintegrării efective, sume actualizate.

A fost respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale.

A fost respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca nedovedite

Pentru a pronunța această, instanța a reținut:

Petiționarul a fost salariat intimatei - DE EXECUȚIE M SA până la 01.07.2008 când intimata a emis decizia nr. 120/2008 de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 264 alin1, lit.f Codul Muncii.

Referitor la excepția tardivității invocată de petent instanța a admis-o cu următoarea motivare:

Conform art.268 alin 1 Codul Muncii angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a abaterii săvârșite.

Ori, în speță, din analiza dispoziției contestate (fila 37) reiese că referatul nr.2175 a fost întocmit la data de 05.05.2008 iar dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă a fost emisă în data de 01.07.2008, deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 muncii.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, deși s-a susținut de către intimată că motivul sancțiunii cu desfacerea disciplinară a s-a datorat faptului că petentul a consumat alcol, acesta nu a fost probat, intimata având posibilitatea de a solicita recoltarea de probe biologice sau proba cu fiola alcooltes, care să ateste consumul de alcol.

Impotriva sentintei a declarat recurs recurenta - Unitatea de Executie M SA, invocand urmatoarele:

Ca in mod eronat prima instanta a retinut si admis exceptia tardivitatii emiterii deciziei nr. 120/01.07.2008, intrucat decizia a fost emisa in termenele legale prevazute de art. 268 alin. 1 si 2 CM, respectiv termenul de 30 de zile, cat si termenul de 6 luni.

Ca aceste termene sunt susceptibile de intrerupere sau suspendare in conditiile dreptului comun.

Ca in termenul de 30 de zile cercetarea disciplinara nu a putut fi continuata intrucat cele doua persoane care au introdus si consumat bauturi alcoolice au facut imposibila continuarea cercetarii pana cand a fost prezent si dl., care s-a aflat internat in spital cu piciorul rupt, in concediu medical pe perioada 05.05.2008-25.06.2008, situatie ce a condus la imposibilitatea respectarii termenului de 30 zile.

Se arata ca imposibilitatea a fost obiectiva, insa s-a respectat termenul de 6 luni.

Sunt invocate prevederile art. 267 alin. 2 si 3.

Ca faptele celor doi aflandu-se in legatura, situatie in care a fost necesara efectuarea cercetarii asupra ambelor persoane.

Ca in mod eronat prima instanta a retinut ca nu s-ar fi probat prin recoltarea de proba biologica sau cu fiola alooltest faptul ca petentul s-ar fi aflat in stare de ebrietate, in conditiile in care aceasta situatie rezulta din declaratiile paznicilor coroborate cu declaratiile d-lui.

Analizand motivele de recurs in raport cu sentinta recurata, Curtea retine urmatoarele:

Prin referatul inregistrat la unitate sub numarul 2175/05.05.2008, s-a adus la cunostinta unitatii faptul ca d-nii si au consumat bauturi alcoolice in timpul programului de lucru in incinta unitatii.prin dispozitia nr. 120/01.07.2008, unitatea l-a sanctionat pe intimatul contestator cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca pentru prezentarea la serviciu sub influenta bauturilor alcoolice precum si consumarea de bauturi alcoolice in timpul serviciului .

Potrivit art. 268(1) Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Așa cum se observa din actele depuse la dosar, unitatea a luat la cunoștința de fapta la data de 05.05.2008, unitatea emițând decizia la data de 01.07.2008, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 268(1) Codul Muncii.

Termenul de 30 de zile este un termen de prescripție, cazurile de suspendare si cele de întrerupere fiind cele prevăzute in 167/1958.

Motivul invocat de catre unitate pentru a justifica depasirea termenului( internarea in spital in aceasta perioada a unui alt angajat ce ar fi savarsit aceeasi fapta si fata de care urma sa se deruleze cercetarea disciplinara) nu se incadreaza in niciunul din cazurile de suspendare sau intrerupere a prescriptiei.

Pe de alta parte, raspunderea disciplinara este o raspundere personala, care se angajeaza in functie de faptele si vinovatia personale ale salariatului.

Prin urmare, unitatea trebuia sa efectueze procedurile si sa emita decizia in termenul prevazut de lege, neexistand cauze de suspendare sau intrerupere ale acestuia.

Sub acest aspect se constata ca in mod temeinic si legal prima instanta a retinut ca in cauza a operat prescriptia, recursul fiind neintemeiat.

Constatandu-se intemeiata exceptia, Curtea nu mai cerceteaza motivele de recurs ce vizeaza fondul cauzei.

Pentru toate aceste motive urmeaza a fi respins recursul ca neintemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta - DE M SA, împotriva sentinței civile nr.6634 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect contestație decizie de concediere.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- ---

Judecător,

-

Grefier,

Red./2 expl./02.07.2009

Jud fond.

25 Iunie 2009

Președinte:Lucian Bunea
Judecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 4127/2009. Curtea de Apel Craiova