Contestație decizie de concediere. Decizia 4131/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 1363/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.4131
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul Guvernul Romaniei - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr.7025/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7025/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, contestația formulată de, în contradictoriu cu intimatul Guvernul Romaniei - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), a fost anulat Ordinul nr.956/09.06.2008, emis de intimată, a fost dispusă reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii și a fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la concediere până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași sentință, a fost obligată intimata la plata daunelor morale către contestatoare în sumă de 50.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr.956/09.06.2008 emis de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei angajată în funcția de Director General la Direcția Generală Asistență Juridică, în temeiul art. 65 alin.1 CM, cu acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare. In ordin este indicată HG nr. 68/ 2008 pentru modificarea și completarea art. 4 din HG 837/2004 privind organizarea și funcționarea AVAS, ce a avut ca rezultat concedierea colectivă și diminuarea numărului de posturi de la 610 la 510, precum și modificarea structurii organizatorice și Regulamentului de Organizare și Funcționare al AVAS prin Hotărârea Consiliului de Supraveghere și îndrumare nr.6/12.05.2008.
S-a arătat în ordin că modificarea structurii organizatorice a AVAS prin hotărârea Consiliului de Supraveghere și îndrumare nr. 6/12.05.2008 a fost dispusă pentru eficientizarea activității și evitării disfuncționalităților între direcțiile generale și corelarea atribuțiilor într-un mod corect și obiectiv cu scopul de a înlătura un eventual paralelism și corelarea acestora cu actualul cadru intern și internațional ce au incidență asupra obiectului de activitate al AVAS, precum și echilibrarea volumului de muncă raportat la capacitatea fiecărui salariat. în ordin este indicată și HG NR.68/2008 pentru modificarea și completarea art.4 din HG 837/2004 privind organizarea și funcționarea AVAS, ce a avut ca rezultat concedierea colectivă și diminuarea numărului de posturi de la 610 Ia 510.
S-a apreciat din motivarea ordinului că desființarea postului contestatoarei nu se încadrează în concedierea colectivă dispusă prin aplicarea HG 68/2008, însă reprezintă o consecință a concedierii colective, întrucât desființarea unor posturi de execuție a determinat și desființarea unor posturi de conducere, impunându-se modificarea structurii organizatorice cu scopul eficientizării activității și evitării disfuncționalităților între direcțiile generale.
S-a mai reținut că ocuparea postului de Director General la Direcția Generală Asistență Juridică a avut loc prin reintegrarea contestatoarei dispusă prin hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea contestației împotriva ordinului de concediere nr.8043/08.01.2007 și a ordinului de modificare a-/2007, prin care s-a înființat Direcția Generală Juridică prin integrarea activității altor direcții, printre care și la Direcția Generală Asistență Juridică. Prin decizia nr.3791/08.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI cele două ordine au fost anulate, ceea ce înseamnă că, pentru punerea în executare a hotărârii, angajatorul urma să revină la structura organizatorică anterioară emiterii acestora, structură care conținea Direcția Generală Asistență Juridică, în subordinea căreia se aflau Direcția Asistență Juridică Valorificare Activele Statului, Direcția Asistență Juridică Administrare și Privatizare și Direcția Asistență Juridică. Decizia civilă nr.3791/08.11.2007 a anulat inclusiv ordinul de modificare a structurii organizatorice, astfel că reînființarea Direcției Generale Asistență Juridică fără structuri subordonate cu menținerea Direcției Generale Juridice, care înglobează celelalte compartimente ce țin de acest domeniu, are caracter pur formal, determinând ulterior o nouă concediere, căci angajatorul motivează desființarea Direcției Generale Asistență Juridică, și implicit a postului contestatoarei, prin lipsa de subordonați, cuprinși în celelalte direcții din Direcția Generală Juridică, nou înființată. În concluzie, angajatorul înființează postul fără a oferi însă angajatei posibilitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, prin lipsa de activitate și subordonați, pentru ca ulterior să-I desființeze pentru ineficiență și necorelare cu celelalte direcții. Se observă însă că justificarea desființării postului prin aceea că experții juriști încadrați în celelalte direcții au refuzat transferul la Direcția Generală Asistență Juridică nu este cuprinsă în ordinul de concediere, fiind menționată prin întâmpinare, care completează astfel motivele ce au determinat desființarea postului.
Verificând măsura concedierii prin prisma motivelor invocate în ordinul ce o conține, instanța reține că angajatorul nu a dovedit că desființarea postului contestatoarei are o cauză reală și serioasă, cerință impusă de articolul 65 alin.2 CM. Motivarea desființării postului menționată în ordin conține termeni generali, arătându-se că se impune pentru eficientizarea activității, evitarea disfuncționalităților între direcțiile generale, corelarea atribuțiilor într-un mod corect și obiectiv cu scopul înlăturării unui eventual paralelism și corelarea cu cadrul legal intern și internațional ce are incidență asupra obiectului de activitate, echilibrarea volumului de muncă raportat la capacitatea fiecărui salariat. Din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat că desființarea postului s-a impus din necesități evidente pentru îmbunătățirea activității, nefiind probată imposibilitatea continuării activității contestatoarei la locul de muncă independent de buna sau reaua credință a angajatorului. Din împrejurările cauzei se desprinde concluzia că,în realitate, imposibilitatea desfășurării activității de Director General la Direcția Generală Asistentă Juridică a fost determinată de angajator care nu a pus la dispoziția salariatei mijloacele necesare prestării muncii, pentru ca ulterior să considere că postul ocupat de aceasta nu este necesar unității.
Intimata a arătat prin întâmpinare că desființarea unor posturi a fost determinată de concedierile colective impuse prin HG 68/2008, însă nu a dovedit că în mod real, concret, suprimarea celor 100 de posturi a necesitat redimensionarea posturilor de conducere și desființarea celui ocupat de contestatoare. Această apărare vine în contradicție cu împrejurarea că înființarea direcției al cărei director era contestatoarea s-a făcut fără ca aceasta să poată în mod real să-și exercite funcția, păstrându-se direcțiile înființate prin Ordinul 8555/2007, anulat prin decizia Cuții de Apel, astfel că desființarea posturilor prevăzută de HG 68/ 2008 apare ca un pretext pentru desființarea postului de Director General al Direcției Generale Asistență Juridică.
Cât privește adresa nr.3245/14.05.2008, instanța a reținut că aceasta nu conține modificarea unilaterală locului de muncă, ci constituie o ofertă pentru ocuparea unui loc de muncă vacant ca urmare a desființării postului ocupat de contestatoare. Adresa are caracter de informare cu privire la locurile de muncă disponibile in unitate, angajatorul nefiind ținut de respectarea unor condiții de formă cu privire la aceasta. De altfel, obligația de a comunica salariatului ce urmează a fi concediat lista cu locurile de muncă vacante este prevăzută, conform art.74 lit.d CM, doar în condițiile art.64, adică atunci când concedierea se dispune pentru motivele prevăzute de art. 61 lit. c și d - inaptitudine fizică sau psihică și necorespundere profesională. Prin adresa menționată angajatorul face o propunere salariatei cu privire la un alt loc de muncă, deși aceasta nu constituie o obligație față de motivul concedierii, din termenii folosiți în adresă nerezultând că angajatorul a dispus cu privire la schimbarea locului de muncă al contestatoarei.
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitand modificarea sentintei recurate in sensul respingerii contestatiei.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7, 7 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că instanța de fond analizează cu precădere Ordinul nr. 8555/2007 anulat prin Decizia nr. 3791/ 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI. Pentru a dispune anularea ordinului contestat, precizeaza recurenta ac instanța de fond a reținut următoarele 3 motive de netemeinicie: generalitatea termenilor folosiți de angajator in motivarea deciziei de concediere, care sunt de natura a disimula realitatea; faptul ca probele adminstrate nu susțin seriozitatea cauzei desființării postului; faptul ca AVAS nu a asigurat intimatei mijloacele necesare desfășurării activității specifice, astfel ca lipsa de eficienta fiind previzibila, nu putea constitui motiv de concediere.
Cu privire Ia primul motiv de netemeinicie, precizeaza recurenta ca, in realitate, in condițiile reducerii portofoliului AVAS nimeni nu ar putea justifica economic menținerea in structura organizatorica a unei direcții generale a cărei activitate sa se limiteze strict la asistenta juridica. Dupa cum se poate observa din analiza structurii organizatorice si a aplicabile in prezent, ponderea activității de asistenta juridica in totalul activităților cu specific juridic reprezintă mai puțin de o treime, fiind desfășurata in prezent de o direcție simpla, condusa de un director simplu, dar cu un salariu mult mai mic decât acela pe care il incasa intimata, in calitate de Director general.
Cu privire la al doilea motiv de netemeinicie, susține recurenta ca intreaga activitate de asistenta juridica reprezintă in prezent doar o parte a activității Direcției Asistenta Juridica si contencios din cadrul Direcției Generale Juridice. Așadar, activitatea desfășurata in trecut de fosta Direcție Generala Asistenta Juridica prin intermediul unui director general, 3 directori si experții si consilierii juridici din subordine este in prezent desfășurata, pe langa activitatea de contencios, de către o simpla direcție. Ca urmare a reorganizării activității AVAS au fost desființate 10 posturi de conducere, nu doar cel pe care il deținea intimata.
Cu privire la al treilea motiv de netemeinicie, precizeaza recurenta ca Direcția Generala Asistenta Juridica a fost infiintata exclusiv in scopul punerii in executare a Deciziei nr.-.11.2007, neexistand nicio alta motivație pentru creșterea numărului de directori generali si a cheltuielilor instituției. Prin Decizia nr. 3791/08.11.2007, Curtea de Apel a obligat AVAS sa reintegreze intimata in funcția deținuta anterior, dar nu a obligat instituția nici sa revină la vechea structura organizatorica, nici sa mențină pentru totdeauna Direcția Generala Asistenta Juridica in structura AVAS, pentru a nu se mai afla in situația desființării postului deținut de intimata.
Arata recurenta ca intimata nu a solicitat reintegrarea in funcția deținuta anterior concedierii ci, astfel cum rezulta din contestația formulata, reintegrarea in funcția de director general in cadrul AVAS. Așadar, intimata este pe deplin conștienta ca funcția de director general al Direcției Generale Asistenta Juridica nu mai exista, iar activitatea de asistenta juridica intra in competenta unei singure direcții (simple), alături de activitatea de contencios pe care aceasta nu a desfasurat-o nici un moment in cadrul A. Prin urmare, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv reintegrarea intimatei in funcția deținuta anterior, adică in funcția de director general al Direcției Generale Asistenta Juridica.
Precizeaza recurenta ca desființarea postului intimatei reclamante este efectivă. Conform noii Organigrame a AVAS, aprobată în 12.05.2008 (fila 107) a fost desființat postul contestatoarei ca urmare a desființării Direcției Generale Asistenta Juridica. In mod logic, acest post nu mai figurează nici în noul stat de funcții, valabil de la 2.06.2008, aprobat prin Ordinul nr. 450/2.06.2008. Desființarea postului are o cauză reală și serioasă, având in vedere ca prin Hotărârea Guvernului nr. 68/2008 numărul maxim de posturi în structura organizatorică AVAS a fost diminuat de la 610 la 510 posturi, exclusiv Președintele și vicepreședinții, ceea ce a impus modificarea de către Cosiliul de Supraveghere si Indrumare () a structurii organizatorice a AVAS prin redimensionarea numărului de posturi de conducere raportat Ia funcțiile de execuție.
Nu s-ar fi justificat din punct de vedere economic menținerea tuturor funcțiilor de conducere cata vreme numărul salariaților AVAS s-a diminuat cu 100. In mod firesc si pe deplin justificat din punct de vedere economic, numărul funcțiilor de conducere la nivelul instituției s-a diminuat.
In ceea ce privește activitatea juridica, daca in vechea structura organizatorica numărul posturilor de conducere era de 10 (directori generali, director general adjunct, directori, directori adjuncți) iar numărul posturilor de execuție era de 110 (o funcție de conducere la 11 funcții de execuție), in noua structura organizatorica numărul posturilor de conducere este de 6, iar numărul posturilor de execuție este de 104 (o funcție de conducere la 17 funcții de execuție).
Mentioneaza recurenta ca au fost acordare nelegal daunele morale de vreme ce intimata nu a probat existența unui prejudiciu moral, prejudiciu ce constituie condiție esențială a răspunderii civile (patrimoniale). Simpla afirmație că intimata a suferit pe plan psihic nu este suficientă pentru probarea prejudiciului moral. Suma de 50.000 lei este enormă în condițiile inexistenței prejudiciului menționat. Arata recurenta ca, paralel cu ocuparea funcției salarizate in care a fost reintegrată, intimata a deținut si calitatea de avocat ( avocaților -poziția 126), încălcând o dispoziție legală imperativă, art. 14 din Legea nr. 51/1995 - dispoziție de ordine publică - care prevede: "Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat", fara a aduce aceasta situație la cunoștința AVAS cu ocazia reintegrării. In calitate de avocat, intimata acorda asistenta juridica si reprezintă in instanța persoane cu interese contrare intereselor instituției, situandu-se intr-un evident conflict de interese.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr.956/09.06.2008 emis de recurenta intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatei contestatoare angajată în funcția de Director General la Direcția Generală Asistență Juridică, în temeiul art. 65 alin.1 CM, cu acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare. Aceasta masura este motivata de adoptarea Hotararii Guvernului nr. 68/ 2008 pentru modificarea și completarea art. 4 din HG 837/2004 privind organizarea și funcționarea AVAS, ce a avut ca rezultat concedierea colectivă și diminuarea numărului de posturi de la 610 la 510, precum și modificarea structurii organizatorice și Regulamentului de Organizare și Funcționare al AVAS prin Hotărârea Consiliului de Supraveghere și îndrumare nr.6/12.05.2008.
Curtea retine ca in mod corect prima instanta a stabilit situatia de fapt si de drept referitoare la imprejurarile legate de concedierea intimatei contestatoare. Astfel, aceasta a mai fost concediata anterior, printr-o decizie anulata in mod irevocabil prin hotarare judecatoreasca, fiind reintegrata in postul de Director General la Direcția Generală Asistență Juridică, pe care il detinea la data concedierii prin Ordinul nr.956/09.06.2008.
Dupa cum reiese din preambulul ordinului ce face obiectul prezentei cauze, si dupa cum arata insasi recurenta prin cererea de recurs, nu era posibila si nici justificata din punct de vedere al eficientei reinfiintarea unei intregi directii pentru a putea crea un post pe care intimata sa fie reintegrata. Intimata nu a beneficiat de o efectiva reintegrare, postul fiind infiintat numai formal. Cauza care a stat la baza concedierii prin Ordinul nr.956/09.06.2008 nu este serioasa si reala, motivele ce sunt invocate in acest ordin reprezentand formulari cu caracter general care nu au fost justificate in concret in conditiile in care nu s-a pus la dispozitia salariatei mijloacele necesare desfasurarii activitatii.
Aprecierea legalitatii si temeiniciei ordinului contestat in prezenta cauza impune o analiza a situatiei postului ocupat de salariatul concediat pentru a vedea daca sunt indeplinite cerintele prev. de art. 65 Codul muncii. Efectivitatea desfiintarii postului, cauza reala si serioasa in raport de motivele de concediere invocate de angajator presupun o apreciere a locului ocupat de acest post in structura organizatorica a angajatorului, a utilitatii lui prin prisma atributiilor aferente. Or, in speta, aceasta presupunea si realizarea de referiri de reintegrarea dispusa anterior, referiri care au fost efectuate numai pentru necesitatea analizarii legalitatii si teminciei ordinului contestat.
Ca urmare a anularii ordinului de concediere, efectul retroactiv al acestei sanctiuni si necesitatea restabilirii legalitatii impun reintegrarea salariatului in postul detinut la momentul concedierii. Altfel, dreptul de a contesta masura luata ar fi golit de continut, iar accesul la justitie nu ar fi efectiv.
Prima instanta nu a dat ce nu s-a cerut, deoarece a dispus reintegrarea in postul de Director General la Direcția Generală Asistență Juridică, pe care il detinea intimata. la acest moment nu a intervenit, ulterior emiterii ordinului contestat, o alta cauza de incetare a contractului individual de munca al intimatei care sa faca imposibila reintegrarea acesteia. Nu exista vreo stare de incompatibilitate, astfel cum afirma recurenta, deoarece aceasta stare de incompatibilitate cf. Legii nr. 51/1995 se raporteaza numai la calitatea de avocat. incompatibilitatii determina aplicarea de sanctiuni numai in privinta profesiei de avocat, dar nu afecteaza profesia dobandita prin incalcarea obligatiei prevazute de lege.
In legatura cu daunele morale, Curtea retine ca prima instanta a facut o aplicare gresita a legii, deoarece nu a realizat o analiza a conditiilor raspunderii civile care justifica acordarea acestor despagubiri pentru prejudiciul moral. Astfel, cel interesat trebuie sa dovedeasca un prejudiciu cert. Or, intimata nu a facut decat simple afirmatii, neinsotite de vreo proba. Faptul ca judecatorul are o mai mare de apreciere a intinderii cuantumului despagubirilor acordate nu echivaleaza cu o prezumare a prejudiciului. Curtea retine ca prin anularea ordinului de concediere si restabilirea legalitatii s-a acordat partii o satisfactie suficienta si rezonabila.Prin urmare, avand in vedere dispoz. art. 304 pct 9 Cpc si art. 312 cpc, se va modifica sentinta recurata sub acest aspect, inlaturand obligarea angajatorului la plata daunelor morale.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat recurentul Guvernul Romaniei - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr.7025/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că înlătura obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
01.07.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1145/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7415/2009. Curtea... → |
|---|
