Contestație decizie de concediere. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.42/
Ședința publică din 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V, cu sediul în Focșani,--52, jud.V împotriva sentinței civile nr.547/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta intimată SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V reprezentată de consilier juridic ). cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul contestator pentru care a răspuns avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta intimată a depus la dosar într-un singur exemplar răspuns la întâmpinarea formulată de către intimatul contestator; după care:
Întrebați fiind, reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei intimate precizează că, așa cum reiese din documentele de la dosar, contestatorul a săvârșit o abatere gravă în sensul că nu s-a prezentat la o urgență, făcând referire și la Legea 46/2003 privind drepturile pacientului;dispoziția nr.66/20.07.2007 a fost pe drept emisă de unitatea intimată. Consideră că excepția de ordine publică prevăzută în de art.162 Cod procedură civilă își găsește aplicabilitatea în acest caz, fiind vorba de o încălcare gravă a unor norme cu caracter imperativ, respectiv dreptul pacientului la asistență medicală de urgență.
În concluzie, având în vedere aspectele mai sus menționate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea contestației formulată de contestatorul, astfel ca dispoziția nr.66/20.07.2007 emisă de unitatea intimată să-și urmeze efectele. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 547/03.10.2007 a Tribunalului Vrancea, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâtei Serviciul Județean de Ambulanță
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.66/20.07.2007 și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
A fost obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și reintegrarea acestuia și la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la nr- reclamantul - a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie anulată Dispoziția nr. 66/20.07.2007 emisă de pârâtul Serviciul Județean de Ambulanță V prin care i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 01.08.2007, să se dispună reîncadrarea în postul avut anterior și să-i fie plătite drepturile salariale pe perioada cuprinsă între momentul desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrare.
În motivarea acțiunii, a arătat că la emiterea dispoziției nu au fost respectate prevederile legale la emiterea deciziei criticate în sensul că nu cuprinde apărările ce le- formulat și deci nici motivele pentru care au fost înlăturate.
În ce privește Regulamentul Intern, acesta nu-i poate fi opozabil în condițiile în care nu i-a fost adus la cunoștință - tabelul cu semnăturile salariaților în același sens, necuprinzând și semnătura sa. În plus, dispozițiile prevăzute de art. 10 pct.33, 44, 45 din regulament, încalcă prev.art.117 și 112 codul muncii cu privire la munca suplimentară și timpul de muncă și timpul de odihnă.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că Serviciul de ambulanță lucrează în regim de urgență maximă situație în care munca suplimentară reglementată prin regulament este în deplină concordanță cu art. 117 al.2 ipoteza II-
În ce privește respectarea prevederilor legale la emiterea deciziei criticate, consideră că aceasta s- realizat prin menționarea expresă a abaterii grave săvârșite și prin arătarea compartimentului în timp al contestatorului.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 21.06.2007, reclamantul, asistent medical în cadrul Serviciului de Ambulanță Var efuzat plecarea la caz, respectiv însoțind unui pacient la o unitate spitalicească din
Este indiscutabil că fapta, săvârșită în condițiile din Regulamentul Intern, constituie o abatere gravă, susceptibilă de a fi sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Insă, potrivit art. 268 al.2 lit.a codul muncii, decizia de sancționare, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
In speță, în cadrul cercetării disciplinare, reclamantul s-a apărat în sensul că nu i se respectă timpul de odihnă, că nu se respectă contractul colectiv de muncă și legislația muncii cu privire la orele suplimentare.
Ori, Dispoziția nr. 66/20.07.2007 prin care s-a desfăcut contractul de muncă reclamantului, nu înlătură în nici un fel aceste apărări.
Faptul că în dispoziție sunt enumerate actele din dosarul de cercetare disciplinară, că se menționează abaterea săvârșită și textele încălcate din regulament, că se face trimitere la abateri anterioare ale reclamantului, nu înlătură lipsa sancționată cu nulitatea absolută de disp.art. 268 al.2 lit.c din codul muncii.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata Serviciul de Ambulanță Județean V pentru următoarele motive.
Faptele de încălcare repetată a Regulamentului intern de către contestator au atras sancționarea acestuia, cu respectarea procedurii legale, Comisia respectând dreptul la apărare a acestuia.
În procesul-verbal nr.2139/18.07.2007 sunt menționate punctul de vedere a contestatorului și punctul de vedere al comisiei, menționându-se de ce se înlătură apărările formulate de contestator. În dispoziția nr. 66/2007 s-a prevăzut clar că motivul pentru care s-au înlăturat apărările formulate de contestator este refuzul de prezentare la caz, ceea ce reprezintă abatere gravă și s-a ținut cont de săvârșirea unor abateri repetate.
A mai considerat că fapta de neprezentare la urgență de către contestator încalcă normele de ordine publică care au caracter imperativ și, în acest caz, nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului, excepția de ordine publică prevăzută în art. 162.pr. civilă găsindu-și aplicabilitatea în acest caz.
În consecință, a solicitat respingerea contestației.
În drept, a invocat disp. art. 162, art. 299-308.pr. civilă, Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, fiind reținută corect excepția nulității absolute a deciziei contestate prevăzută de art. 168 alin. 2 litera c din codul muncii.
Apărarea contestatorului la cercetarea disciplinară s-a referit la faptul că nu i se respectă timpul de odihnă, că nu se respectă contractul colectiv de muncă și legislația muncii cu privire la orele suplimentare.
A apreciat că recurenta face confuzie între excepțiile de procedură prevăzute la art. 162.pr. civilă și dispozițiile din legislația care reglementează domeniul sănătății.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041pr.civ.Curtea apreciază acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Corect a reținut prima instanță că decizia de sancționare, potrivit disp. art. 268 alin. 2 litera c din codul muncii, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu,sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
Din procesul-verbal încheiat la data de 13.07.2007, aflat la fila 35 din dosarul de fond, întocmit cu ocazia desfășurării cercetării disciplinare prealabile, rezultă că intimatul contestatorul a precizat faptul că a refuzat solicitarea pentru efectuarea cursei deoarece intra de serviciu a doua zi și nu avea timp de odihnă iar cursa se putea prelungi peste programul de muncă.
A mai făcut referire contestatorul la contractul colectiv de muncă în sensul că orele suplimentare se fac cu acordul salariaților iar acordul acestora se cere în scris.
De altfel, punctul de vedere și apărările contestatorului au fost înscrise și în procesul-verbal întocmit la data de 17.07.2007 de Comisia de disciplină.
În consecință, cu toate că intimatul contestator s-a apărat față de abaterile ce i-au fost imputate, în decizie nu se arată motivele pentru care aceste apărări nu au fost luate în considerare.
Concret, în decizie se menționează că "în general, d-nul face comentarii neavenite la fiecare solicitare și refuză să îndeplinească sarcinile din fișa postuluide asemenea, are un comportament de refuz chiar și în cazul urgențelor majore"
După cum se poate observa, nu se arată în nici un fel motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, așa cum au fost formulate cu ocazia cercetării disciplinare și arătate mai sus, ci este menționat comportamentul în general, al contestatorului. În aceste condiții, este infirmată susținerea recurentei exprimată în sensul că, în decizie s-a prevăzut clar că motivul pentru care s-au înlăturat apărările formulate de contestator.
Mențiunea recurentei prin care arată că apărările contestatorului au fost înlăturate prin procesul-verbal nr. 2139/18.07.2007 nu poate fi reținută întrucât, față de dispozițiile imperative ale art. 268 din codul muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprindă chiar în conținut, toate elementele prevăzute de lege și trebuie să îndeplinească toate condițiile de formă. În aceste condiții, nu se poate completa decizia de sancționare cu alte înscrisuri și referirea la cuprinsul altor acte nu înlătură lipsa mențiunilor obligatorii.
Concedierea, ca și sancțiune disciplinară presupune efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile în cadrul căreia salariatul are dreptul de a formula și susține propriile sale apărări, de a propune probe în apărare, potrivit disp. art. 267 alin. 4 din codul muncii.
Nulitatea prevăzută de art. 268 alin. 2 din codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzută anume de lege.
În cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție juris tantum de vătămare astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale.
Caracterul normei legale este imperativ iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.
Fiind vorba de o nulitate absolută, pentru nerespectarea cerințelor de formă ad validitatem, nu poate fi acoperită prin confirmare.
Considerăm că, prin instituirea acestor obligații de ordin formal în sarcina angajatorului reflectă expresia principiului statului social și al instituit prin disp. art. 1 alin. 3 din Constituția României.
Acest principiu se oglindește și în dispozițiile art. 8 din codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
De altfel, prin Decizia nr. 383/2005, Curtea Constituțională a statuat că, obligația angajatorului de a înscrie, sub sancțiunea nulității absolute, anumite date în decizia de sancționare disciplinară nu are nici o legătură cu dreptul oricărei persoane de acces liber la o activitate economică, la liberă inițiativă și de exercitare a acestora.
Persoana care accede la o activitate economică pe baza liberei sale inițiative și utilizează forță de muncă salariată, are obligația de a respecta reglementările legale referitoare la încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
A mai statuat Curtea Constituțională că dreptul la un proces echitabil se realizează prin posibilitatea asigurată pentru toate părțile procesului de a se folosi de toate regulile și garanțiile procesuale în vederea apărării intereselor lor legitime, ceea ce nu are nici o legătură cu cerințele privind forma și conținutul actelor de dispoziție ale angajatorului.
În acest context, gravitatea faptelor săvârșite nu are nici o influență asupra obligativității înscrierii în decizia de sancționare a mențiunilor obligatorii, tocmai pentru a asigura respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate.
Considerăm că, în situația în care angajatorul apreciază că fapta săvârșită de salariat este de o gravitate sporită, tocmai acest aspect trebuie să atragă din partea angajatorului o atenție sporită asupra inserării în cuprinsul deciziei de sancționare a tuturor mențiunilor formale așa cum prevăzute de art. 268 alin. 2 din codul muncii.
În ce privește susținerea recurentei în sensul că își găsește aplicabilitatea excepția prevăzută de art. 162.pr. civilă, aceasta nu poate fi reținută întrucât se face o confuzie între excepțiile de procedură de ordine publică, excepții care sunt vizate de disp. art. 162.pr. civilă și încălcarea de către salariat a unor prevederi legale ce au atras sancționarea disciplinară, care nu are nicidecum caracterul unei excepții de procedură ci vizează exact fondul cauzei, respectiv vinovăția sau nevinovăția contestatorului.
Față de excepția nulității absolute a deciziei contestate care a fost corect reținută de către prima instanță, apare ca inutilă cercetarea motivelor de recurs care antamează fondul cauzei, văzând disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, întrucât cercetarea vinovăției persoanei sancționate implică, în primul rând, o decizie legală sub aspecte de formă, care să cuprindă absolut toate elementele cerute de lege, pentru a se face dovada că au fost respectate toate drepturile salariatului.
În consecință, pentru motivele expuse mai sus, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, întrucât nu sunt întemeiate nici unul din motivele de recurs și nu este incident în cauză nici un motiv de ordine publică, urmează a se respinge ca nefundat recursul.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274.pr. civilă, se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V, cu sediul în Focșani,--52, jud.V împotriva sentinței civile nr.547/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/07.02.2008
Tehnored./2 ex./ 11 Februarie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2043/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 685/2008. Curtea de... → |
|---|
