Contestație decizie de concediere. Decizia 427/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 427/2008
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SRL D, împotriva sentinței civile numărul 997/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru pârâta recurentă și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatarul pârâtei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială și două chitanțe ce reprezintă onorariu de avocat.
Reclamanta intimată, la solicitarea instanței, precizează că despăgubirile solicitate și menționate în încheierea de ședință din data de 11.09.2007 pentru perioada 15.03.2007-01.06.2007 reprezintă contravaloarea salariului care nu i-a fost plătit. Confirmă că în prezent este angajata altei societăți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea acordă cuvântul părților în dezbateri.
Mandatarul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației reclamantei. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. Arată că în mod greșit i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, ea fiind cea care și-a depus cererea de lichidare. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-, astfel cum a fost precizată, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC SRL D solicitând anularea deciziei nr. 2/15.03.2007 privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia la plata drepturilor bănești pe perioada 15.03.2007-1.06.2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că măsura de desfacere disciplinară a contractului de muncă a fost luată abuziv și nelegal după 54 de zile de la încetarea efectivă a activității, iar procedura de cercetare administrativă nu a fost efectuată.
Nu s-a mai prezentat la lucru pentru că administratorul societății i-a comunicat că va fi închis chioșcul la care lucra și deci i se va desface contractul de muncă. Cu toate că a cerut drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, acestea nu i-au fost acordate, decizia de desfacere a contractului de muncă fiind emisă numai după ce a făcut o sesizare la ITM
Pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu a depus acte în apărare.
Prin sentința civilă nr. 997/LM/2007 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă, dispunându-se anularea deciziei nr. 2/15.03.2007 emisă de pârâtă, aceasta din urmă fiind obligată și la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 15.03.2007-01.06.2007. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, raportat la prevederile art. 268 Codul muncii care reglementează elementele pe care o decizie de aplicare a unei sancțiuni disciplinare trebuie să le cuprindă, că în decizia nr. 2/2007 nu se menționează fapta ce ar reprezenta abatere disciplinară și nici articolele din regulamentul intern și contractul colectiv de muncă care nu au fost respectate, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Tribunalul a mai reținut că pârâta nu a făcut dovada convocării scrise a reclamantei la cercetarea disciplinară și nici nu a depus actele ce au stat la baza emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Reținându-se că decizia contestată s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art. 267-268 din Codul muncii, s-a dispus admiterea acțiunii reclamantei, iar în temeiul art. 78 din Codul muncii angajatorul a fost obligat și la plata despăgubirilor egale cu salariul de care reclamanta a beneficiat pe perioada de la data desfacerii contractului de muncă și până la data de 1.06.2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC SRL D prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței civile nr. 997/LM/2007 și respingerea contestației reclamantei.
În motivarea recursului se arată că în decizia nr. 2/2007 fapta săvârșită a fost pe larg descrisă și s-au arătata articolele din Codul muncii care au fost încălcate de reclamantă prin absențele nemotivate repetate.
Se mai susține că în realitate contractul de muncă al reclamantei a fost desfăcut prin decizia nr. 1/2007 și nu prin decizia nr. 2/2007.
Referitor la efectuarea cercetării disciplinare prealabile reclamanta a fost convocată în vederea efectuării acesteia pentru data de 26.02.2007, și față de lipsa reclamantei, s-a revenit pentru data de 5.03.2007.
De asemenea în mod nejustificat și nelegal instanța de fond a obligat societatea la plata sumei de 975 RON brut către reclamantă.
Au fost depuse: convocarea nr. 53/2007, confirmări poștale, deciziile nr. 1 și 2/2007 emise de pârâtă, state de salarii, foi de prezență, contractul individual de muncă al reclamantei, fișa postului.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este fondat.
Reclamanta critică decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 2/2007 emisă de pârâtă sub două aspecte reținute și de către instanța fondului: nedescrierea faptei săvârșite și a temeiurilor legale și neefectuarea cercetării disciplinare.
Curtea reține că prin decizia nr. 1/15.03.2007 emisă de pârâtă s-a hotărât sancționarea reclamantei cu desfacerea contractului individual de muncă conform art. 55 c coroborat cu art. 61 Codul muncii pentru următoarele motive: absențe nemotivate 38 zile lucrătoare, încălcarea prevederilor contractului individual de muncă și a fișei postului, încălcarea prevederilor regulamentului intern.
În preambulul deciziei se menționează că reclamanta nu s-a mai prezentat la lucru din data de 21.01.2007 fără a prezenta certificat de concediu medical sau altă justificare pentru absențele de la serviciu în perioada 22.01.2007-14.03.2007, că a fost convocată de două ori pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, făcându-se vinovată de abateri grave de la prevederile contractului individual de muncă Cap. H, ale fișei postului și ale regulamentului intern Cap. 3/a, precum și ale Cap. 5.
Prin decizia nr. 2/2007 atacată de reclamantă se menționează numai data de la care se va desface contractul individual de muncă, celelalte mențiuni fiind cuprinse în decizia nr. 1/2007.
Pârâta recurentă a mai făcut dovada convocării reclamantei pentru cercetarea disciplinară prealabilă pentru data de 13.03.2007 (fila 6, 7).
Prin urmare, cu actele depuse în recurs recurenta pârâtă a dovedit nu numai că a convocat reclamanta pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, convocarea fiind primită personal de fiul reclamantei la data de 12.03.2007, dar și faptul că în decizia nr. 1/2007 sunt descrise pe larg fapta imputată reclamantei ca fiind abatere disciplinară, precum și prevederile din contractul individual de muncă, fișa postului și regulament încălcare de reclamantă prin lipsa nejustificată de la serviciu timp de 38 de zile, în perioada 22.01.2007-14.03.2007.
De altfel, lipsa reclamantei de la serviciu este dovedită și cu fișele lunare de prezență.
Pe de altă parte, chiar și reclamanta recunoaște că nu s-a mai prezentat la serviciu, motiv pentru care la data de 30.01.2007 a solicitat plata drepturilor salariale restante.
Nu există nici o justificare obiectivă pentru lipsa reclamantei de la locul de muncă.
În consecință, se constată că în mod temeinic și legal societatea pârâtă a dispus sancționarea reclamantei cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, măsura fiind dispusă numai după ce reclamanta a fost convocată pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, astfel că au fost respectate atât prevederile art. 267, cât și ale art. 268 Codul muncii.
Apare greșită și soluția instanței referitoare la plata drepturilor salariale pe perioada în care reclamanta nu a mai prestat muncă în favoarea pârâtei, după încetarea raporturilor de muncă, cu atât mai mult cu cât reclamanta a precizat expres că nu dorește repunerea în situația anterioară, întrucât s-a angajat la altă societate.
Trebuie remarcat că prin soluția pronunțată de către prima instanță, raporturile de muncă ale reclamantei cu societatea pârâtă au rămas nefinalizate, prin anularea deciziei de concediere reclamanta fiind considerată având în continuare raporturi de muncă cu pârâta, deși în prezent este recunoscut că aceasta s-a angajat la altă societate.
Pentru motivele menționate, soluția pronunțată de prima instanță fiind dată cu încălcare și aplicarea greșită a legii în raport de noile probe administrate în recurs, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va dispune admiterea recursului declarat de pârâta SC. SRL D împotriva sentinței civile nr. 997/LM/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr- cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtei SC SRL
Consecință a admiterii recursului, intimata fiind căzută în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă curtea va obliga intimata să plătească recurentei SC SRL D suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, conform chitanțelor depuse la dosar (filele 31, 32).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de pârâta SC. SRL D împotriva sentinței civile nr. 997/LM/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtei SC SRL
Obligă intimata să plătească recurentei SC SRL D suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04. 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./16.04.2008
Tehnored.TM/ 2 ex
Judecători fond:
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1024/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 883/2008. Curtea de... → |
|---|
