Contestație decizie de concediere. Decizia 445/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECTIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.445
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Mărioara Coinăcel
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.272/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, domiciliată în B,-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal au răspuns pentru recurent consilier juridic și pentru intimata lipsă, av., ambii cu delegații în dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei depune la dosar chitanța cu care face dovada achitării onorariului de apărător.
Reprezentantul recurentului precizează că s-a procedat la anularea deciziei de sancționare disciplinară a intimatei și că aceasta nu a suferit nici un prejudiciu material sau de altă natură.
Deasemeni nu i-au fost afectate nici drepturile salariale și nici contractul de muncă.
Solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârii recurate în sensul anulării obligării unității la achitarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei apreciază că în mod corect s-a dispus plata cheltuielilor de judecată către intimată, acestea reprezentând onorariu de apărător.
Mai precizează că intimata a fost prejudiciată material deoarece au fost întocmite tabele cu medicii care vor primii salariu de merit, intimata neaflându-se pe aceste tabele.
Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii de fond și acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 272/16.04.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 832/28.08.2007 emisă de intimata Spitalul Județean de Urgență
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 832/28.08.2007 emisă de Spitalul Județean de Urgență
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, contestatoarea a contestat decizia nr.832/28.08.2007 emisă de Spitalul Județean de Urgență
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin decizia nr.832/28.08.2007 a fost sancționată cu avertisment scris, decizie pe care o consideră nelegală și netemeinică, fiind lovită de nulitate absolută având în vedere dispozițiile art. 268 al.2 lit.a și b Codul muncii deoarece faptele sunt prezentate generic și nu descrise în amănunt, nu se precizează care din atribuțiile din fișa individuală a postului nu le-a respectat și data când s-a întâmplat aceasta, nu se precizează prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă pe care le-ar fi încălcat.
Prin întâmpinare, pârâtul Spitalul Județean de Urgență Bas olicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală întrucât prevederile art. 268 al.2 fac referire la descrierea faptei sancționate fără a impune descrierea în amănunt. Prin urmare descrierea faptei ca neglijarea prescrierii tratamentului bolnavilor internați în alte secții corespunde art.268 al.2 întrucât oferă o imagine de ansamblu asupra faptei fără o descriere în amănunt deoarece o astfel de descriere nu este obligatorie și este practic imposibilă. Abaterea sancționată se datorează conform referatului șefului de secție, unui comportament pasiv față de unele solicitări de a prescrie medicamente bolnavilor internați în alte secții, deci prin încălcarea unei norme imperative de a face prevăzută în fișa postului și este imposibil de descris în amănunt pasivitatea dr., dincolo de referirea la neglijarea acelei atribuții prevăzută în fișa postului. În ceea ce privește lipsa precizării atribuției din fișa postului încălcate a menționat că prevederea încălcată este chiar prescrierea tratamentului bolnavilor internați în cadrul altor secții. Fișa postului cuprinde o înșiruire de atribuții pe care persoana care semnează se angajează să le respecte. Structura fișei postului face imposibilă din punct de vedere formal o referire strictă la un anume paragraf și din acest punct de vedere consideră că prin referirea la fișa postului și prin identificarea acelei atribuții încălcate sunt îndeplinite condițiile impuse de art.268 al.2 din Legea nr.53/2003.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Prin decizia nr.832/28.08.2007 emisă de Spitalul Județean de Urgență B, s-a decis că pentru abaterile disciplinare săvârșite: a) neglijarea prescrierii tratamentului medicamentos pacienților internați în cadrul altor secții; b) nerespectarea atribuțiilor din fișa individuală a postului; se sancționează dr., angajat în funcția de medic din cadrul Spitalului Județean de Urgență B, conform prevederilor art.264 al.1 lit.a din Legea nr.53/2003, cu avertisment scris.
La baza emiterii deciziei au stat referatul nr.16220/14.08.2007 întocmit de Spitalul Județean de Urgență B și procesul verbal din 28.08.2007.
Prin decizia nr.253/7.03.2008 emisă de Spitalul Județean de Urgență B, s-a decis că începând cu data de 1.03.2008 se anulează Decizia nr.832/2007 privind sancționarea disciplinară a dr., medic primar-secția.
În drept, potrivit art. 268 al.2 din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Tribunalul a apreciat că prin decizia nr. 832/28.08.2007 nu s-au respectat dispozițiile art. 268 al. 2 pct. a din Codul muncii întrucât nu poate fi asimilată cu descrierea faptei mențiunea că a neglijat prescrierea tratamentului medicamentos pacienților internați în cadrul altor secții, fără a se menționa concret data la care a neglijat prescrierea și eventual pacienții cu privire la care s-a constatat săvârșirea acestei abateri. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin răspunsurile la interogatoriu, Spitalul Județean de Urgență Bap recizat că nu au fost sesizări scrise sau verbale cu privire la cazuri de pacienți cărora le-a refuzat să le prescrie tratament.
Totodată nici abaterea: b) nerespectarea atribuțiilor din fișa individuală a postului, nu poate constitui o descriere a faptei, având un caracter general și nici nu poate fi luată în considerare susținerea intimatei din întâmpinare că această atribuție este cea de prescriere a tratamentului bolnavilor internați în cadrul altor secții, pentru că în acest caz nu-și mai are aplicabilitate mențiunea "abateri".
Tribunalul a constatat de asemenea că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 268 al.2 lit. b Codul Muncii întrucât în decizie nu s-au precizat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul a constatat că decizia nr.832/28.08.2007 emisă de Spitalul Județean de Urgență B este lovită de nulitate absolută. Prin urmare contestația formulată este fondată, astfel că a fost admisă și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 832/28.08.2007 emisă de Spitalul Județean de Urgență
Referitor la decizia nr.253/7.03.2008, tribunalul a apreciat că nu i se poate da eficiență având în vedere că prin aceasta s-a dispus anularea Deciziei nr.832/28.08.2007 privind sancționarea disciplinară a dr. doar începând cu data de 1.03.2008, fără a se face alte mențiuni cu privire la perioada anterioară.
În baza art.274 civ.Cod Penal tribunalul a obligat pe intimată să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat(1200 lei).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata Spitalul Județean de Urgență B, criticând doar obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei, pentru următoarele motive.
La termenul de judecată din data de 16.04.2008, apărătorul contestatoarei a solicitat instanței să oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată, neprecizând cuantumul acestora și neprecizând faptul că, prin această ultimă cerere, se reîntregesc pretențiile contestatoarei, pretenții de care instituția a luat cunoștință în fața instanței.
Față de aceste pretenții și luând în considerare faptul că, instituția a procedat la anularea deciziei de sancționare disciplinară a contestatoarei prin decizia nr. 253/2008, nu s-a creat nici un prejudiciu material sau de altă natură, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate în sensul de a se anula hotărârea prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat disp. art. 299-316.pr. civilă.
Intimata contestatoare nu a formulat întâmpinare însă, în fața instanței, prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, de criticile formulate de recurentă, cât și de disp. art. 304 indice 1.civilă Cod Penal, Curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 274 alin. 1.pr. civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speța de față, recurenta intimată a căzut în pretenții întrucât contestația a fost admisă, astfel că, în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare, constând în onorariul de avocat în sumă de 1200 lei achitat potrivit chitanței nr. 3/12.02.2008.
Faptul că intimata contestatoare nu a precizat suma nu are nici o relevanță în cauză față de disp. art. 274.pr. civilă care prevede ca și condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecată, doar ca partea care le suportă să fie căzută în pretenții.
În mod corect a reținut prima instanță că subzistă obligația de a achita cheltuielile de judecată în sarcina recurentei intimate, conform disp. art. 274.civilă Cod Penal, chiar dacă cererea a fost formulată odată cu concluziile orale, la fond.
Astfel, dreptul la cheltuieli de judecată este stabilit prin lege, așa cum rezultă din disp. art. 274.c Cod Penal și ca atare, nu reprezintă o facultate a instanței de a obliga partea căzută în pretenții la plata acestor cheltuieli, dispoziția fiind imperativă, bineînțeles, cu respectarea principiului disponibilității, acesta fiind și înțelesul expresiei "la cerere" folosită de legiuitor,în sensul că instanța nu se poate pronunța din oficiu.
Deci, cererea poate fi formulată oricând, în cursul judecății, cu atât mai mult cu cât s-a statuat că pot fi solicitate cheltuieli de judecată și pe cale separată.
Fiind un drept procesual al părții care câștigă procesul, este absolut necesar ca judecătorul cauzei să aibă rol activ, în baza disp. art. 129 alin. 2.c Cod Penal, și să pună în vedere drepturile și obligațiile ce le revin părților.
În acest context, apreciem că nu este obligatorie ca cererea să fie formulată în scris, într-un anume termen, așa cum a învederat recurenta, fiind suficientă doar simpla formulare a cererii, nefiind aplicabilă sancțiunea decăderii.
Faptul că recurenta a anulat decizia de sancționare disciplinară, prin decizia nr. 253/2008 nu echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor pentru a se putea face aplicarea art. 275.pr. civilă întrucât decizia 253 fost emisă la data de 07.03.2008, cu mult după data înregistrării contestației la Tribunalul Brăila, respectiv 24.09.2007.
De asemenea, susținerea că nu s-a produs contestatoarei nici un prejudiciu material sau de altă natură nu poate fi apreciată ca o împrejurarea de înlăturare a obligației de a plăti cheltuielile de judecată, Codul d e procedură civilă, prin disp. art. 274 alin. 1, nedistingând după cum o parte a suferit un prejudiciu sau nu.
În consecință, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Pentru toate aceste considerente expuse mai sus, se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins potrivit disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Ca parte căzută în pretenții, conform disp. art. 274 alin. 1.pr civilă, se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 1500 lei constând în onorariul de avocat achitat potrivit chitanței nr. 18/10.06.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.272/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2008.
PREȘEDINTE Pt. jud. aflat în CO JUDECATOR
conf.disp.art.261 pct.2 pr.civ.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.
Dact.
2 ex/2.07.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Mărioara Coinăcel, Ion Ioneci
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 472/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 181/2009. Curtea... → |
|---|
