Contestație decizie de concediere. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 472/
Ședința publică de la 23 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata - SRL - prin administrator C, cu sediul în comuna, nr. 625, jud. G și G, cartier, - 1,. 79, împotriva sentinței civile nr. 354/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în G,-, jud. G, având ca obiect " contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 122/03.12.2007 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru intimatul contestator avocat, lipsă fiind recurenta intimată - SRL - prin administrator C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citat cu copia motivelor de recurs intimatul contestator nu a depus întâmpinare, după care:
Apărătorul intimatul contestator depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat, concluzii scrise și act de la Oficiul Registrului Comerțului privind date despre societatea recurentă. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat sau chestiuni prealabile de invocat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, nemaifiind cereri de formulat, acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor invocate prin cererea de recurs.
Apărătorul intimatului contestatorsolicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea legalității hotărârii pronunțată de instanța de fond care, în mod just, a constatat că decizia de concediere nu conține motivele pentru care societatea a dispus concedierea salariatului, aceasta fiind nulă.
Susținerile societății prin reprezentant în sensul că societatea și-a schimbat obiectul de activitate nu pot fi primite de cele două instanțe față de înscrisul depus de la Oficiul Registrului Comerțului prin care nu se constată nici o modificare a obiectului societății.
Pentru motivele prezentate succint și dezbătute în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 8318/121 din 12.12.2007 la Tribunalul Galați, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - SRL cu sediul în comuna, județul G, solicitând obligarea acesteia să-i schimbe decizia de desfacere a contractului individual de muncă din art. 61 lit. a din Codul muncii în art. 65 din Codul muncii și obligarea la plata drepturilor salariale pentru zilele lucrate în perioada 15.11.2007 - 26.11.2007, la plata concediului de odihnă neefectuate și la plata sumelor datorate către CASS și AJOFM.
Prin cererea din 23.01.2008 contestatorul și-a precizat obiectul cererii solicitând anularea deciziei nr. 122/03.12.2007 de desfacere a contractului de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pentru zilele lucrate în perioada 15.11.2007 - 26.11.2007, plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea sa, obligarea intimatei la plata zilelor de concediu de odihnă neefectuat cât și la obligarea acesteia la plata contribuțiilor sociale către stat.
A arătat că intimata a refuzat plata drepturilor salariale și că, verificând la Inspectoratul Teritorial d e Muncă G situația, a constatat că la mai mulți salariați - printre care și el - le-a desfăcut disciplinar contractul de muncă pe motive disciplinare.
A mai arătat că au fost invocate dispozițiile art. 267 și art. 268 din Codul muncii.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat în principal respingerea cererii ca inadmisibilă sub aspectul schimbării încadrării deciziei de concediere emisă din art. 61 lit. a în art. 65 din Codul muncii și în subsidiar respingerea contestației ca nefondată.
A arătat intimata că, contestatorul a săvârșit mai multe abateri disciplinare la locul de muncă - consum de băuturi alcoolice, sustragere materiale, nerespectarea regulamentului de protecția muncii, motive pentru care, prin decizia nr. 122 din 03.12.2007, s-a luat măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
A mai arătat intimata că pentru perioada 15.11.2007 - 26.11.2007 contestatorul a primit bani însă, întrucât statele de plată nu erau finalizate, acesta nu a semnat de primirea banilor.
A mai susținut că, contestatorul a lucrat o perioadă mai mică de 4 luni, nu a efectuat nici o zi de concediu medical.
Prin sentința civilă nr. 354 din 13.03.2008 s-a admis contestația.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 122 din 03.12.2007 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior.
A obligat intimata la plata către contestator a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, să rețină și să vireze contribuțiile datorate de contestator.
A obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale aferente perioadei 15.11.2007 - 26.11.2007 și contravaloarea a 3 (trei) zile de concediu de odihnă neefectuat în anul 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul societății intimate și prin decizia nr. 122/03.12.2007a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 61 lit. "a" din Codul muncii pe motiv că acesta a lipsit nejustificat de la serviciu.
În ceea ce privește condițiile de formă impuse de art. 268 din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, instanța de fond a reținut că decizia contestată nu cuprinde condiția obligatorie a descrierii faptei săvârșite ce a fost reținută ca abatere disciplinară. În baza art. 268 al. 2 lit. a din Codul muncii, instanța de fond a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 122/03.12.2007 și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei.
În temeiul disp. art. 78 din Codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de la data concedierii, până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflație.
În ceea ce privește plata drepturilor salariale pentru zilele lucrate în perioada 15 - 26.11.2007 și plata zilelor de concediu de odihnă neefectuate, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani și că, de asemenea, salariatul are dreptul la un concediu de odihnă plătit, proporțional perioadei lucrate, conform art. 139-145 din Codul muncii.
Conform art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Statele de plată depuse nu cuprind semnătura reclamantului care să facă dovada plății sumelor cuvenite.
Din susținerile părților instanța de fond a reținut că numărul de zile de concediu de odihnă cuvenit reclamantului este de 3 (trei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata - SRL considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat intimata a susținut că la instanța de fond a arătat care au fost motivele care au determinat desfacerea disciplinară a contractului de muncă în baza art. 61 lit. a din Codul muncii, astfel că apreciază că măsura dispusă este legală și temeinică și corespunde cerințelor art. 268 din Codul muncii.
A arătat că ulterior concedierii a desființat postul deținut de contestator.
A arătat că este de acord să plătească contestatorului drepturile solicitate pentru perioada 15.11.2007 - 26.11.2007 și a concediului urmând a se respinge capetele de cerere privind reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior și la plata drepturilor salariale.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțată în sensul respingerii contestației împotriva deciziei nr. 122/03.12.2007.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile cauzei, de criticile formulate,cât și de dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că recursul declarat de intimată este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, decizia de sancționare disciplinară trebuie că conțină obligatoriu descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, lipsa acesteia din decizie atrăgând nulitatea absolută a deciziei emisă.
Această normă are caracter imperativ.
Motivarea deciziei de sancționare, descrierea faptei săvârșite, este obligatorie întrucât salariatul să aibă posibilitatea să cunoască faptele imputate și să-și formuleze apărările necesare.
Or, așa cum corect a reținut instanța de fond, decizia de concediere disciplinară nu întrunește cerințele obligatorii prev. de art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii.
Faptul că între timp unitatea a desființat postul nu are relevanță în cauza de față, instanța fiind ținută de obiectul cererii cu care a fost sesizată, asupra căruia trebuie să se pronunțe.
Pentru toate aceste motive, curtea consideră că, criticile formulate nu sunt întemeiate, ele neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Cum nu au fost reținute motive care să determine aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de intimată împotriva sentinței civile nr. 354/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimata - SRL - prin administrator C, cu sediul în comuna, nr. 625, jud. G și G, cartier, - 1,. 79, împotriva sentinței civile nr. 354/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului contestator, domiciliat în G,-, jud. G, suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2008.
Pt. judecător Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Ion Ioneci
aflat în,cf.art.261al.2C. aflat în,cf.art.261al.2C.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Ion Ioneci
Dr. Dr.
Grefier,
-
: - -
: 2 ex.//15 August 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 104/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 445/2008. Curtea de... → |
|---|
