Contestație decizie de concediere. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILE Nr. 45/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata - SRL împotriva sentinței civile nr. 865/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 865/2007 a Tribunalului Brașova fost respinsă excepția tardivității contestației formulată împotriva deciziei nr.1/04.09.2006 de desfacere a contractului individual de muncă al contestatoarei,invocată de intimata
A fost admisă în parte contestația formulată și precizată de contestatoarea,domiciliată în Mun., str. - nr.8, Jud. B în contradictoriu cu intimata cu sediul în mun. O,-, Jud. B și, în consecință:
Au fost anulate deciziile nr.273/02.08.2006 și nr.1/04.09.2006 de încetare a contractului individual de muncă al contestatoarei,emise de intimată.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate,majorate și reactualizate începând cu data de 02.08.2006 și până în prezent.
Au fost respinse restul pretențiilor contestatoarei.
S-a luat act de renunțarea la judecată de contestatoare la petitul având ca obiect repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă,respectiv reintegrarea acesteia în postul deținut în cadrul societății intimate.
A fost obligată intimata să plătească BAROULUI B suma 100 lei cu titlu de onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia contestată,nr.273/02.08.2006,filele 5-6 dosar, emisă de intimata O s-a dispus sancționarea contestatoarei,angajată a societății în funcția de vânzătoare cu sancțiunea prevăzută de art.264 alin.1,lit. f din Codul Muncii,cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă,raportat la art.61 lit.
Din decizia contestată rezultă următoarele fapte săvârșite de contestatoare pentru care fost sancționată:comportamentul său necorespunzător,nerespectuos față de șefii ierarhici și față de colegi,atitudinea acesteia de sfidare a superiorilor și nerespectarea sistematică a ordinelor acestora,neîndeplinirea și modul defectuos în care înțelege să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contractul individual de muncă,contractul colectiv de muncă și regulamentul intern al societății și să colaboreze cu colegii în vederea realizării sarcinilor care îi revin,ținând seama de faptul că toate acestea creează stări conflictuale în cadrul unității,disfuncționalități și împiedică desfășurarea normală a activității. Cu privire la cele de mai sus,contestatoarea a fost invitată la sediul societății pentru a discuta și analiza cauzele care determină comportamentul său precum și pentru a da explicații cu privire la acesta și pentru a-și clarifica situația,în sensul de a prezenta motive justificate care ar determina-o să aibă astfel de atitudine. Deși a recepționat în data de 25.07.2006 invitația,contestatoarea nu a dat curs acesteia,neprezentându-se la data și ora indicate pentru a da nota explicativă cu privire la aspectele în discuție,nu a formulat apărări.
Prin decizia nr.1/04.09.2006 emisă de intimată,fila 58 dosar s-a dispus că la data de 09.08.2006 încetează contractul individual de muncă al contestatoarei,angajată în funcția de vânzător,fără preaviz,în temeiul art.264 alin.1 raportat la art.61 lit. a din Codul Muncii. La luarea deciziei de mai sus s-a ținut seama de invitația la cercetare disciplinară nr.257/19.07.2006,procesul verbal nr.272/02.08.2006,prevederile Contractului Colectiv de Muncă precum și cele ale contractului individual de muncă. S-a reținut comportamentul necorespunzător,nerespectarea sistematică a ordinelor șefilor ierarhici,neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă.
Din procesul verbal nr.272/02.08.2006,fila 7 dosar rezultă că având în vedere convocarea contestatoarei stabilită pentru data de 27.07.2006,ora 10,aceasta din urmă nu a dat curs acesteia,nu s-a prezentat în data și locul indicat,deși a recepționat invitația la cercetare în data de 25.07.2006.
Referitor la respectarea dispozițiilor art.267 din Codul Muncii,instanța constată că formal,convocarea contestatoarei la efectuarea cercetării disciplinare s-a efectuat dar la sediul societății intimate din O,cu toate că locul de muncă al contestatoarei era în B iar la încheierea contractului de muncă contestatoarea nu a fost la sediul intimatei.
Alineatul 3 al art.267 din Codul Muncii prevede că neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin.2 fără motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea,fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În speță,contestatoarea a arătat că nu s-a putut prezenta la sediul contestatoarei din lipsa banilor,or sub acest aspect sancționarea acesteia s-a făcut fără a fi audiată,aspect formal foarte important al respectării dreptului la apărare,prevăzut de alin.4 al aceluiași articol,potrivit căruia în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa.
Examinând deciziile contestate prin prisma dispozițiilor legale mai sus evocate,instanța constată că nici una nu respectă cerința legală prevăzută la litera a) din art.268 alin.2 din Codul Muncii și,anume,descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
De asemenea,în decizia contestată sunt enumerate dispozițiile art.62,lit. a,l,o din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pe perioada 2005-2007 dar în lipsa descrierii concrete a faptelor săvârșite de contestatoare,instanța nu poate verifica dacă dispozițiile mai sus amintite îi sunt aplicabile contestatoarei. De exemplu la litera a) din art.62 din se menționează "refuzul nejustificat de a executa sarcinile ce li se încredințează,în limitele obligațiilor prevăzute în contractul individual de muncă".O singură declarație a angajatei se referă la faptul că spiritul de echipă al contestatoarei lipsește cu desăvârșire,"seara la închidere dacă mai există ceva de făcut și e trecut de ora 22,moment în care se închide și magazinul nu i se mai poate atribui nici o sarcină pentru cu ea a terminat programul și este așteptată".
Verificând contractul individual de muncă,fila 3 dosar,se constată că la litera "H",durata muncii se prevede că o normă întreagă,durata timpului de lucru fiind de 8 ore pe zi,deci nu se poate reține în sarcina contestatoarei nerespectarea timpului de muncă.
Față de considerentele fapt și de drept mai sus expuse instanța va admite petitul având ca obiect anularea deciziilor nr.272/02.08.2006 și nr.1/04.09.2006 emise de intimată și în baza art.78,alin.1 din Codul Muncii,va obliga pe intimată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea.
Instanța va respinge pretențiile bănești,cu titlu de despăgubiri în sumă de 5000 de lei,ca urmare a desfacerii abuzive a contractului individual de muncă și cu titlu de daune morale deoarece prin anularea deciziilor contestate și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale s-a soluționat echitabil partea materială. În ceea ce privește daunele morale,instanța constată că nu sunt dovedite,neexistând probe că există vreo legătură cauzală între stresul cauzat de desfacerea abuzivă a contractului individual de muncă și avortul spontan,așa cum afirmă martora.
Instanța va lua act de renunțarea la judecată din partea contestatoarei la petitul având obiect repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor contestate,respectiv reintegrarea acesteia în postul deținut,acela de vânzător în cadrul societății intimate.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către recurenta - SRL criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță nu a avut în vedere faptul că recomandata prin care s-a comunicat decizia de încetare a contractului de muncă, a fost predată mamei contestatoarei în data de 17.11.2006, și față de dispozițiile art. 283 alin 1 din Codul Muncii, rezultă că contestația este tardivă.
În ceea ce privește cercetarea prealabilă, nu i se poate solicita angajatorului să dea dovadă de mai multă diligență și să îndeplinească demersuri din proprie inițiativă pentru a afla de ce salariatul său nu răspunde convocării sale, în timp ce acesta poate rămâne pasiv. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să impună ca cercetarea prealabilă să aibă loc unde își are locul de muncă salariatul ar fi prevăzut expres acest lucru, însă textul de lege impune angajatorului doar să-l anunțe pe salariat unde se desfășoară această cercetare.
Din probele administrate în cauză, în ceea ce privește fapta pentru care s-a emis decizia de desfacere disciplinară, rezultă că reclamanta nu a reușit să se integreze în cadrul colectivului punctului de lucru din B, a refuzat să coopereze cu restul salariatelor, nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, a avut un comportament necorespunzător față de colegi, clienți și șefi. Nu se poate susține că decizia contestată nu cuprinde descrierea faptei, întrucât acest lucru este prezentat pe larg în cuprinsul deciziei.
O altă critică vizează faptul că dispoziția privind anularea concedierii urmează să fie înlăturată și pe cale de consecință să fie înlăturată și răspunderea angajatorului pentru concedierea nelegală. Decizia de sancționare și-a produs efecte de la data comunicării și nu de la data emiterii acesteia. Astfel contestatoarea a beneficiat de drepturi salariale până la data la care i-a încetat contractul de muncă adică 9.08.2006.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respinsă în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica din recurs, referitoare la data comunicării deciziei nr. 1 din 4.09.2006, prima instanță a reținut în mod corect că aceasta a fost comunicată în data de 31.07.2007, nefiind considerată valabilă comunicarea prin reprezentant, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 85 din dosar.
Așadar contestația a fost introdusă în termenul legal de 30 de zile, sens în care această critică din recurs urmează să fie respinsă.
Legat de prima critică din recurs, referitoare la modul în care s-a dispus convocarea pentru cercetarea prealabilă, a salariatei, în mod corect prima instanță a reținut că această convocare a fost una formală. Este de neconceput ca salariatul asupra căruia planează suspiciunea că a săvârșit o abatere disciplinară și urmează să-i fie aplicată o sancțiune disciplinată, să fie invitat la sediul firmei, sediu, care se află la o distanță considerabil de mare față de locul de muncă al angajatului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cercetarea administrativă implică administrarea mai multor probe, cum ar fi, declarații de martori, referate ale șefilor de serviciu sau șefului direct, reclamații, probe care în mod cert se găsesc la locul unde își desfășoară activitatea angajatul. Desigur că atitudinea angajatorului, în efectuarea cercetării prealabile, nu trebuie să fie una discreționară, care să ducă la nașterea unui abuz, ci trebuie respectat și dreptul angajatului de a nu ocaziona cheltuieli suplimentare din bugetul propriu, pentru o deplasare în afara locului de muncă. Prin urmare nici această critică din recurs nu este fondată și în consecință va fi respinsă.
În ceea ce privește cea de-a treia critică din recurs, referitoare la descrierea faptelor reținute în sarcina salariatei ca abatere disciplinară, în mod corect prima instanță a apreciat că s-a procedat la o enumerare generică a unor fapte, nefiind individualizate și concretizate, lucru care nu permite o analiză a temeiniciei acestora. Astfel au fost încălcate dispozițiile imperative prevăzute de disp. art. 266 din Codul Muncii.
Ultima critică din recurs referitoare la repunerea plata drepturilor salariale, de la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă 2.08.2006 și până în prezent, prima instanță a limitat în mod corect această obligație. Data pronunțării sentinței de fond este data la care acesta este definitivă și executorie. De la acea dată reclamanta avea posibilitatea să solicite executarea silită a sentinței, având în vedere că a renunțat la capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deținut anterior.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă. și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta L: împotriva sentinței civile nr. 865/21.09.2007 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată, către intimată în cuantum de 500 RON.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 7.06.2008
Dact AG 8.02.2008/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu, Nicoleta Grigorescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 483/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 794/2008. Curtea... → |
|---|
