Contestație decizie de sancționare. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 483
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 29 aprilie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș- JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
- --judecător
- --președinte secție civilă
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ împotriva sentinței civile nr.1033 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta-pârâtă și avocat pentru intimatul-contestator.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect contestație la decizia de sancționare și că procedura este completă.
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității promovării recursului, excepție invocată din oficiu la termenul din data de 1 aprilie 2009.
Reprezentantul recurentei-pârâte arată că deși art.80 din Legea 168/1999 precizează că termenul de recurs este de 10 zile, Codul muncii face trimitere sub aspect procedural în mod expres la Codul d e procedură civilă și astfel termenul de recurs este de 15 zile. Întrucât se precizează în Codul muncii că orice alte dispoziții contrare se abrogă atunci și prevederile cuprinse în Legea 168/1999 cu privire la termene se abrogă și deci termenul de recurs este de 15 zile și nu de 10 zile. În concluzie, solicită respingerea excepției ca netemeinică și nelegală. Depune concluzii scrise.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator cu privire la excepție arată că termenul legal pentru declararea recursului este de 10 zile în materia dreptului muncii, deci solicită respingerea recursului ca tardiv promovat, cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.1033 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata B, a fost anulată decizia nr.51/28.05.2008 și a fost obligată intimata să-i plătească contestatorului despăgubiri legale cu salariile indexate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la data reintegrării efective, reținându-se că:
Contestatorul a fost angajat la unitatea intimată pe postul de maistru până la data de 31 mai 2008, dată la care i s-a desfăcut contractul individual de muncă (decizia 51/28 mai 2008, contestată) în temeiul art. 55 lit. c Codul Muncii (prin voința unilaterală a angajatorului), coroborat cu art. 61, lit. c) Codul muncii (pentru inaptitudinea fizică a salariatului).
Decizia 51/88 mai 2008 fost emisă în baza Deciziei asupra capacității de muncă, nr. 179/24 martie 2008, emisă de Cabinetul de Expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, decizie medicală prin care se arată că, având o capacitate redusă de muncă, contestatorul se încadrează în gradul III de invaliditate.
Intimata își motivează (prin decizia atacată) neîncadrarea contestatorului pe alte posturi disponibile din unitate ( instalator sau muncitor necalificat) prin răspunsul primit de la cabinetul muncii, sub nr. 4282/17.04.2008, în sensul că starea de sănătate este incompatibilă cu riscurile semnalate în fișa de identificare a factorilor de risc profesional.
Contestatorul a invocat inițial nulitatea absolută a deciziei contestate pentru încălcarea dreptului la preaviz, arătând că, în baza art. 73 Codul muncii, persoana concediată în temeiul art. 61, lit. c Codul muncii are dreptul la un preaviz de minim 15 zile. Or, unitatea intimată ar fi comunicat acest termen de preaviz înainte de decizia de concediere, printr-o adresă cu nr. 4386/21 aprilie 2008, adresă pe care contestatorul susține că nu ar fi primit-o niciodată.
La fila 40 dosar există o copie după un borderou de comunicare, în care, în dreptul adresei 4386/2008, expediatorul / pimitor la 23 aprilie 2008, ora 8, scrie " refuză să primească comunicarea".
Apoi, la fila 42, există dovada că această decizie de preavizare a fost expediată poștal către adresa de domiciliu a contestatorului, pentru care a semnat de primire la 24 aprilie 2008.
Pe cale de consecință, instanța a putut reține această nulitate absolută a deciziei, invocată de contestator.
Contestatorul a mai solicitat anularea deciziei nr. 51/28 mai 2008, motivat și de faptul că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 61, lit. c Codul muncii invocate de unitatea intimată.
Prin Decizia Cabinetului de expertiză medicală se arată că este vorba de o capacitate de muncă redusă, iar nu o inaptitudine fizică de muncă, de asemenea, din fișa de aptitudine nr. 2710 (fila 9) reiese că este condiționat contestatorul de muncă și că îi sunt contraindicate: lucrul pe timp de noapte și efortul fizic mare. Or, funcția pe care contestatorul o îndeplinea la unitatea intimată (maistru - coordonator a activităților de dispecerat din cadrul secțiilor, sectoarelor în vederea bunei funcționări a sistemului de alimentare cu și de canal - epurare) nu presupunea muncă în astfel de condiții.
Mai mult, din adresa nr. 4282/17 aprilie 2008 Cabinetului (fila 35), reiese că starea de sănătate a contestatorului este incompatibilă doar cu privire la posturile de: instalator și muncitor necalificat, nicidecum cu privire la postul de maistru în cadrul Dispeceratului, secția - Distribuție.
Prin întâmpinarea depusă, însăși unitatea intimată recunoaște (fila 26) că în cazul contestatorului nu e vorba de incapacitate de muncă, cum greșit s-a reținut în art.1 al deciziei 51/2008 - contestatoarea (fila 06), ci e vorba de capacitatea de muncă redusă la
Din apărările susținute în continuare în întâmpinare, din actele depuse de intimată, reiese cu claritate reaua credință cu care aceasta a desfășurat procedura administrativă prealabilă concedierii, în sensul că a ținut să respecte doar formal această procedură, în disprețul evident al fondului legal al procedurii prealabile.
În acest sens, intimata susține că a încercat să acorde contestatorului posibilitatea de a-și continua activitatea în alte funcții disponibile în unitate. Dar cum?
În disprețul constatărilor medicului de medicină a muncii (care a reținut că, contestatorului îi sunt contraindicate "temperaturile extreme, lucrul în ture de noapte, lucrul la înălțime și efortul fizic mare), intimata îi "oferă" contestatorului posibilitatea de a trece exact pe un post total contraindicat medical, respectiv acela de instalator sau de muncitor necalificat.
În acest caz, reaua - credință unității are o origine triplă:
-în primul rând, îi oferă locuri de muncă total contraindicate medical;
-în al doilea rând, se trece cu vederea faptul că boala contestatorului este una care a survenit în timp, mulți factori declanșatori fiind existenți chiar la actualul loc de muncă;
-în al treilea rând, deși contestatorul este o persoană cu o calificare peste medie, îi oferă un post mult inferior, necalificat, în disprețul calificării si a demnității umane.
Reaua-credință a intimatei transpare și din adresa 3514/01 aprilie 2008 (fila 34) prin care a solicitat de la Cabinetul de medicina muncii un punct de vedere medical oficial asupra faptului dacă salariatul va mai putea desfășura activități aferente posturilor de instalator sau de muncitor necalificat, fără a cere și un punct de vedere medical autorizat asupra posibilității de ocupare de către contestator în continuare a postului de maistru coordonator.
Pe de altă parte, modul de redactare al adresei 3514/2008 a intimatei către cabinetul de medicina muncii este superfluu și cu răspuns preconstituit, datorită ipotezelor medicale deja cunoscute.
Astfel, după ce s-a " acoperit" cu dovezi că în cazul contestatorului nu se poate realiza o redistribuire internă, în cadrul unității intimate, a acestuia, intimata a trecut la respectarea formală dispozițiilor art. 64 alin.2 Codul Muncii.
Prin Notificarea 4387/21 aprilie 2008 (fila 36), a solicitat sprijinul Agenției Județene de Ocupare a Forțelor de Muncă B, în vederea redistribuirii contestatorului pe unul din locurile de muncă vacante din evidența AJOFM.
Nedispunând de nici un loc de muncă, în acest sens, AJOFM (fila 38) comunicat unității - intimate că numitul, după 01.06.2008 când îi va înceta contractul individual de muncă, va trebui să prezinte personal la sediul AJOFM B, pentru stabilirea drepturilor legale, respectiv: fie acordarea îndemnizației de șomaj, fie înscrierea în baza de date în calitate de solicitant de loc de muncă.
Din expunerile de mai sus, reiese, cu claritate faptul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 61, lit.c) din Codul muncii și art. 11 din HG3 55/2007, care fac referire la faptul că: "angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat".
Dimpotrivă, din reținerile de mai sus, rezultă următoarele concluzii:
- contestatorul nu suferă de o inaptitudine fizică nici temporară, nici permanentă, ci el are o capacitate redusă de muncă.
- intimata a încercat să aplice cu rea-credință prevederile articolului 55, lit.c Codul Muncii, coroborate cu art. 61, lit.c Codul muncii, prin crearea voită a confuziei între "inaptitudine fizică", "incapacitate de muncă" și " capacitate redusă de muncă".
Față de această expunere de motive, instanța a admis contestația și a anulat decizia 51/28 mai 2008. A obligat intimata să-i plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data comunicării și până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul se constată a fi tardiv.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că hotărârea primei instanțe a fost comunicată recurentei la data de 13.02.2009(fila 84 dosar fond) iar recursul a fost formulat la data de 26.02.2009.
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă termenul este de 10 zile de la data comunicării hotărârii formulate la instanța de fond.
Această regulă de procedură, derogatorie de la dreptul procedural comun, completează regulile speciale de procedură referitoare la soluționarea conflictelor de muncă prevăzute de Titlul XII Cap. III Codul muncii, astfel cum dispune art.290 din Codul muncii.
Această regulă de procedură specială este instituită în temeiul art.290 din Codul muncii și completează regulile speciale de procedură referitoare la soluționarea conflictelor de muncă prevăzute de Titlul XII, Cap. III din Codul muncii.
În speță termenul de recurs a fost depășit de recurentă, ultima zi de promovare a recursului împlinindu-se la 24.02.2009.
Așa fiind și văzând că nu s-a dispus repunerea în termen în condițiile art.103 Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este tardiv și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge ca tardiv recursul civil promovat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ împotriva sentinței civile nr.1033 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului 2380 cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./8.05.2009.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu, Camelia Drăghin
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 816/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 45/2008. Curtea de... → |
|---|
