Contestație decizie de sancționare. Decizia 794/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 794/R/
Ședința publică din 09 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 584/M din data de 23 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 septembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 584/M/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. - a fost respinsă contestația formulată și precizată de contestatoarea -a în contradictoriu cu intimata UNITATEA DE ASISTENȚĂ MEDICO-SOCIALĂ DE PNEUMOFTIZIOLOGIE, împotriva dispoziției nr. 49/12.10.2007.
A fost obligată contestatoarea să plătească intimatei 500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că ontestatoarea -a este angajata intimatei Unitatea de Asistență Medico-Socială de Pneumoftiziologie în funcția de contabil sef.
Prin dispoziția nr.49/12.10.2007 intimata a sancționat-o pe contestatoare cu "avertisment scris" conform art. 264 alin 1 lit. a din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
În motivarea dispoziției de sancționare se arată că aceasta a fost emisă "având în vedere adresa nr. 7599/28.09.2007 Consiliului Județean B - Direcția Economică, înregistrată" la unitate "cu nr. 813/2.10.2007 în care se precizează obligația întocmirii și depunerii situațiilor financiare la 30 septembrie 2007, precum și faptul că unitatea intimată este programată pentru depunerea situațiilor la Consiliului Județean B în data de 10.10.2007.
Această dispoziție "nu a fost îndeplinită de doamna contabil economic șef ec. -a, în sensul că situațiile financiare nu au fost întocmite și depuse la Consiliului Județean B în data de 10.10.2007, acest fapt reprezentând nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice și constituind contravenție, conform art. 41, pct. e din Legea Contabilității nr. 82/1991".
A mai fost reținut faptul că în data de 10.10.2007 contestatoarea a absentat nemotivat de la serviciu deși avea obligația întocmirii și depunerii situațiilor financiare la acea dată.
Contestatoarea a invocat nulitatea absolută a deciziei.
În ceea ce privește descrierea faptei instanța conform art. 268 alin. 2 lit. a din Codul Munciia constatat că fapta este descrisă și s-a indicat și data producerii acestuia și constă în neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare la Consiliului Județean B în 10.10.2007, precum și "absența nemotivată" de la serviciu din 10.10.2007.
În ceea ce privește respectarea art. 268 alin. 2 lit. din Codul Muncii instanța a constatat, verificând dispoziția contestată că intimata a indicat prevederile încălcate.
Conform art. 267 alin. 1 în cazul aplicării sancțiunii disciplinare constând în avertisment scris unitatea angajatoare nu este obligată să efectueze cercetarea prealabilă, iar decizia prin care se aplică sancțiunea nu este lovită de nulitate absolută pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Pentru acest motiv nu sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. c Cod Procedură Civilă întrucât nu a avut loc o cercetare prealabilă legea permițând acest lucru și aplicându-se dispozițiile art.267 alin.1 nu sunt operante dispozițiile art.267 alin. 3 din Codul Muncii.
În decizia contestată este ridicat temeiul în baza căruia se aplică sancțiunea art.264 alin. 1 lit. a din Codul Muncii și se face mențiunea că decizia se poate contesta în 30 de zile la instanțele judecătorești competente.
Pentru aceste motive instanța a constatat că decizia de sancționare nu este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că i-a fost încălcat dreptul la apărare invocându-se încălcarea dispozițiilor art.266 din Codul Muncii, instanța constată că art.266 din Codul Muncii cuprinde "Criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare" și nici decum dreptul la apărare.
Art. 267 alin. 4 prevede că în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile necesare precum și dreptul de a fi asistat la cererea sa de către un reprezentant al cărui sindicat este membru.
În cauză nefiind obligatorie cercetarea prealabilă un este obligatorie nici aplicarea art. 267 alin. 4 Codul Muncii, motiv pentru care instanța nu poate reține apăratea contestatoarei.
În ceea ce privește contestarea limitării dreptului la concediul de odihnă instanța nu a reținut această susținere pentru data de 10.10.2007.
Astfel prin adresa nr. 867/9.10.2007 directorul instituției solicită contestatoarei să îi comunice dacă a întocmit situațiile financiare la 30.09.2007 și anexele la acestea, întrucât la adresa Consiliului Județean B nr. 7599/28.09.2007 înregistrată la unitate la 2.10.2007 cu nr. 813, unitatea intimată a fost programată pentru depunerea situațiilor în data de 10.10.2007. Această adresă (41) este dată de contestatoare și semnată de primire fără nici un fel de obiecțiuni.
Față de această stare de fapt instanța a respins susținerea contestatoarei conform căreia i s-a limitat dreptul la concediul de odihnă. Potrivit art. 125 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 " concediului de odihnă în altă perioadă decât cea programată se face cu aprobarea angajatorului și cu avizul sindicatelor din unitate, afliate organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului contract de muncă".
Ori, așa cum recunoaște chiar și contestatoarea, a solicitat efectuarea doar a unei zile din concediul de odihnă în afara perioadei prevăzute de lege, iar față de faptul că unitatea a cărei contabilă șefă este, era obligată să depună situațiile financiare, pe care contestatoarea trebuia să le finalizeze, în mod legal a procedat conducătorul unității respingând cererea de concediu.
Contestatoarea susține că nu este vorba despre o absență nemotivată deoarece prin cererea nr. 863/9.10.2007 a solicitat acordarea unei zile de concediu pentru rezolvarea unei problema personale. Directorul i-a răspuns că trebuie să verifice dacă mai are concediu de odihnă de efectuat, fără să menționeze, susține contestatoarea că nu îi acordă efectuarea zilei de concediu.
Cu toate acestea contestatoarea la plecarea din unitate nu a depus diligențe pentru a afla dacă i s-a aprobat cererea de concediu de odihnă.
Refuzul directorului intimatei este justificat de faptul că la plecarea în concediul de odihnă contestatoarea era obligată să își îndeplinească atribuțiile de serviciu și nu să producă prejudicii intimatei ca urmare a nedepunerii situațiilor financiare. Aceste aspecte rezultă din probatoriu administrat răspunsul la interogarorii, înscrisuri.
În mod legal intimata a contestat faptul că în 10.10.2007 contestatoarea a lipsit nemotivat de la locul de muncă.
În 11.10.2007 contestatoarea susține că a aflat despre neacordarea unei zile din concediul de odihnă și arată că a făcut mențiunile privind neacordarea zilei de concediu de odihnă, după orele de program. Acest fapt confirmă starea de fapt din care rezultă că la data de 9.10.2007 contestatoarea a părăsit locul de muncă fără a avea certitudinea acordului conducerii pentru acordarea concediului de odihnă.
Cererea nr. 884/11.10.2007 prin care solicită acordarea unei zile de recuperare în 10.10.2007 a fost reținută de instanță ca și motivare întrucât este formulată ulterior absenței de la locul de muncă fapt nelegal.
Susținerea contestatoarei prin care arată că în mod personal conducerea intimatei întârzie acordarea concediului de odihnă pentru alți salariați nu are legătură cu prezenta cauză, persoanele prejudiciate având la îndemână modalități de acțiune dacă consideră necesar.
Contestatoarea susține că nu a putut finaliza situațiile financiare la 30.09.2007 întrucât directorul unității nu a semnat concediile de odihnă, cu toate acestea rămâne în pasivitate și nu aduce la cunoștiința conducerii această stare de fapt.
Contestatoarea nefiind în situația unui concediu de odihnă legal aprobat nu poate invoca rechemarea din concediu și plata zilei neefectuate. Aceasta se află în situația unei zile de absență nemotivată.
Mai mult decât atât contestatoarea are posibilitatea să solicite plata zilelor de concediu de odihnă neefectuate în anul 2007 dacă se face dovada faptului că din motive obiective unitatea angajatoare nu a încuviințat efectuarea concediului de odihnă în perioada stabilită conform prevederilor Codului Muncii.
Ziua de 10.10.2007 nu poate fi plătită ca și zi din concediul de odihnă pe anul 2007 contestatoatea absentând nemotivat. Instanța nu se poate substitu angajatorului pentru a aproba ziua de 10.10.2007 ca zi de concediu de odihnă pentru contestatoare.
Respingând petitele 1 și 2 din precizarea la acțiune, instanța a respins și petitul 3 privind depunerea calculului aferent pentru ziua de 10.10.2007.
Respingând constatarea nulității deciziei de concediu instanța pe cale de consecință a respins și petitul privind repunerea în situația anterioară.
În ceea ce privește acordarea de daune morale contestatoarea nu a indicat în ce a constat prejudiciul produs, dacă există legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta produsă și nici nu a motivat în fapt și în drept acest petit. Mai mult include în daunele morale plata unei zile de concediu de odihnă care în fapt se poate constitui ca o daună materială și nu morală.
Pentru aceste motive instanța a respins și acest petit.
Având în vedere această stare da fapt și de drept instanța a respins contestația formulată de contestatoarea -a în contradictoriu cu intimata UNITATEA DE ASISTENȚĂ MEDICO-SOCIALĂ DE PNEUMOFTIZIOLOGIE.
A obligat contestatoarea să plătească intimatei 500 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta -a.
În susținerea recursului se învederează că trebuia constatată nulitatea dispoziției de sancționare și încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, având în vedere art. 75 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010.
Se precizează, de asemenea, că dreptul la concediu de odihnă i-a fost limitat, indicându-se art. 139 alin. 2 din Codul Muncii.
Conchizând, recurenta apreciază că daunele morale cerute erau întemeiate, cererea de chemare în judecată trebuind a fi admisă.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 299, 302, 303, 3041Cod procedură civilă, art. 75 din contractul colectiv de muncă, Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat.
Decizia de sancționare disciplinară atacată de recurenta reclamantă nu este lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 267 alin. 1 din Codul Muncii, neefectuarea cercetării disciplinare prealabile nu atrage nulitatea deciziei de sancționare atunci când sancțiunea aplicată constă în avertisment scris.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pentru anii 2007 - 2010 invocate de către recurentă, clauzele acestuia fiind aplicabile numai subiecților de drept enumerați la art. 3 alin. 1 din contract. În ceea ce-i privește însă pe salariații instituțiilor publice, în art. 3 alin. 2 din contract se prevede că și pentru aceștia se pot încheia contracte colective de muncă. În speță însă nu s-a făcut dovada că instituția publică din care face parte recurenta s-a încheiat un asemenea contract colectiv și că acesta ar deține clauze de favoare sau derogatorii de la Codul Muncii.
Aceasta înseamnă că temeiul de drept reținut de tribunal pentru respingerea cererii purtând asupra nulității deciziei de sancționare, este legal. Ca urmare, nici încălcarea dreptului la apărare pe parcursul cercetării prealabile nu există, cercetarea prealabilă nefiind obligatorie.
În ceea ce privește critica recurentei vizând limitarea dreptului la concediul de odihnă, instanța constată că este nefondată.
Neacordarea salariatului a unei zile de concediu de odihnă în afara programării efectuate potrivit art. 143 din Codul muncii nu poate echivala cu limitarea dreptului la concediu de odihnă.
În speță nu s-a făcut dovada că intimatul ar fi limitat dreptul la concediu de odihnă ci numai al faptului că nu s-a aprobat o zi din acesta din motivele inserate în cerere (necesitatea întocmirii unor situații cu termen scadent depășit). din concediu a salariatei invocate de către aceasta nu era necesară în speță, deoarece reclamanta nu se afla în perioada de concediu de odihnă la momentul 9 octombrie 2007.
În consecință instanța, reținând că nu au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la care s-a făcut acțiunea de față, va reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Referitor la acordarea daunelor morale, se constată că neexistând o nelegalitate în ceea ce privește sancțiunea disciplinară și dreptul la concediu de odihnă, nu se puteau stabili nici asemenea daune, lipsind unul dintre elementele esențiale ale acestei răspunderi, respectiv fapta ilicită a angajatorului.
În acest context și față de cele ce preced, instanța va respinge recursul și va menține hotărârea pronunțată la fond ca legală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta, căzută în pretenții, va suporta cheltuielile de judecată ocazionate intimatului în recurs. (250 lei onorariu avocațial).
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea -a împotriva sentinței civile nr. 584/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte Unitatea de Asistență Medică Socială de Pneumoftiziologie suma de 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 septembrie 2008.
Președinte, pt. - - aflată în delegație, semnează vicepreședinte instanță | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./09.09.2008
Tehnoredact./16.09.2008/ 2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Daniel Marius Cosma, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 45/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7700/2008. Curtea... → |
|---|
