Contestație decizie de concediere. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 455
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - SRL împotriva sentinței civile nr. 1420 din 29.09.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-au depus precizări la dosar de către recurenta - SRL.
Intimatul solicită ca dosarul să fie lăsat la a doua strigare pentru a se putea prezenta apărătorul său.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului recurentului să se prezinte.
La a doua strigare a cauzei se prezintă administratorul recurentei - SRL, și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Instanța arată apărătorului că pe împuternicirea avocațială se arată că are delegație doar pentru semnarea și redactarea întâmpinării.
Avocat pentru intimatul arată că la dosar are depusă o delegație tip și că la sfârșitul acesteia se arată că reprezintă partea la Curtea de APEL IAȘI.
Administratorul recurentei - SRL, depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța constată că apărătorul intimatului are delegație de reprezentare pentru curtea de apel. acestuia un exemplar de pe precizările depuse la dosar de către recurenta - SRL.
Administratorul recurentei - SRL, arată că nu are de formulat alte cereri.
Avocat pentru intimatul arată că nu are de formulat alte cereri. Interpelată fiind de instanță arată că insistă pe excepția nulității recursului.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția nulității recursului și pe fondul cererii de recurs.
Avocat pentru intimatul solicită admiterea excepției nulității recursului și respingerea recursului. Arată că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, dar în cazul de față recursul nu este motivat în nici un fel și nu este indicat nici un motiv de nelegalitate.
Administratorul recurentei - SRL, solicită respingerea excepției nulității recursului deoarece cererea de recurs este motivată. Arată că hotărârea primei instanțe nu se poate aplica deoarece angajatul trebuie repus în drepturi și angajat în funcția anterioară, cea de administrator, dar intimatul a fost schimbat din funcția de administrator tot printr-o hotărâre judecătorească. Precizează că conducerii societății îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 31/1990 și nu cele ale Codului Muncii și consideră că conducerea societății nu poate fi revocată. Mai precizează că actuala conducere a societății a fost confirmată de către trei instanțe. Mai arată că se poate face reangajarea intimatului, dar el revine pe vechiul contract de muncă, contract de muncă ce a fost suspendat până la soluționarea plângerii penale. A depus la dosar și modul în care a fost interpretat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă și finanțele publice acest litigiu.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Arată că a făcut contestație împotriva unei decizii de concediere și că aceasta a fost declarată nulă pentru că nu conținea toate elementele prevăzute de dispozițiile legale. Față de susținerile reprezentantului recurentei, că nu se poate reîncadrarea pentru că era administrator, precizează că nu solicită înlocuirea administratorului actual. Funcția pe care trebuie să îl reîncadreze societatea nu are legătură cu cea de reprezentant al societății. Mai arată că prin cererea reconvențională s-a cerut anularea actului prin care a fost schimbată funcția în cea de director economic, dar această cerere a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentei cereri. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.4790/99/03.07.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata - SRL I, solicitând desființarea deciziei de concediere nr.75/26.05.2008, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior desfacerii contractului, reintegrarea în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale.
In motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost administratorul societății până la 30.06.2008. La data de 17.06.2008 a primit la domiciliu decizia de concediere nr.75/2008 pe care o consideră nulă absolut, deoarece a fost semnată de către o persoană care la momentul încheierii deciziei de concediere nu avea calitatea de angajator al intimatei. Astfel, la 21.03.2008, a reușit înscrierea sa în calitate de administrator, în Registrul Comerțului, prin hotărâri care au fost atacate în instanță pentru nulitatea lor. Prin hotărârea Curții de APEL IAȘI, acesta a fost suspendat din funcția de administrator.
Contestatorul a mai arătat că, la data de 3.04.2008, nu mai avea calitatea de administrator la societate și deci nu putea îndeplini vreun act în această calitate. Astfel, la data de 7.05.2008, atunci când a fost încheiat referatul comisiei de disciplină, ce nu i-a fost adus la cunoștință, nu avea nici un drept să efectueze cercetarea disciplinară și să dispună desfacerea contractului individual de muncă.
S-a mai susținut încălcarea disp.art.63 alin.1, art.267 alin.1,2,4 din Codul muncii și art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
De asemenea, nu s-a respectat termenul de preaviz și nu i-a fost comunicată decizia conform disp.art.268 alin.3 din Codul muncii.
Totodată, contestatorul a mai arătat că emiterea acestei decizii de concediere i-a produs o stare de nesiguranță în ceea ce privește dreptul său la locul de muncă, ducând la degradarea stării de sănătate, exercitarea unei presiuni psihologice, motiv pentru care solicită despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 10.000 lei.
In dovedirea celor susținute prin contestație s-au depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Intimata, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și cerere reconvențională având ca obiect obligarea contestatorului la recuperarea prejudiciului cauzat societății și constatarea nulității actului adițional nr.9/29.06.2006, întrucât directorul comercial și-a menționat prin acest act și funcția de director economic, deși este inginer chimist, neavând studii economice medii sau superioare.
In dovedirea celor susținute, intimata a depus, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.1420/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis excepția nulității absolute a deciziei nr.75/2008, s-a admis contestația formulată de contestatorul, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 75/26.05.2008 emisă de intimată, s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior concedierii, iar intimata a fost obligată să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă. S-a disjuns și suspendat judecata cererii privind plata daunelor morale și a cererii reconvenționale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei - " " SRL I, în baza contractului individual de muncă nr. 44624/17.02.2003, în funcția de director economic, așa cum a fost modificat prin actul adițional nr. 9/29.06.2006. Totodată, contestatorul este și asociat în cadrul societății intimate.
Prin decizia nr. 75 din 26.05.2008, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului. Decizia este semnată de în calitate de administrator al - " " SRL I, însă la data emiterii acesteia ( 26.05.2008), potrivit dispozitivului încheierii pronunțate în 02.04.2008 de Curtea de APEL IAȘI - Secția civilă în dosarul nr-, era suspendat din funcția de administrator al societății intimate. Suspendarea din această funcție rezultă implicit din faptul că prin această încheiere, Curtea de APEL IAȘIa dispus suspendarea provizorie a executării încheierii nr. 3179 din 21.03.2008 pronunțată de judecătorul delegat la. I până la judecarea recursului declarat împotriva acesteia.
Întrucât prin încheierea nr. 3179 din 21.03.2008 s-a dispus înlocuirea administratorului și numirea unui nou administrator, prin suspendarea provizorie a acestei încheieri se deduce și suspendarea provizorie a noului administrator numit în locul contestatorului.
Este adevărat că, ulterior, prin decizia civilă nr. 293 din 30 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea recursului formulat de împotriva încheierii nr. 3179 din 21.03.2008 și în consecință menținerea acestei încheieri, însă până la data pronunțării acestei decizii, încheierea nr. 3179/21.03.2008 a fost suspendată provizoriu. Drept urmare, la data de 26.05.2008 când a fost emisă decizia de concediere contestată, domnul, semnatarul acestei decizii, era suspendat din funcția de administrator al societății intimate, neputând îndeplini vreun act juridic în această calitate.
De asemenea, s-a mai reținut că decizia nr. 75 din 26.05.2008 nu întrunește elementele obligatorii prevăzute prin disp. art. 268, alin 2 lit. a), c) Codul muncii, a căror absență se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei.
Astfel, în preambulul deciziei contestate sunt înșiruite o serie de infracțiuni care, în opinia intimatei, ar fi fost săvârșite de către contestator, fără a se descrie însă faptele care constituie abateri disciplinare.
S-a mai reținut că nu sunt specificate nici motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin 3 Codul muncii, nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 75/26.05.2008 și în consecință, în temeiul disp. art. 78 alin 1 și 2 Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior concedierii și a obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Prima instanță a disjuns și suspendat capătul de cerere referitor la obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale și cererea reconvențională formulată de - " " SRL I, având în vedere faptul că soluționarea acestora atârnă de soluționarea irevocabilă a excepției nulității absolute a deciziei contestate.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs - SRL I, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Dispoziția primei instanțe, referitoare la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii, nu poate fi pusă în aplicare, întrucât, conform hotărârii AGA din 17.12.2006 și a încheierii nr.3179/21.03.2008 a judecătorului delegat la. I, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 293 din 30 iunie 2008 Curții de APEL IAȘI, administrator al societății este.
Se mai susține că actul adițional nr.2/04.02.2008 este un înscris fals, a cărui anulare a fost cerută înaintea primei instanțe.
Recurenta mai arată că hotărârea pronunțată de către prima instanță reprezintă o imixtiune în activitatea societății.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul invocă nulitatea absolută a recursului formulat, având în vedere faptul că acesta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și nici nu este motivat în drept. În ipoteza în care se va trece peste această excepție, se solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs părțile au depus la dosar înscrisuri.
Se reține că excepția nulității recursului invocată de către intimat este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât hotărârea recurată în prezenta cauză face parte din categoria celor cărora le sunt aplicabile dispozițiile art.3041Cod.proc.civilă, instanța putând să examineze în această cale de atac cauza sub toate aspectele, fără a fi limitată la motivele de casare prevăzute de disp.art.304 Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de - SRL I, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 268 alin.2 Codul muncii, sancționează cu nulitatea absolută decizia de sancționare ce nu cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente: a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia s- aplicat sancțiunea disciplinară; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată și f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, în cuprinsul deciziei de sancționare, a fost apreciată de către legiuitor ca fiind de o importanță deosebită pentru protecția salariaților, întrucât doar indicarea faptelor imputate cu destulă claritate permite instanței să analizeze temeiurile măsurii luate, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.77 din Codul muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Se reține astfel că enumerarea în decizia de concediere nr. 75/26.05.2008 emisă de către intimată, la modul general, a unor infracțiuni pretins a fi săvârșite de către contestator, nu este de natură să asigure respectarea cerințelor legiuitorului privind elementele pe care trebuie să le cuprindă decizia potrivit disp. art. 268 alin.2 lit.a) din Codul muncii.
Se mai reține că, astfel cum s-a statuat în doctrina de specialitate și practica judiciară, dacă decizia se referă la un act de constatare a faptelor ce au fost considerate ca fiind abateri disciplinare, acest act trebuie comunicat salariatului cel mai târziu odată cu decizia de concediere, pentru a fi respectate disp. art. 268 alin.2 lit.a) din Codul muncii.
În speță, nu s-a depus la dosar un act de comunicare a referatului înregistrat sub nr.67/07.05.2008 și a deciziei nr.73/22.05.2008, acte la care face referire decizia contestată.
De asemenea, se mai reține că în mod corect prima instanță a reținut și lipsa din cuprinsul acestei decizii a mențiunilor obligatorii prevăzute de disp. art. 268 alin.2 lit.c) din Codul muncii, respectiv cele privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.
Astfel, se reține că în mod corect prima instanță a constat nulitatea absolută a deciziei contestate, pentru lipsa elementelor obligatorii prevăzute de art. 268 alin.2 lit.a) și c) din Codul muncii.
Se mai reține că, în temeiul disp.art.78 din Codul muncii și având în vedere cererea formulată în acest sens de către contestator, în mod corect prima instanță a dispus și reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior concedierii.
Se reține astfel că, fără repunerea recurentului în situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
De altfel, se reține că, deși recurenta a invocat imposibilitatea reintegrării intimatului pe postul de administrator, susținând că a solicitat înaintea primei instanțe, pe calea cererii reconvenționale, anularea actului adițional nr.2/04.02.2008, în realitate, prin această cerere a solicitat de fapt anularea actului adițional nr.9/29.06.2006, prin care s-a modificat funcția contestatorului din cea de administrator, în cea de director economic.
De altfel, se mai reține că anularea actului adițional nr.2/04.02.2008, prin care s-a modificat contractul individual de muncă al contestatorului din funcția de director economic, în cea de administrator, pe lângă faptul că nu s-a solicitat în cauză în termenele procedurale, nici nu prezintă relevanță în speță, din moment ce chiar recurenta, prin decizia nr.2/31.03.2008, recunoaște că a fost administratorul societății, făcând referire la neregulile găsite "în activitatea fostului administrator ".
În ceea ce privește susținerea recurentei că hotărârea pronunțată de către prima instanță reprezintă o imixtiune în activitatea societății, se reține că, prin decizia nr.193/2001, Curtea Constituțională a decis că repunerea în situația anterioară nu lezează dreptul de proprietate al angajatorului, drept ce trebuie exercitat cu respectarea conținutului și limitelor sale, stabilite prin lege.
Prin aceeași decizie s-a mai reținut că prevederile constituționale privind libertatea economică nu îl îndreptățesc pe angajator, proprietar al unei firme, să acționeze în mod arbitrar, nesocotind dispozițiile legale referitoare la organizarea și funcționarea firmei respective, inclusiv cele referitoare la angajarea și concedierea personalului.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Cod.proc.civ, urmează să se respingă recursul formulat de către Compania Națională de Ferate "" - Sucursala Regională de Frate I, prin reprezentant legal și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de către intimat.
Respinge recursul formulat de - SRL I împotriva sentinței civile nr.1420 din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 22.05.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 262/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1304/2009. Curtea... → |
|---|
